Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 128/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 19395/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 128/2014
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Judecător M. O.
Grefier C. A.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie privind judecarea recursului declarat de recurenta S.C. S. O. S.R.L. - prin administrator P. M. împotriva sentinței civile nr._ din 07.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata A. – prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr._ din 07.11.2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. O. S.R.L., în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALA PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE C. - SERVICIUL DE SUPRAVEGHERE FISCALA SI COORDONARE ECHIPE MOBILE, cu sediul in C., .. 16, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul in SECTOR 1 București, .. 13.
Menține procesul verbal de contravenție ./200 nr._/_/25.07.2012 întocmit de Direcția Regională pentru Accize si Operațiuni Vamale C.,Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 28.02.2013 o echipă de control din cadrul DRAOV C. a efectuat un control inopinat la punctul de lucru- stație de distribuție carburanți situat în localitatea Podari . aparținând . cu sediul în localitatea Bistreț județul D. în scopul verificării respectării legislației de către operatorii economici care comercializează în sistem en gros/ en detail produse energetice prevăzute de art. 260 alin. 3 lit a- e din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu completările ulterioare.
Echipa de control a procedat la inventarierea stocurilor de produse energetice la punctul de lucru- stație de distribuție carburanți- situat în localitatea Podari, . și cu această ocazie au fost prelevate probe, fiind întocmite procesele verbale de prelevare nr. 101/B/28.02.2012, nr. 102/B/28.02.2012, nr. 103/B/28.02.2012 pentru benzină euro plus FPB 95 și procesul verbal de prelevare nr. 104/B/28.02.2012 pentru motorină euro 5.
Probele prelevate din motorina euro 5 din rezervorul nr. 4 au fost înaintate la Laboratorul vamal central alăturat cererii de analiză nr. REG CRA_/02.03.2012, rezultatele fiind materializate în Certificatul de analiză nr. 305/24.05.2012.
Din cuprinsul acestui certificat de analiză, necontestat de către societatea petentă, rezultă că produsul motorină euro 5 din Rezervorul 4 de la punctul - stație de distribuție carburanți- situat în localitatea Podari . are un conținut de sulf de 20,3 mg/kg ceea ce contravine prevederilor art. 10 din HG nr. 689/2004 pentru stabilirea condițiilor de introducere pe piață a benzinei și motorinei conform cărora " se admite introducerea pe piață de la 1 ianuraie 2009 numai a motorinei care corespunde specificațiilor tehnice prevăzute în anexa 5 cu excepția conținutului de sulf care trebuie să fie de maxim 10 mg/kg ".
P. faptul că motorina euro 5 ce a făcut obiectul operațiunii de prelevare din data de 28.02.2012 depășește conținutul de sulf admis și prevăzut de HG nr. 689/2004 rezultă că această motorină nu corespunde standardelor naționale de calitate pentru a fi introdusă pe piață, comercializată.
Instanța constată că prin plângerea formulată, petenta nu contrazice constatările autorității vamale.
Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, rezultă astfel că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție care nu este răsturnată de afirmațiile din cuprinsul plângerii și nici de probele administrate în cauză, respectiv expertiza de specialitate efectuată de expert B. A..
Ori . introducând pe piață cantitatea de_ litri motorină euro 5 existentă în Rezervorul 4 de la punctul de lucru-stație de distribuție carburanți-situat în localitatea Podari ., la momentul prelevării de probe, stoc identificat cu ocazia măsurătorilor și confirmat și prin raportul de gestiune furnizat de sistemul electronic de gestiune al stocurilor, având un conținut de sulf de 20,3mg/Kg, se constată că a comercializat un alt produs energetic decât cel din categoria motorinei care corespunde standardelor naționale de calitate.
Instanța constată că nu operează niciuna din cauzele de nulitate invocată în completarea plângerii depusă la data de 16.08.2012, respectiv greșita indicare a temeiului legal și nedescrierea faptei.
Astfel, descrierea faptei contravenționale arătate în procesul verbal ./200 nr._ /25.07.2012 se încadrează în textul de lege indicat în actul sancționator ca fiind încălcat art. 10 din HG nr. 689/2004 respectiv " se admite introducerea pe piață de la 1 ianuarie 2009 numai a motorinei care corespunde specificațiilor tehnice prevăzute în anexa 5 cu excepția conținutului de sulf care trebuie să fie de maxim 10 mg/kg" respectiv în textul de lege care prevede contravenția art. 221 indice 3 alin. 2 lit t din legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal astfel cum a fost modificată prin OG nr. 30/2011, respectiv " comercializarea prin pompele stațiilor de distribuție, a altor produse energetice decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate benzinelor și motorinelor, petrolului lampant, precum și biocombustibililor care corespund standardelor naționale de calitate ".
Întrucât legiuitorul a stabilit expres care sunt competențele și atribuțiile ce îi revin Autorității Naționale a Vămilor, între acestea înscriindu-se și cele din domeniul administrării accizelor, inclusiv constatarea și aplicarea sancțiunilor pentru încălcarea legislației în domeniu, în mod corect, legal nu s –a făcut aplicarea art. 16 din HG nr. 689/2004, întrucât constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de acest articol sunt în competența Autorității naționale pentru protecția Consumatorilor ( art. 17 ).
Cât privește descrierea faptei, se constată că faptele sunt prezentate în detaliu în anexa nr. 1 și anexa nr. 2, anexe ce fac parte integrant din procesul verbal iar legea generală în materie contravențională nu interzice ca descrierea faptei contravenționale să se realizeze într-o anexă ce face parte integrantă din procesul verbal de contravenție, sancțiunea nulității absolute intervenind pentru lipsa faptei săvârșite, iar cea a nulității relative intervenind în cazurile în care fapta nu este descrisă suficient ori corespunzător sau este descrisă greșit.
Cu privire la apărările petentei în sensul că motorina euro 5 are un conținut de sulf de peste 10 mg/kg datorită faptului că în rezervorul din care s-au prelevat probe s-a depozitat anterior motorină preluată în custodie de la Instituția Prefectului, ce a avut un conținut de sulf de 30 mg/kg ( așa cum constată și expertiza efectuată în cauză ), instanța le apreciază ca neîntemeiate întrucât societatea petentă, în calitate de custode pentru produsul energetic aparținând Instituției Prefectului a ales în deplină cunoștință de cauză să amestece acest produs energetic cu motorina aparținând societății petente și aflată la comercializare în stația de distribuție carburanți și ulterior a comercializat acest amestec de produse către terțe persoane fiindu-i imputabil acest fapt.
Astfel, în cauză nu operează nici una din cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei prevăzut de art.11 din OG nr. 2/2001.
Concluzionând pentru motivele de fapt și de drept menționate, instanța va respinge ca nefondată plângerea și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . /200 nr._/_/25.07.2012 dresat de DRAOV C. și măsurile dispuse prin acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta S.C. S. O. S.R.L criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței cu consecința admiterii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului se arată cu privire la faptul că nu ar fi contrazis constatările autorității vamale apreciază nefondat acest considerent întrucât au contestat prin procesul verbal starea de fapt în sensul că, motorina achiziționată de noi și pusă în vânzare îndeplinea condițiile legale (furnizor YUKO GROUP - a se vedea declarațiile de conformitate și rapoartele de încărcare predate și autorității vamale). Motorina care nu a corespuns este cea predată în custodie de către Instituția Prefectului, aspect stabilit de expertiza administrată și recunoscut și de instanța de fond.
Nu se poate reține că nu am contestat starea de fapt, cu atât mai mult cu cât s-au administrat și probatorii în acest sens (expertiză tehnică, audierea fostului prefect, înscrisuri) și care dovedesc susținerile noastre.
Așadar, nici aprcierea că procesul verbal se bucură de prezumția de temeinicie nu poate fi apreciată ca fiind corectă odată ce probele dovedesc dimpotrivă lipsa unei vinovății a societății noastre, în sensul achiziționării și vânzării de motorină ce nu corespunde standardelor.
Cu privire la legalitatea procesului verbal
Instanța de fond a respins motivele de nulitate indicate de noi cu privire la indicarea greșită a temeiului de drept și lipsa descrierii faptei contravenționale.
Cu privire la temeiul de drept
Instanța reia în considerente textele de lege reținute în procesul verbal de contravenție (art. 10 din HG 689/2004 și art. 2213 alin. 2 C.pr.fiscală), dar fără a face o analiză a acestor texte și aplicabilitatea lor în speța dedusă judecății.
Punctul nostru de vedere - Prima critică; textele de lege ce constituie temeiul sancționării noastre nu se aplică în cauză, întrucât din ipoteza descrisă de acesta rezultă că se aplică altor situații.
Astfel, art.2213 alin.2 lit.t din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal prevede că este contravenție: " comercializarea prin propriile stații de distribuție a altor produse energetice decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor și motorinelor, petrolului lampant, precum și a biocombustibilor care corespund standardelor naționale de calitate".
Din analiza articolului de lege rezultă că acesta se aplică.. ..altor produse decât care corespund standardelor naționale de calitate.
Deci, în primul rând, textul nu vizează categoriile enumerate (gaze, benzene și motorine) întrucât le exclude (altele decât respectivele), iar, în al doilea rând, textul le vizează pe cele ce corespund standardelor de calitate.
Or, așa cum rezultă din analizele efectuate, dar și din considerentele instanței de fond, în speță noi, am comercializat motorină, iar pe de altă parte aceasta avea un conținut mai ridicat de sulf (ca urmare a motorinei dată în custodie).
Așadar, din perspectivele ambelor condiții, textul de lege nu se aplică în cauză.
Mai mult: soluția aleasă de legiuitor, anume de a sancționa prin art. 2213 alin.2 lit.t din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal alte produse decât cele enumerate pe motiv că nu corespund standardelor, este logică odată ce există un act normative distinct ce vizează astfel de situații, respectiv pentru gaze lichefiate, benzene, motorine există HG nr. 689/2004 care chiar din titlu rezultă sfera strict de aplicare: privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață a benzinei și motorinei.
HG nr. 689/2004 este un text de lege special și se aplică cu prioritate și, mai mult, a intrat în vigoare după . Codului fiscal (2003), iar textul art. 2213 alin. 2 lit t) este introdus ulterior acestei Hotărâri de Guvern.
A doua critică a noastră privind legalitatea sancțiunii aplicate privește faptul că, deși organul de control reține că se au fost încălcate dispozițiile art. 6 din HG nr. 689/2004 care prevăd limita maximă a conținutului de sulf de 10 mg/kg, totuși face aplicarea sancțiunilor și dispozițiilor din Codul fiscal mai sus indicate.
Or, chiar actul normativ ce stabilește condiția respectivă, rezultă și contravenția cu sancțiunea corespunzătoare, respectiv art. 16 din HG nr. 689/2004 care menționează expres:
"Constituie contravenție nerespectarea prevederilor art. 4,5,6,8,9 și 10 și se sancționează cu amendă de la 7.500 RON la 15.000 RON".
Concluzie față de primele două argumente: apreciem că în cauză procesul verbal de contravenție încalcă principiul stabilirii și sancționării contravențiilor.
In doctrina juridică se apreciază că principiul legalității are un caracter special, aplicarea unei sancțiuni tară ca aceasta să fie prevăzută de actul normativ sau să se aplice o altă sancțiune, conduce la nulitatea actului administrativ astfel încheiat (M. A. H., Regimul juridic al contravențiilor. Comentarii și explicații, Ed. CH B., București, 2007, p. 66-67și 90-91).
Respectarea acestui principiu este de natură a evita orice abuzuri și este un corolar al statului de drept în care sancțiunile sunt doar cele stabilite de legiuitor.
în cauză se observă încălcarea evidentă a acestui principiu atât timp cât sancțiunea aplicată nu este cea legală. Atât timp cât leguitorul a înțeles să aplice o anume sancțiune pentru respectiva faptă, agentul constatator nu poate să aplice sancțiuni din alte normative.
Considerentele instanței de fond pe această chestiune:
Instanța de fond a reținut că descrierea faptei contravenționale se încadrează atât în textul de lege indicat în procesul verbal de contravenție, respectiv art. 6 din HG 689/2004, cât și în textul de lege care prevede contravenția - art. 2213 alin. 2 lit. t) din Legea nr. 571/2003.
Or, acest considerent este contradictoriu întrucât, cele două ipoteze vizează produse diferite așa cum am arătat mai sus, iar, pe de altă parte, rezultă că numai art. 2213 alin. 2 lit t) prevede contravenția, deși rezultă fără dubiu că HG 689/2006 conține și contravenții, adică cu referire la cazul nostru atât contravenția - fapta (art. 6), cât și sancțiunea (art. 16)
De asemenea, instanța de fond față de acest argument mai reține și faptul că ""în mod corect, legal nu s-a făcut aplicarea art. 16 din HG 689/2004 (...) întrucât, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la acest articol sunt de competența ANPC (art. 17)" - pagina 7 alin 1 din hotărâre.
Or, acest argument este și contradictoriu și fără suport juridic întrucât chiar agentul constatator reține că fapta este cea descrisă de art. 6 din HG 689/200 și chiar instanța reține ca fiind corect acest temei juridic al descrierii faptei.
Din punctul nostru de vedere importanță are faptul că problema calității agentului constatator este o chestiune subsidiară și care nu poate conduce la aplicarea altei sancțiuni decât cea pe care o prevede textul de lege.
Ceea ce noi am argumentat este faptul că acestui articol 6 din HG 689/2004 îi corespunde o singură sancțiune stabilită de același cadru normativ art. 16.
Reformularea argumentului instanței de fond sună cam în următorul mod: cum agenții constatatori erau de la Autoritatea Națională a Vămilor au trebuit să identifice și aplice cu orice preț o sancțiune din Codul fiscal.
Apreciem că nelegalitatea rezultă din faptul că nu se poate aplica în lipsa unei norme de trimitere o sancțiune din alt act normativ (și nu are nici o relevanță calitatea agentului .... sancțiunea care se aplică este cea prevăzută de acel act normativ), iar, în al doilea rând, nelegalitatea rezultă din faptul că a aplicat sancțiunea o persoană fără calitate, întrucât textul reținut și de ANV este tot art. 6 din HG 689/2004.
În concluzie, în cauză în mod greșit organul de control face aplicarea altor dispoziții legale, constatând o contraveție în afara cadrului normativ indicat (art. 6 din HG nr 689/2004) și aplicând sancțiuni contravenționale peste textele de lege aplicabile. A se observa că în cazul de față s-au aplicat sancțiuni contravenționale neprevăzute de textul de lege, adică de HG nr 689/2004, respectiv amenda de 20.000 lei, confiscarea unor sume de bani- 78.653,48 lei și suspendarea activității, în condițiile în care art. 16 prevede o singură sancțiune - amenda între 7.500 și 15.000 lei.
A treia critică: am invocat că au fost încălcate dispozițiile art. 17 din OG nr 2/2001care prevăd sub sancțiunea nulității că procesul verbal de contravenție să cuprindă, printre altele, fapta săvârșită.
Astfel, se observă în cauză că în procesul verbal la rubrica destinată pe formularul special pentru indicarea/descrierea contravenției nu se oferă nicio explicație privind starea de fapt, ci se prevede că faptele sunt prezentate în detaliu în Anexa nr 1 la procesul verbal.
Or, OG 2/2001 prevede expres că procesul verbal trebuie să conțină descrierea contravenție, nu prevede posibilitatea întocmirii unor anexe, ci doar completarea pe formularele cu regim special stabilite prin acte normative.
Așadar, organul de control nu poate adăuga la lege, nu poate încheia acte în afara celor ce au regim special; domeniul dreptului administrativ și al răspunderii contravenționale este unul cu un puternic caracter formalist.
Organul de control trebuia să se conformeze normei legale și în cele 6 spații existente trebuia să concentreze descrierea faptei, să folosească cuvinte suficiente și edificatoare pentru a contura starea de fapt; legea stabilește o minimă rigoare, astfel că dorințele agenților constatatori de a apela la o descriere exhaustivă, bogată în fraze și cuvinte nu coincide cu dorința legiuitorului.
Instanța de fond, în mod greșit, a reținut că neconsemnarea faptei în procesul verbal de contraveție nu este criticabilă odată ce legea nu interzice descrierea faptei într-o anexa. Apreciem greșit acest punct de vedere, odată ce dimpotrivă OG 2/2001 prevede sub sancțiunea nulității descrierea faptei săvârșite, astfel că nu există dubiu cu privire la intenția leguitorului și la excluderea altei posibilități, iar sancțiunea nulității prevăzută expres confirmă importanța acestei exigențe.
Cu privire la inexistența unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei
Instanța de fond a respins acest motiv apreciind că amestecarea produsului dat în custodie s-a făcut în deplină cunoștință de cauză, fără însă a face alte aprecieri juridice.
Instanța a omis să analizeze condițiile în care a fost primită în custodie motorina. Astfel, primirea respectivei motorine s-a făcut la cererea Instituției Prefectului și în contextul stării de necesitate, urmare a căderilor masive de zăpadă ce au avut loc și efectuării de urgență a unor lucrări, astfel că ni s-a impus distribuirea cantității de motorină către anumite Primării din județul D. (a se vedea declarația de martor).
Apreciem că atât timp cât existența unor cantități de motorină cu un nivel mai ridicat de sulf nu este urmarea voinței noastre, neaflându-ne în situația unei comercializări (ci am fost doar un intermediar al depozitării), implicit nu putem fi sancționați. Scopul textului de lege indicat ca temei al faptei contravenționale este de a împiedica comercializarea în mod conștient și în dauna consumatorilor unor asemenea produse.
Starea de necesitate este o împrejurare de fapt (cazul de față căderile masive de zăpadă) care este de natură să constrângă o persoană la încheierea unui act sau săvârșirea unui fapt pe care în alte condiții nu l-ar fi realizat.
Or, motorina respectivă ne-a fost predată (deci noi nu am cumpărat-o în scop de revânzare), neexistând posibilitatea unui refuz în astfel de situații.
Considerentul instanței de fond, în sensul că noi am amestecat-o în cunoștință de cauză, trebuie înlăturat întrucât, pe de o parte, motorina nu avea în certificate și conținutul de sulf (deci am fost într-o eroare de fapt), iar, pe de altă parte, nu a fost voința noastră, ci o măsură impusă de autoritățile administrative.
Deși din probele administrate a rezultat această eroare de fapt, totuși instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aceasta. Considerăm că atât timp cât noi am avut o falsă reprezentare asupra acestui element important (procentul de sulf), odată ce pe documentele care însoțeau motorina nu existau aceste indicații, implicit, în caz că am fi cunoscut acest element am fi identificat alte soluții (de exemplu evitarea amestecului, indicarea altei stații de benzină etc).
Pe fondul cauzei
Apreciem că probele administrate dovedesc lipsa vinovăției societății noastre, anume faptul că motorina necorespunzătoare a provenit din rezerva de stat a Ministerului de Interne, că Depozitul UT 145 Țânțăreni fusese aprovizionat cu respectiva cantitate în anul 2005, adică cu mai mult de 6 ani de la data predării în custodie către S. O., că la momentul încărcării nu au fost prelevate probe și nici nu s-au atașat analizele de încercare efectuate la Arpechim Pitești în anul 2005. Societatea noastră nu a comercializat această motorină, iar efectul creșterii conținutului de sulf și a cantității existente în rezervor a fost urmarea primirii motorinei de la rezerva de stat.
La data de 25.03.2014 a formulat întâmpinare intimata A. – prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice D. cu sediul în C., solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât petenta a săvârșit contravenția reținută prin actul sancționator, instanța de fond constatând că petenta nu a contrazis constatările autorității vamale, astfel în cauză nu operează nici una din clauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei prev.de art.11 din Og nr.2/2001.
Din cuprinsul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu completările și modificările ulterioare -,,instanța competentă să soluționeze plângerea ... administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal ..." rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție ce nu este răsturnată de afirmațiile din cuprinsul plângerii contravenționale.
În dreptul român este unanim acceptat că actul de constatare și sancționare a contravențiilor legal încheiat face dovada asupra celor consemnate și constatate personal de agentul care l-a instrumentat, ceea ce face ca în favoarea actului în discuție să opereze o prezumție relativă de exercitare cu bună credință a funcției, de bună credință a autorității vamale.
Or, ..R.L. introducând pe piață cantitatea de_ litri de motorină euro 5 existentă în Rezervorul 4 de la punctul de lucru - stație de distribuție carburanți -situat în loc. Podari, ., la momentul prelevării de probe, stoc identificat cu ocazia măsurătorilor și confirmat și prin raportul de gestiune furnizat de sistemul electronic de gestiune al stocurilor, având un conținut de sulf de 20,3 mg/kg, se poate afirma indubitabil că a comercializat un alt produs energetic decât cel din categoria motorinei, care corespund standardelor naționale de calitate".
În contradicție cu cele susținute de societatea petentă, rugăm instanța de recurs să constate că descrierea faptei contravenționale arătate prin procesul-verbal ./200 nr._/_/25.07.2012 se încadrează în textul de lege indicat în actul de sancționare ca fiind încălcat - art. 10 din H.G. nr. 689/2004 pentru stabilirea condițiilor de introducere pe piață a benzinei și motorinei, cu modificările și completările ulterioare („Se admite introducerea pe piață, de la data de 1 ianuarie 2009 numai a motorinei care corespunde specificațiilor tehnice prevăzute în anexa nr. 5. cu excepția conținutului de sulf. care trebuie să fie de maximum 10 mg/kg"), respectiv în textul de lege care prevede contravenția - 2213 alin. 2 lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 30/2011 („comercializarea, prin pompele stațiilor de distribuție, a altor produse energetice decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor și motorinelor, petrolului lampant, precum și biocombustibililor. care corespund standardelor naționale de calitate"), fiind identificată corect persoana făptuitorului.
Întrucât legiuitorul a stabilit expres care sunt competențele și atribuțiile ce revin Autorității Naționale a Vămilor, între acestea înscriindu-se cele din domeniul administrării accizelor, inclusiv constatarea și aplicarea sancțiunilor pentru încălcarea legislației în domeniu, considerăm că, în mod corect, legal nu s-a făcut aplicarea art. 16 din H.G. nr. 689/2004 pentru stabilirea condițiilor de introducere pe piață a benzinei și motorinei, cu modificările și completările ulterioare, întrucât constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la acest articol sunt în competența Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (art. 17 din același act normativ).
În ceea ce privește motivele invocate de către recurentă în sensul că, motorina euro 5, în cauză, are un conținut de sulf de peste 10 mg/kg datorită faptului că, în rezervorul din care s-au prelevat probe s-a depozitat anterior motorină preluată în custodie de la Instituția
Prefectului, ce a avut un conținut de sulf de 30mg/kg, considerăm că se impune îndepărtarea acestora, întrucât aceste motive nu pot anula în cauză, răspunderea contravențională a societății .
Dacă . în calitate de custode pentru produsul energetic aparținând Instituției Prefectului a ales în deplină cunoștință de cauză, să amestece acest produs energetic cu motorina aparținând societății și aflată la comercializare în stația de distribuție carburanți (deși ar fi trebuit să depoziteze separat acest produs energetic) și ulterior a comercializat acest amestec de produse către terțe persoane, îi este imputabil.
În raport de cele invocate mai sus, rugăm instanța de judecată să observe faptul că,
contravenția există și a fost săvârșită de . că, în mod corect, și legal,
autoritatea vamală a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor
./200 nr._/_/25.07.2012.
În concluzie, solicităm să dispuneți respingerea ca nefondat a recursului declarat de ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr._/07.11.2013 prin care Judecătoria C. a respins plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 ni_/_/25.07.2012. întocmit de către Direcția Regională Vamală C., cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În conformitate cu dispozițiile art. 242, alin.2, C. proc.civ. solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si avand in vedere disp. Art. 304 si art. 304 ind. 1 C.pr.civ. instanta apreciaza neintemeiat recursul declarat pentru urmatoarele motive.
In ceea ce priveste legalitatea actului sanctionator recurenta invoca gresita aplicare a dispozitiilor legale.
Interpretarea data de recurenta dispozitiilor legale aplicate in cauza nu poate fi primita.
Astfel, prin procedul verbal de contraventie petenta a fost sanctionata in temeiul art. 221 ind. 3 al. 3 lit. a si c C.f., pentru fapta prev. De art. 221 ind. 3 al. 2 lit. t C.f., retinandu-se in sarcina sa comercializarea motorinei Euro 5 ce nu corespunde specificatiilor tehnice, din punct de vedere al continutului de sulf, ce depaseste limita maxima de 10mg/kg.
Potrivit art. 221 ind. 3 al. 2 lit. t C.f. „Următoarele fapte constituie contravenții: ... t) comercializarea, prin pompele stațiilor de distribuție, a altor produse energetice decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor și motorinelor, petrolului lampant, precum și a biocombustibililor, care corespund standardelor naționale de calitate”.
Din cuprinsul acestei reglementari se constata ca este permisa comercializarea produselor energetice din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor și motorinelor, petrolului lampant, precum și a biocombustibililor, care corespund standardelor naționale de calitate, nu si a celor ce nu corespund acestor standarde, asa cum este cazul in speta.
A interpreta textul de lege in sensul aratat de reclamant ar duce la sanctionarea comercializarii altor produse energetice (decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor și motorinelor, petrolului lampant, precum și a biocombustibililor), care corespund standardelor naționale de calitate, deci la sanctionarea agentilor economici ce respecta dispozitiile legale privind standardele de calitate a produselor comercializate, ceea ce nu poate fi acceptat.
Apararile privind reglementarea speciala adusa prin HG 689/2004, ce exclude aplicarea dispozitiilor Codului fiscal sunt neintemeiate, avand in vedere ca HG 689/2004 stabileste conditiilor de introducere pe piata a benzinei si motorinei, sanctionand introducerea pe piata a produselor ce nu corespund specificatiilor tehnice, iar codul fiscal reglementeaza taxele aplicate acestor produse si sanctioneaza comercializarea acestora cu nerespectarea dispozitiilor legale.
P. urmare, este vorba de reglementari distincte, ce nu se exclud, asa cum sustine recurenta, dimpotriva dispozitiile art. 221 ind. 3 al. 2 lit. t C.f. sanctioneaza comercializarea produselor energetice care nu corespund standardelor naționale de calitate, standarde ce sunt prevazute de normele speciale ale HG 689/2004.
F. de cele constatate se apreciaza neintemeiate criticile vizand nelegalitatea procesului verbal de contraventie, avand in vedere ca fapta de a comercializa produse energetice care nu corespund standardelor naționale de calitate este sanctionata de Codul fiscal - art. 221 ind. 3 al. 3 lit. a si c si art. 221 ind. 3 al. 2 lit. t, in cauza nefiind constatata fapta de introducerea pe piata a acestor produse, pentru a fi incidente dispozitiile HG 689/2004.
Se constata ca fapta retinuta in sarcina petentei este prevazuta de lege (codul fiscal), iar sanctiunea a fost aplicata de organul competent potrivit 221^4 „(1) Constatarea și sancționarea faptelor ce constituie contravenție potrivit art. 221^3 se fac de organele competente din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate, cu excepția sancțiunilor privind suspendarea sau revocarea autorizației de antrepozit fiscal, destinatar înregistrat, expeditor înregistrat ori importator autorizat, care se dispune de autoritatea competentă, la propunerea organului de control”.
Criticile privind incalcarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001 vizand descrierea faptei sunt neintemeiate. Se constata in acest sens ca fapta savarsita a fost pe larg descrisa in procesul verbal, intrucat Anexa 1 si Anexa 2 la actul sanctionator fac parte integranta din acesta, aspect mentionat in cuprinsul formularului tipizat al procesului verbal de contraventie.
Apararile petentei in sensul ca descrierea faptei trebuia facuta in spatiul destinat acesteia din formularul tip (in cele 6 randuri rezervate in acest sens) nu poate fi primita, avand in vedere ca individualizarea in mod concret a faptei necesita indicarea tuturor imprejurarilor in care a fost savarsita si a aspectelor ce determina caracterul contraventional, potrivit art. 16 al. 1 OG 2/2001.
In ceea ce priveste calitatea motorinei comercializate, fata de apararile reclamantei, instanta constata ca actul sanctinator a fost emis pe baza Certificatelor de analiza nr. 305/24.05.2012, potrivit caruia continutul de sulf este de 20,3 mg/kg, peste limita prev de art. 6 din HG 689/2004.
Concentratia stabilita prin Certificatul de analiza mentionat nu a fost contestata de reclamanta, insa aceasta sustine ca motorina in cauza nu facea obiectul comercializarii, ci fusese primita in custodie la cererea Institutiei prefectului, din rezerva de stat, pentru a fi distribuita primariilor din Judetul D..
Aceasta stare de fapt este retinuta din coroborarea probelor administrate in cauza, cantitatea de 19.070 l motorina fiind predata societatii reclamante in custodie la data de 20.02.2012 (conform procesului verbal de custodie – fila 41). Societatea petenta a distribuit conbustibilul primariilor, conform dispozitiei prefectului (fila 44), in data de 23.02.2012, 24.02.2012 si 27.02.2012, asa cum reiese din procesele verbale de predare-primire depuse la dosar (filele 49-92).
P. urmare, pana la data prelevarii probelor, 28.02.2012, petenta distribuise intreaga cantitate de motorina primita in custodie.
Mai mult, pentru motorina primita din rezerva de stat a fost emisa Declaratia de conformitate_/06.12.2005, iar societatea petenta nu a solicitat efectuarea de analize la primirea in custodie, astfel ca apararile sale privind concentratia de sulf a motorinei primite in custodie nu au fost dovedite.
P. urmare, starea de fapt a fost stabilita de agentul constatator in baza inscrisurilor ce au fost depuse si la dosarul cauzei, prin care a fost stabilita, pe baza analizelor efectuate, concentratia de sulf a combustibilului comercializat de petenta, fara ca petenta sa faca dovada contrara celor retinute. Nici expertiza efectuata nu stabileste in mod cert ca depasirea concentratiei de sulf s-a datorat combustibilului primit in custodie.
Pe de alta parte, se are in vedere si prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În lumina acestor principii, Tribunalul apreciază că s-au efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, sunt confirmate de probele administrate in cauza, analizate anterior.
Pentru considerentele expuse si avand in vedere dispozitiile art. 312 C.pr.civ. instanta va respinge recursul declarat ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta S.C. S. O. S.R.L. cu sediu in BISTRET, județul D. - prin administrator P. M. împotriva sentinței civile nr._ din 07.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata A. – prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice D. cu sediul în C., ..2, jud.D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | Judecător, M. O. |
Grefier, C. A. |
Red.AMS/30.05.2014
Tehn.C.A.
Aprilie 2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 497/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1849/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
