Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 25/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 5524/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 35/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Judecător M. O.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de petenta . C. împotriva sentinței civile nr._ din 25.09.2013 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat B. T. pentru recurentă și cons.jr. C. F. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a depus motivele de recurs.
Instanța învederează că, în urma reorganizării instituției, conf. dispoz. art. 10 alin.2 din OUG 74/2013 și 23 al.1 din HG. 520/2013, pârâta si-a schimbat denumirea, respectiv, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., în loc de D.G.F.P.D., astfel că dispune rectificarea conceptei; constatând procedură completă pentru acest termen de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat B. T. pentru recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea in tot hotărârea pronunțata de Judecătoria C., iar pe fond admiterea plângerii așa cum a fost formulata, hotărârea pronunțata de instganța de fond este nelegala si este data cu interpretarea greșita a dispozițiilor art 51 din OG 99 / 2000,la punctul de lucru din . efectua vânzarea cu amânuntul, ci cu ridicata, potrivit dispoz.art.4 din OG 99/2000 nu limitează cantitatea de produse vândute prin comerț cu amănuntul, iar recurenta nu a săvârșit niciodată tranzacții artificiale, solicită obligarea la cheltuieli de judecată.
Cons.jr. C. F. pentru intimată solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală întrucât din actele contabile rezultă desfășurarea unei activități cu ridicata și trebuie avut în vedere și raportul de expertiză care nu explică cantitățile foarte mari de produse comercializate într-o singură zi.
INSTANȚA
Asupra recursului de față ;
Constată că prin sentința civilă nr._ din 25.09.2013 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petenta . C. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. .
Pentru a se pronunța astfel, a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, s-a reținut în sarcina petentei că la punctul de lucru din . importantă de bunuri nu au fost vândute cu amănuntul. Din bonurile fiscale verificate la control a rezultat că s-au vândut cantități mult prea mari de mărfuri, pentru a fi asociate consumatorului final. S-a concluzionat că la acel punct de lucru există casă de marcat, dar de fapt mărfurile se comercializează cu ridicata.
Fapta a fost încadrată în prevederile art. 73 pct. 22 din OG nr. 99/2000, aplicându-se o amendă contravențională în cuantum de 4000 lei, precum și măsura interzicerii activității de vânzare cu amănuntul la punctul de lucru din .> Din probele administrate rezultă că petenta are ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, privind produse alimentare și nealimentare și deține două puncte de lucru, în mun. C., în .. Craiovești și un depozit în satul Dudovicești, ..
Deși petenta a susținut că nu a vândut la punctul de lucru produse alimentare cu ridicata, această susținere este contrazisă de centralizatorul ieșirilor zilnice cumulate (filele 53-64), din care rezultă că s-au vândut cantități mult prea mari odată, pentru a se încadra în prevederile art.4 lit. d) din OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, în sensul că o cantitate de 4175,7 kg de clementine vândute într-o singură zi (08.12.2012), nu semnifică vânzare cu amănuntul, către consumatori persoane fizice, fiind greu de crezut că un magazin poate vinde într-o singură zi unor persoane fizice, peste patru mii de kilograme, pentru uzul personal al acestora.
De asemenea, a doua zi, au fost vândute 2994,5 kg portocale, a treia zi, pe 10 decembrie 2012, au fost vândute cu amănuntul 5086,4 kg de clementine și 2315,2 kg de portocale.
Activitatea de vânzare a continuat cu vânzarea unor cantități asemănătoare, iar pe data de 22.12.2012 (fila 54), au fost vândute astfel 3293,6 kg cartofi, 1604,2 kg cartofi,_,4 kg Clementine G., 1321 kg fasole A. și 8909,8 kg portocale G..
Nici apropierea sărbătorilor de iarnă nu ar putea justifica astfel de vânzări mari, deoarece și în lunile ianuarie și februarie 2013, până la data întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției (6 februarie), au fost vândute cantități foarte mari de portocale și clementine, în fiecare zi.
Prin urmare, la punctul de lucru din . efectua doar vânzare cu amănuntul, ci și cu ridicata, în sensul art. 4 lit. c) din OG nr. 99/2000, ceea ce este interzis de OG nr. 99/2000 și art. 1 și 3 alin. 1 din HG. nr.479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr.28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, fiind vorba de două activități diferite, cu regim special diferit și cu gestiuni distincte pentru fiecare activitate (în cazul comerțului cu ridicat există de exemplu obligativitatea emiterii de facturi pentru produsele vândute, iar în cazul comerțului cu amănuntul, se emit doar bonuri fiscale).
Că petenta vindea la acest punct de lucru produse cu ridicata o dovedește și prețul exagerat de mic al acestor produse, importate la prețul de 1,08 lei, portocalele și 0,91 lei clementinele, în decembrie 2012 și vândute de petentă cu 1,75 lei portocalele și respectiv 1,65 lei clementinele, potrivit centralizatorului depus de petentă. Adaosul de doar câțiva zeci de bani, reflectă o vânzare cu ridicata (en gros) către alți comercianți, în scopul revânzării la consumatorul final, care achiziționează astfel de produse la un preț mult mai mare, nu neapărat prețul furnizat de ., care nu este obligatoriu, dar nici unul derizoriu ca cel practicat de petentă..
Potrivit art. 73 din OG nr. 99/2000, ,,Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: … 22. exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități".
În ceea ce privește raportul de expertiză extrajudiciară contabilă, instanța constată că nu este relevant, având în vedere obiectivele acesteia, întrucât nu explică cantitățile foarte mari de produse alimentare comercializate într-o singură zi, pe bază de bonuri fiscale, ci confirmă doar faptul că la punctul de lucru vizat se comercializează produse alimentare cu amănuntul, folosindu-se acte legale.
Față de cele menționate, instanța a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta . C. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea in tot hotărârea pronunțata de Judecătoria C., iar pe fond admiterea plângerii așa cum a fost formulata.
În motivare critică că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegala deoarece motivarea instanței de judecata este contrara mențiunilor cuprinse in procesul verbal de contravenție.
Astfel cei doi inspectori ANAF: Miala A. si V. M., au sancționat societatea nostra pentru ca „la momentul sosirii echipei de control locul unde ar desfășura comerț cu amănuntul era închis, nu era nicio persoana care sa desfășoare activitatea de comerț".
Instanța de fond nu face nicioreferire la apărarea petentei cu privire la aceasta mențiune din procesul verbal cu toate ca a depus înscrisuri doveditoare in apărare: contract individual de munca, dovada de la ORC D., documente contabile. Avand in vedere ca agenții constatatori nu descriu niciun moment- pe starea de fapt- cum s-au efectuat actele de comerț cu amănuntul la punctul de lucru din ., jud D. deoarece l-au găsit închis la data de 04 02 2013 este curios cum de instanța de fond a constatat ca sunt întemeiate mențiunile din procesul verbal prin care „petenta vindea la acest punct de lucru produse cu ridicata" atât înainte de sărbători cat si după sărbătorile de iarna.
Hotărârea pronunțata de către Judecătoria C. este nelegala si este data
cu interpretarea greșita a legii, respectiv a dispozițiilor art 51 din OG 99/2000 care
interzic imperativ condiționarea cumpărătorilor cu privire la cantitate sau produs.
Atât parata prin inspectorii sai, cat si instanța de judecata indeamna la săvârșirea contravenții, sancționate ca atare de OG 99/2000. Art. 51. - Este interzisa condiționarea vânzării către consumator a unui produs de cumpărarea unei cantități impuse sau de cumpărarea concomitenta a unui alt produs sau serviciu. De asemenea, este interzisa prestarea unui serviciu către consumator, condiționata de prestarea altui serv.
Art. 73. - Constituie contravenții, daca nu au fost săvârșite in astfel de condiții incat, potrivit legii penale, sa constituie infracțiuni, si se sancționează dupa cum urmează: 20. nerespectarea prevederilor art. 51,54 si 56, cu amenda de la 500 lei la 2.000 lei;
3.Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegala deoarece a interpretat
greșit legea aplicabila spetei, considerând greșit ca societatea a încălcat dispozițiile HG 479/2003 si OUG 28/1999 privind obligațiile agenților economici de a utiliza aparate de marcat.
Or, aceasta norma juridica nu este aplicabila spetei de fata deoarece, nici măcar cei doi inspectori ANAP: Miala A. si V. M. nu au menționat in procesul verbal ca societatea noastră nu a utilizat aparatele de marcat.
Aceștia arata fara dubiu ca: „cantitățile livrate pe baza de bonuri fiscale sunt cantități semnificative de la 20 kg, 30 kg chiar sute de kg pe baza de bonuri fiscale mult superioare unor cantități comerciale".
Norma juridica aplicabila societății noastre este insa Art. 18 din ordinul 111/2008 care prevede ca: „Art 18. (1) Activitățile din unitățile cu vânzare cu amănuntul prevăzute in anexa nr. 1 se desfășoară in baza certificatului constatator sau, după caz, a certificatului de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerțului de pe langă tribunalul in a cărui raza teritoriala isi desfășoară activitatea si in baza documentului de înregistrare sanitara veterinara si pentru siguranța alimentelor emis de direcția sanitara veterinara si pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului București, prevăzut in anexa nr. 3.
Art. 4 din OG 99 / 2000 definește la litera d comerțul cu amănuntul ca fiind: activitatea desfășurata de comercianți care vând produse de regula direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora.
Acest articol nu limitează cantitatea de produse vândute prin comerț cu amănuntul iar OG 99/2000 reprezintă actul legislativprivind comercializarea produselor si serviciilor de piața.
Or, atat timp cat societatea noastră a dovedit la instanța de fond ca are insens la ORC D. si sediul societății si punctul de lucru așa cum rezulta din copia înscrisurilor eliberate de ORC D., rezulta ca nu a încălcat normele cuprinse in procesul verbal de constatare a contravenției.
In situația in care instanța de fond ar fi mers mai departe cu calculul mărfurilor vândute de către societatea noastră . fi observat ca o cantitate de clementine de 4175,7 kg vânduta . putea fi vânduta la un număr de aproximativ 100 de persoane ceea ce nu este o cantitate „foarte mare de vânzare" . unui singur produs, in situația in care in Piața M. din C.
-spre exemplu, un comerciant vinde in medie in zilele de sâmbăta sau duminica o cantitate de minim 5 000 kg. Bineînțeles ca sărbătorile de iarna dublează aceste cantități, asa cum rezulta din informațiile de la statistica.
Pe de alta parte nu înțelegem cum de doi inspectori de la fisc isi permit sa dea lecții de contabilitate si sa acuze „preturile exagerat de mici" practicate de societatea noastră in condițiile in care societatea noastră - societate condusa de un roman - achita anual, fara întrerupere, de aproximativ 20 de ani taxe si impozite statului roman.
Nu vrem sa facem parte dintre societățile care practica preturi „exagerat de mari" care sunt infinitate pe data de 01 decembrie ale fiecărui an si sunt in faliment pe 05 ianuarie ale anului următor si conduse de fel de fel de cetățeni străini, care nu au plătit nici taxa si niciun impozit statului roman.
Hotărârea pronunțata de instanța de fond este nelegala deoarece instanța a interpretat greșit dispozițiile art 73, pct 22 din OG 99 / 2000 deoarece societatea noastră nu a desfășurat activități de comerț cu ridicata si comerț cu amânuntul in aceeași structura.
In cazul de fata firma are doua locații separate si distincte: pentru vânzare cu ridicata in .; pentru vânzare cu amănuntul in ..
Art. 11 din Lg. 571/2003 republicata, alin. 1 prevede dreptul autorității fiscale de a nu lua in considerare o tranzacție economica sau de a reîncadra o tranzacție economica, iar alin. 2 se refera la tranzacțiile efectuate in cadrul persoanelor afiliate, cand pot fi folosite 3 metode de stabilire a prețului de piața.
Acest art. 11 din Legea 571/2003 republicata nu are nicio legătura cu constatarea autorității fiscale prin care apreciază ca mărfurile sunt comercializate in sistem „cu ridicata" si a concluziei finale din procesul verbal ce prevede măsura de interzicere a uneia dintre cele doua activități si anume a vânzării cu amănuntul.
Societatea nu a săvârșit niciodata „tranzacții artificiale" deoarece toate tranzacțiile încheiate de către societate au scop comercial pentru care au fost achitate taxele si impozitele aferente si nu este persoana afiliata.
In drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art 304 pct 8 si 9 din c pr civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică starea de fapt retinuta de prima instanta.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța examineaza legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, se constata că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În privința temeiniciei, instanta de fond a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal a fost confirmată de probele administrate.
S-a avut în vedere pe de o parte, prezumția de legalitate legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; s-au mai avut în vedere și probele administrate in cauza, respectiv centralizatorul iesirilor zilnice cumulate si pretul foarte mic al produselor vandute.
Avand in vedere inscrisurile depuse la dosar, tribunalul apreciaza ca in mod corect au fost calificate actele de comert efectuate de reclamanta ca fiind vanzari cu ridicata, avand in vedere pretul practicat (sub jumatate din pretul pietei), precum si cantitatea foarte mare de fructe vandute, pe o perioada lunga de timp, respectiv decembrie – februarie, perioada vizata in actul sanctionator.
Critica recurentei in sensul ca agentul constatator nu a descris in concret modalitatea de efectuare a actelor de comert, este neintemeiata avand in vedere ca starea de fapt retinute prin actul sanctionator, si de catre instanta de fond prin sentinta atacata, este pe deplin dovedita prin inscrisurile depuse la dosar, constand in evidenta contabila tinuta de reclamanta, centralizatorul notelor de receptie, in cuprinsul carora sunt evidentiate cantitatile de fructe in fiecare zi, specifice unei activitati de vanzare cu ridicata.
Nu poate fi retinuta nici apărarea reclamantului in sensul limitarii vanzarilor, deci a incalcarii disp. art. 51 din OG 99/2000, nefiind facuta dovada in cauza, prin bonuri fiscale ori facturi, a cantitatii de produse livrate in mod individual, sarcina probei in acest sens revenindu-i petentului. Bonurile fiscale la care se face referire in actul de control, vizeaza cantitati de "20 kg, 30 kg sau chiar sute de kg", improprii vanzarii cu ridicata, astfel ca petentului îi revenea sarcina de a face dovada contrara.
A treia critica a recurentului nu prezinta relevanta in cauza atata timp cat actul sanctionator vizeaza contraventia prev. art. 73 pct. 22 din OG nr. 99/2000, pentru care s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 4000 lei, petenta nefiind sanctionata pentru vreo contraventie legata de utilizarea casei de marcat, bonurile fiscale retinute in procesul verbal, fiind doar mijloace de proba in dovedirea starii de fapt retinute.
Tribunalul apreciaza ca au fost corect aplicate dispozitiile art. 73 pct. 22 din OG 99/2000 - Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:… 22. exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități", intrucat societatea recurenta, autorizata pentru efectuarea de acte de comert cu amanuntul, a efectuat si livrari cu ridicata, aspect dovedit prin probele administrate in cauza, mentionate anterior.
Având în vedere cele expuse, constatând că sancțiunea este aplicată în limitele legale și că nu se impune reindividualuzarea sancțiunii, față de cu gradul de pericol social concret al faptei și de atitudinea petentei, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ, urmează a fi respins recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta . C. împotriva sentinței civile nr._ din 25.09.2013 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | Judecător, M. O. |
Grefier, C. A. |
Red.AMS/21.02.2014
Tehn.C.A.
Februarie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 01/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 497/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
