Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 156/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 7733/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 156/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător J. S.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurent A.-D.G.R.F.P. -GARDA FINANCIARĂ D. împotriva sentinței civile nr._/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. și pe intimat ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul prin cj. C.F., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Instanța pune in discuție excepția tardivității formulării invocată de intimată.
Reprezentantul recurentului solicită respingerea excepției, față de data poștală de pe plic, iar pe fond solicită admiterea recursului, conform motivelor scrise,pe care le susține verbal.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința civila nr._/23.10.2013 Judecătoria C. a admis în parte plângerea, formulată de petenta . C., în contradictoriu cu intimata C. G. al Gărzii Financiare - Garda Financiară D., cu sediul în C., .. 2, jud D., a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție ., nr._/21.04.2013 emis de Garda Financiară D., cu sancțiunea contravențională, Avertisment" și a menținut restul dispozițiilor procesului verbal de contravenție.
Pentru a se pronunta astfel, instanța de fond a constatat că prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de disp. art. 10, alin. 1, lit. b din OUG 28/1999 Republicată, constând în aceea că, în urma controlului operativ si inopinat efectuat in data de 23.02.2013, de comisarii Gărzii Financiare D. la punctul de lucru, din C., Piata Centrala, in incinta Halei de carne, aparținând S.C. G. I. S.R.L., s-a constatat ca aceasta desfășoară activitatea de comercializare cu amănuntul - carne si produse din carne, fără a utiliza aparat de marcat electronic fiscal, petentei aplicându-i-se o amendă contravențională în valoare de 8000 lei, confiscarea sumei neînregistrată și suspendarea activității punctului de lucru al societății pe o perioadă de 3 luni.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 200 de lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal de contraventie și declarațiile martorilor propuși de petentă, coroborate cu actele dosarului, instanța reține că la data de 23.02.2013 la punctul de lucru al societății petente, situat în C., Piata Centrala, in incinta Halei de carne, la scurt timp de la deschidere, s-a început vânzarea de carne și produse din carne, iar după introducerea primei sume în casa de marcat fiscală, aceasta s-a blocat și martora P. M. a chemat un alt angajat la societății, pe martora N. A., la alt punct de lucru din apropiere pentru a încerca deblocarea, dar a servit în continuare aproximativ trei sau patru clienți, fără a se emite bon fiscal.
Mai reține instanța, din depozițiile martorelor audiate în cauză că, după ce s-a reușit deblocarea casei de marcat, s-a încercat introducerea sumelor reprezentând c/val produselor vândute, dar au intrat în incinta punctului de lucru comisarii Gărzii Financiare, care au constatat un plus de 381 lei, pentru care nu s-au emis bonuri fiscale.
Având în vedere această stare de fapt, instanța reține că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Instanța va avea în vedere că, în baza art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite ,în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța consideră că sancțiunea amenzii aplicată, în cuantum de 8000 lei, este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Pericolul social al faptei săvârșite de petentă este redus, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul că bonurile fiscale nu au fost emise datorită defecțiunii casei de marcat, iar vânzarea produselor fără emiterea acestor bonuri fiscale s-a desfășurat cu reprezentarea că ulterior se vor emite bonuri fiscale.
De asemenea pericolul social minim rezultă și din circumstanțele persoanele ale petentei care s-a prezentat în fața instanței, a recunoscut că a vândut fără bonuri fiscale, cu reprezentarea că vor fi emise ulterior, are o cifră mică de afaceri, iar plata sumei de_ lei ar putea afecta grav activitatea societății petente, care, în situația crizei economice existente și în prezent în România,ar putea ajunge în insolvență .
Față de aceste împrejurări instanța apreciază că fapta are o gravitate redusă și că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceasta sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Aceasta sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și de a o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
În consecință instanța a admis în parte plângerea și a dispus înlocuirea amenzii cu sancțiunea contravențională „AVERTISMENT”, atrăgând atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și punându-i în vedere să respecte dispozițiile legale, a menținut restul dispozițiilor procesului verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe intimatul A.-D.G.R.F.P la data de 17.12.2013 a formulat recurs criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivare, a arătat că singurele aspecte analizate de instanța de fond sunt legate de venitul anual realizat de petentă, buna credință ce a constat in procurarea unei case de marcat electronice fiscale după efectuarea controlului.
Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de lege pentru înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertisment societatea petentă desfășurând activitatea de comercializare cu amănuntul fara a utiliza aparatul de marcat electronic fiscal.
A mai arătat că petenta a recunoscut că nu a respectat dispoz. OUG 28/1999 R, motivând că aparatul fiscal s-a blocat.
De asemenea, arată că societatea a mai fost sancționată pentru aceeași fapta, iar pentru suma în cuantum de 381 lei reținută de inspectorii financiari, petenta nu a prezentat nici un document de proveniență
Menționează că instanța de fond a înlăturat caracterul contravențional al fapte, deși nu se încadrează in prev. art.11 al.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În concluzie a solicitat, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii.
Intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ținând seama și de dispozițiile art.304 ind.1 C.p.civ., tribunalul apreciază ca fiind fondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp.art.1169 c. civil care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentei/intimate de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că petenta/intimată a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal contestat, probatoriul existent la dosarul cauzei făcând dovada, fără putere de tăgadă, a temeiniciei procesului-verbal de contravenție, însă înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului nu se justifică.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 ,,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
În raport de aceste criterii, se apreciază că nu se justifică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, având în vedere că amenda aplicată recurentei/petente reprezintă minimul prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită și corespunde gradului concret de pericol social, neutilizarea aparatului de marcat electronic fiscal împiedicând efectuarea verificărilor care au drept scop identificarea și combaterea evaziunii fiscale, iar în acest fel nu se pot identifica veniturile realizate de societate supuse ulterior impozitării. Pe de altă parte, petenta/intimată a mai fost sancționată contravenționale pentru săvârșirea de astfel de fapte, ceea ce demonstrează perseverența acesteia în încălcarea dispozițiilor legale, atitudinea acesteia nejustificând acordarea de unor acte de clemență din partea instanței
Față de toate aceste considerente, tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat, astfel că în temeiul art.312 alin.2 C.pciv. acesta va fi admis și modificată sentința civilă recurată, în sensul că se va respinge plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul A.-D.G.R.F.P. D., împotriva sentinței civile nr._/23.10.2013 pronunțată de judecătoria C., in contradictoriu cu intimata ..
Modifică sentința recurată, in sensul că respinge plângerea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2014.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, J. S. |
Grefier, L. D. B. |
Red.GV/23.05.2014
TEH.L.B.
2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1497/2014. Tribunalul... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
