Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 31/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 15220/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 215/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de petentul P. L. A MUN. C. împotriva sentinței civile nr._ din 31.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul M. V., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. P. pentru intimat, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat A. P. pentru intimat depune înscrisuri, respectiv sentința civilă nr.937/21.01.2013 pronunțată de Judecătoria C., solicită proba cu acest înscris.
Instanța încuviințează proba cu înscrisul, respectiv cel depus -sentința civilă nr.937/21.01.2013 pronunțată de Judecătoria C..
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat A. P. pentru intimat solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală având în vedere că anul 2007 au fost edificate clădirile despre care se face vorbire în procesul verbal, fără cheltuieli de judecată..
INSTANȚA
Asupra apelului de față ;
Constată că prin sentința civilă nr._ din 31.10.2013, Judecătoria C. a admis plângerea contravențională formulată de petentul M. V., în contradictoriu cu intimata P. L. A MUN C., constată nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție nr. 5517 din 12.04.2013 întocmit de intimatul Consiliul Local al Municipiului C. prin poliția locală a municipiului C. și exonerează petentul de plata amenzii contravenționale aplicată în cuantum de 2500 lei, s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
că prin procesul verbal de contraventie . .5517 din 12.04.2013,emis de intimata P. Locala a municipiului C.,prin primar, a fost sancționat petentul M. V., cu amendă contravențională în sumă de 2500 lei ,reținîndu-se de organul constatator că în urma controlului efectuat de acesta in ziua de 12.04.2013,in materie de constructii pe raza municipiului C. a constatat ca petentul a efectuat lucrari de extindere locuinta parter si mansarda fara a avea autorizatie de constructie pentru imobilul proprietete situat in C.,..45,jud.D..Fapta retinuta in sarcina petentului nu este dovedita prin alte probe materiale in afara procesului verbal precizat si contestat care se bucura doar de o prezumtie relativa de legalitate,conform literaturii de specialitate si practicii judecatoresti consolidata in acest domeniu,pina la proba contrara ce ar fi efectuata in aparare.Pe de alta parte,potrivit jurisprudentei CEDO,o cauza in care se contesta un proces verbal de contraventie sub aspectul faptelor retinute de agentul constatator se judeca dupa procedura cauzelor penale in care faptuitorul se bucura de o prezumtie legala de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia ci partea care acuza este obligata sa produca probe care sa-i sustina faptele acuzate iar procesul verbal de contraventie,un inscris singular fara alte probe materiale care sa confirme aspectele mentionate in cuprinsul sau nu este de natura a face dovada absoluta,dincolo de orice indoiala, a veridicitatii celor consemnate de agentul constatator care se comporta in aceasta ipostaza ca un veritabil acuzator,respectiv un procuror care intocmeste un rechizitoriu privind faptele ce le acuza unei persoane dar pe care este obligat conform dispozitiilor legii romine cit si art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului sa le si probeze.
Din continutul fotografiilor depuse la dosarul cauzei de intimat ca reprezentind extinderile la locuinta retinute in procesul verbal de contraventie contestat nu rezulta cu certitudine ca aceste extinderi au fost edificate in ziua de 12.04.2013, asa cum a retinut agentul constatator in procesul verbal de contraventie si nota de constatare din aceeasi data intrucit imaginile foto alb-negru au inregistrat imobilul proprietatea petentului avind extinderile finalizate facind corp comun cu intregul imobil-casa de locuit si nu reprezinta lucrari de extindere in curs de desfasurare din ziua de 12.04.2013.
Pe de alta parte,petentul a facut dovada contrara cu declaratiile martorilor precizati mai sus ca a realizat extinderile la locuinta constind in prelungirea parterului cu doua camere si inaltarea acestuia cu o mansarda,in anii 2008- 2009, respectiv in urma cu mai mult de doi ani de la data controlului.
Din situatia de fapt prezentata rezulta ca petentul a realizat lucrarile de extindere la locuinta in anii 2008- 2009 iar agentul constatator a constatat fapta prezumtiva de a fi calificata contraventie la data de 12.04.2013, dupa un termen de doi ani,dupa implinirea termenului de prescriptie de doi ani prevazut de art.31 din Legea nr.50/1991privind autorizarea constructiilor,astfel ca exceptia de prescriptie a dreptului de a constata contraventia si de a aplica sanctiunea contraventionala este intemeieta urmind a anula procesul-verbal de contraventie contestat si a exanora petentul de plata amenzii aplicata.
În drept ,au fost retinute disp.atr.1,art.16 și art.34 din OG.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor in baza carora instanta de judecata a avut competenta legala sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie contestat si sa decida asupra sanctiunilor aplicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata P. L. A MUN. C. solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr._/31.10.2013 in sensul respingerii plângerii formulate de petentul M. V. si menținerea temeiniciei si legalității procesului verbal de contravenție nr. 5517/12.04.2013.
În motivare arată că din analiza actelor existente la dosar precum si din declarațiile martorilor audiați in cauza, instanța de fond a constatat ca dreptul de a constata contravenția si de a aplica amenda in sarcina petentului a fost prescris, anulînd procesul-verbal contestat.
Asa cum au arătat si instanței de fond, sancțiunea aplicata se încadrează in dispozițiile art. 26, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, care prevede următoarele:
"Art. 26. - (1) Constituie contravenții următoarele fapte, daca nu au fost săvârșite in astfel de condiții incat, potrivit legii, sa fie considerate infracțiuni: a) executarea sau desființarea, totala ori parțiala, fara autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor si executant ( ); contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amenda dupa cum urmează: - de la 1.000 lei Ia 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a)".
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcțiiprevăd obligativitatea deținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, pentru categoriile de lucrări, dupa cum urmează:
"(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum si a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;".
In acest sens, lucrările executate de contravenient sunt încadrate in dispozițiile art. 3, alin. 1, lit. a, ca lucrări de construire ce necesita existenta autorizației de construire, iar sancțiunea pentru aceasta fapta este de natura contravenționala prin aplicarea amenzii contravenționale prevăzuta de Legea nr. 50/1991.
Conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 50/1991, republicata: "(1)0 data cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si, dupa caz, luarea masurilor de incadrare a acestora in prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fara autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, . in procesul-verbal de constatare a contravenției.
(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fara autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in condițiile legii, sau, dupa caz, de instanța. Pentru lucrări ce se executa la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii si cultelor.
(3) Măsura desființării construcțiilor se aplica si in situația in care, la expirarea termenului de intrare in legalitate stabilit in procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesara".
Consideră ca petentul avea obligația legala de a solicita si obține autorizația de construire inainte de începerea executării lucrărilor, astfel cum statuează prevederile art. 1 si art. 2 din Legea nr. 50/1991, republicata:
" Art. 1(1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la < solicitarea="" titularului="" unui="" drept="" real="" asupra="" unui="" imobil="" -="" teren="" si/sau="" construcții="" -identificat="" prin="" număr="" cadastral,="" în="">ul în care legea nu dispune altfel.
(2) Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, agricole sau de orice alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisa in condițiile prezentei legi, si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor.
Art. 2 (1) Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.
(2) Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii."
Critica cu privire la prescrierea dreptului de a constata contravenția si de a
aplica amenda, potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991, R. Consideră ca este neintemeiata susținerea instanței de fond ca dreptul de a constata contravenția si de a aplica amenda a fost prescris, tinand cont ca prevederile art. 37 din Legea nr. 50/1991, republicata, statuează ca:
"(1) Persoanele fizice si juridice care realizează lucrări de construcții in condițiile
prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările pana la termenul prevăzut in autorizație.
(2) Lucrările de construcții autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevăzute in autorizație si daca s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv in situația realizării acestor lucrări in regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire.
(5) Construcțiile executate fara autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situație se aplica in continuare sancțiunile prevăzute de lese".
Or, in speța de fata, construcția nu poate fi considerata ca fiind finalizata, avmd in vedere ca recepția, obligatorie potrivit legii, nu a fost efectuata, în aceasta situație aplicîndu-se in continuare sancțiunile prevăzute de lege.
Mai mult decât atat, in mod eronat instanța retine faptul ca agentul constatator a menționat ca extinderile au fost edificate in data de 12.04.2013, avînd in vedere faptul ca acesta a descris fapta conform prevederilor art. 35 din Legea nr. 50/1991, R, astfel "în condițiile prezentei legi, descrierea faptei ce constituie contravenție se face cu indicarea locului, datei si orei constatării, in conformitate cu dispozițiile art. 31".
De asemenea, pentru lucrările executate nu este necesara obținerea autorizației de construire, tinînd cont ca acestea nu pot fi incadrate in prevederile art. 11, alin. 1, lit. m), care statuează ca "Se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor: lucrări de compartimentare provizorie nestructurală", or, asa cum se poate observa cu ușurința din planșele foto realizate la fata locului, precum si din descrierea construcțiilor de către agentul constatator, petentul a realizat fara autorizație de construire o mansarda si o terasa.
Lucrările de compartimentare provizorie nestructurală reprezintă lucrările de modificare nestructurala, din care fac parte, in principal, lucrările de amenajări interioare si recompartimentari ușoare, care nu afectează in mod semnificativ structura de rezistenta a construcției si pentru care este necesar avizul prealabil al unui proiectant autorizat.
Terasa executata de către petent poate fi considerata construcție provizorie, pentru executarea căreia este necesara obținerea autorizației de construire, conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții care prevăd obligativitatea deținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, pentru categoriile de lucrări, dupa cum urmează:
"(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor, pentru:
h) lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine și pergole situate pe căile și spațiile publice, anexe gospodărești, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate în extravilan".
De asemenea, construcțiile cu caracter provizoriu sunt definite in Anexa 2 la Legea nr. 50/1991, republicata, ca fiind: "Construcțiile autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul funcțiunii adăpostite ori datorita cerințelor urbanistice impuse de autoritatea publica, au o durata de existenta limitata, precizata si prin autorizația de construire.
De regula, construcțiile cu caracter provizoriu se realizează din materiale si alcătuiri care permit demontarea rapida in vederea aducerii terenului la starea inițiala (confecții metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) si sunt de dimensiuni reduse. Din categoria construcțiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioșcuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe caile si in spatiile publice,
4 corpuri si panouri de afisaj, firme si reclame, copertine, pergole ori altele asemenea. In sensul prezentei legi realizarea construcțiilor provizorii se autorizează in aceleași condiții in care se autorizează construcțiile definitive".
Desi petentul susține ca potrivit Sentinței civile nr. 937/21.01.2013 pronunțata de Judecătoria C. in Dosarul nr._/215/2012 avînd ca obiect accesiune i s-a constatat dreptul de proprietate asupra unui corp de clădire compus din 2 camere, hol si casa scării, precum si asupra mansardei alcătuita din 4 camere si 2 balcoane, va rugam sa observați ca sentința civila menționata a rămas irevocabila la data de 22.05.2013, iar procesul-verbal contestat a fost întocmit la data de 12.04.2013, si mai mult decât atat, in dispozitivul sentinței 937/2013 nu se face referire si la terasa realizata fara ( autorizație de construire pentru care a fost sancționat petentul.
Din textele legale menționate, rezulta ca fapta petentului este certa (realizarea unei construcții fara autorizație de construire), are caracter contravențional, iar dreptul de a constata contravenția nu a fost prescris, procesul verbal de contravenție contestat bucurandu-se de prezumția de legalitate pana la dovada contrara, ori petentul nu a dovedit contrariul temeiniciei si legalității actului constatator contestat.
De asemenea, consideră ca sancțiunea aplicata este proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar agentul constatator a intocmit actul sancționator cu respectarea prevederilor O.G. nr. 21 2001 si Legii nr. 50/1991 R, având in vedere ca s-a ales sancționarea faptei cu amenda contravenționala in cuantum de 2500 lei pe o scara reglementata de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții de la 1000 lei la_ lei.
Avind in vedere considerentele expuse, va solicitam admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr._/31.10.2013 in sensul respingerii plângerii formulate de petentul M. V. si menținerea temeiniciei si legalității procesului verbal de contravenție nr. 5517/12.04.2013 eliberat de intimata P. Locala a Municipiului C..
Solicită incuvintarea probei cu înscrisurile depuse la instanța de fond.
In drept, își întemeiază prezentele motive de apel pe dispozițiile art. 466 si următoarele din Noul Cod de procedura civila si pe dispozițiile legale anterior menționate.
In temeiul art. 411, alin. 1, punct 2 din NCPC solicită judecarea cauzei in lipsa.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, ținând seama și de dispozițiile art.476 si art. 477 NCPC, instanța apreciază apelul intemeiat, pentru următoarele considerente:
Se constată că Judecătoria C., fără a analiza dacă actul de contravenție atacat fusese întocmit în mod legal și temeinic, a soluționat plângerea în baza unei excepții, considerând că dreptul agenților constatatori de a constata o eventuală contravenție cu privire la imobilul proprietatea intimatei-petente este prescris, întrucât lucrarile de extindere a locuintei fusesera efectuate in 2008-2009, iar procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 12.04.2013.
Contrar celor reținute de instanța de fond, Tribunalul consideră că nu era prescris dreptul de a constata încălcarea prevederilor art. 26 din Legea 50/1991, și de a aplica o sancțiune contravențională pentru nesocotirea respectivelor dispoziții.
Astfel, art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea 50/1991 menționează „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3”, în timp ce art. 31 din actul normativ anterior menționat statuează că "Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei".
Prin Decizia nr. 7/2000 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii -, I.C.C.J a stabilit că "1.Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 (art. 26 în actuala reglementare) din această lege se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
2. În cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției."
La art.37 din același act normativ se prevede că "(1)Persoanele fizice și juridice care realizează lucrări de construcții în condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizație.(2)Lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, în condițiile legii, emiterea autorizației de funcționare fiind condiționată de existența procesului-verbal de recepție. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie și în situația realizării lucrărilor în regie proprie…(5)Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege".
Față de aceste dispoziții legale, este evident că nu se consideră finalizate (deci nu începe să curgă termenul de prescripție) construcțiile realizate fără autorizație de construire, astfel încât pentru acestea se aplică în continuare sancțiunile contravenționale.
Cum în speță nu există dovezi privind obținerea autorizației și, bineînțeles, recepția lucrărilor, moment în raport de care începe să se calculeze termenul prescriere a aplicării sancțiunii, în mod eronat instanța de fond a considerat că sancțiunea era prescrisă.
Apărările reclamantului referitoare la constatarea dreptului sau de proprietate asupra extinderii locuintei prin hotarare judecatoreasca sunt neintemeiate.
Pe de o parte, constatarea dreptului de proprietate prin hotarare judecatoreasca nu prezinta relevanta in ceea ce priveste caracterul contraventional al faptei, atata timp cat nu s-a facut dovada intabularii in cartea funciara, pe de alta parte, de la data pronuntaii sentintei 937/21.01.2013 a Judecatoriei C., invocata de reclamant, nu s-a implinit termenul de prescriptie prevazut de 2 ani.
În speță, se impunea respingerea excepției prescripției dreptului de a constata contravenția prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea 50/1991 și de a aplica amenda stabilită la alin. 2 al aceluiași text de lege și trecerea la analizarea pe fond a plângerii formulate.
Potrivit disp. art. 480 al. 3 NCPC "În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare".
Avand in vedere aceste dispozitii legale instanta va admite apelul declarat si va anula sentința atacată.
Pe fondul cauzei, respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, examinand legalitatea și temeinicia procesului verbal, instanta retine că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute de art.16 și art.17 din OG 2/2001. În ceea ce priveste data savarsirii faptei apărările reclamantului sunt neintemeiate, avand in vedere ca procesul verbal cuprinde data constatarii faptei – 12.04.2013, data care este apreciata ca data a savarsirii faptei, avand in vedere lipsa unui proces verbal de receptie care sa faca dovada unei alte date a savarsirii faptei.
În privința temeiniciei, instanta constata că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. Se are în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege.
Sanctiunea contraventionala a fost aplicata pentru edificarea extinderii locuintei proprietatea reclamantului, fara a detine autorizatie pentru constructia atasata, iar reclamantul nu a facut dovada contrara, aceea a detinerii autorizatiei de construire, pentru a se retine netemeinicia procesului-verbal de contraventie.
Sunt neintemeiate si apărările privind calificarea lucrarilor efectuate drept lucrari de compartimentare, apărări ce nu se coroboreaza cu plansele fotografice, din cuprinsul carora se retine efectuarea de lucrari de extindere a locuintei, nicidecum de compartimentare.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
În lumina acestor principii, Tribunalul apreciază că s-au efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, privind natura lucrarilor efectuate sunt neintemeiate, celelalte precizari referitoare la momentul efectuarii lucrarii neavand relevanta in cauza, pentru argumentele mentionate anterior.
Pentru considerentele expuse anterior si avand in vedere disp. art. 480 NCPC instanta va admite apelul declarat, va anula sentința atacată și pe fond va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de intimata P. L. A MUN. C. cu sediul în C., . nr. 22, județul D., împotriva sentinței civile nr._ din 31.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul M. V. cu domiciliul în C., ., județul D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Anulează sentința atacată și pe fond respinge plângerea contravențională.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | |
Grefier, C. A. |
Red.AMS/09.05.2014
Tehn.C.A.
Aprilie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1849/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2387/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
