Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 65/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 65/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 25529/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 834/2014
Ședința publică de la 02 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător M. C. V.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ D., împotriva sentinței civile nr. 6523/07.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție A NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul, reprezentat de cons. jur. T. A., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Cons. jur. T. A. pentru apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal de constatare a contravenției.
Arată că procesul verbal de control, act premergător actului sancționator, a fost semnat, este act temeinic, iar instanța de fond nu a ținut cont de actul sancționator.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 6523/07.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul VODA M. cu domiciliul ales la cabinet avocat O. P. și Cabinet Avocat N. A. din C., ..68, județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ..51, județul D..
A anulat procesul verbal de contravenție ., nr._/10.07.2013 emis de I.-D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut ca prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de disp. art. 16, alin. 1 din Legea53/2003, constând în aceea că a primit la muncă pe numitul N. F. C., fără a încheia forme legale de angajare.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentuluii de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal de contravenție și declarațiile martorilor audiați în cauză, care au relatat că petentul nu a săvârșit fapta reținuta în sarcina sa, instanța a reținut ca petentul a făcut dovada contrara stării de fapt reținuta de agentul constatator, astfel că prezumția de temeinicie a procesului verbal a fost răsturnată sub acest aspect.
Pe cale de consecință, instanța a admis plângerea si a dispus anularea procesului verbal contestat, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ D., solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal de constatare a contravenției.
Consideră hotărârea atacata ca fiind netemeinica si nelegala din următoarele motive:
In fapt instanța de fond a admis in parte plângerea formulata de către petent, si a dispus anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/10.07.2013 prin care a fost sancționat cu amenda MINIMA de 1.0000 de lei având in vedere ca acesta a făcut dovada contrara stării de fapt reținuta de agentul constatator incat prezumția de temeinicie a procesului verbal a fost răsturnata sub acest aspect. Petentului i-a fost aplicata sancțiune amenzii contravenționale in cuantum MINIM de_ pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 alin.1 litera e) din Legea nr.53/2003 republicata respectiv primirea la munca a numitului N. F. C. fara încheierea unui contract individual de munca anterior începerii activității potrivit art.16 alin.1 din Legea nr. 53/2003 republicata analizând doar declarațiile martorilor audiați in cauza si descrierea făcuta faptelor in cuprinsul actului sancționator desi la data controlului a fost depistata persoana anterior menționata prestând activitate fara forme legale de angajare .
Dupa cum se poate observa instanța de fond nu a analizat meticulos cauza dedusa judecații si a anulat actului sancționator si implicit cuantumul amenzii minime, desi aspectele reținute in procesul verbal de contravenție corespund realității găsite pe teren cu ocazia controlului efectuat având drept scop Identificare muncii fara forme legale de angajare.
Starea de fapt reținuta in cuprinsul actului sancționator este prezentata la rubrica descrierea faptei si săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 litera e) din Legea nr.53/2003 este dovedita cu fisa de identificare completata la momentul controlului de către persoana N. F. C. depistata fara forme legale de angajare la data controlului. Având in vedere aceste aspecte va rugam sa constatați ca instanța de fond nu a analizat cu meticulozitate cauza dedusa judecații ci doar actele depuse de către societate desi exista o proba nemijlocita si directa in evidențierea faptei contravenționale incat măsura anularii si exonerarea de la plata amenzii contravenționale in cuantum minim aplicata pentru primirea la munca fara forme legale a unei persoane incat hotărârea este data cu aplicarea greșita a legii.
Considerentele reținute de instanța sunt greșite iar măsura anularii actului sancționator este data cu aplicarea greșita a legii si dupa o constatare superficiala fara a analiza in concret munca fara forme legale de angajare, acte ce evidențiază faptul ca persoana anterior menționata a desfășurat activitate in folosul petentului si de care instanța de fond nu a ținut cont desi dovedește fara putința de tăgada săvârșirea faptei contravenționale reținute in sarcina petentului. In susținerea actului sancționator am administrat inscrisuri ce reprezintă probe din care a reieșit foarte clar ca agentul constatator a depistat o persoana care desfășura activitate in concret fara forme legale de angajare astfel incat amenda minima este intemeiata in fapt si in drept. Astfel a analizat cu superficialitate actul sancționator sub aspectul temeniciei si a ajuns la o concluzie greșita considerând ca, descrierea faptei contravenționale si toate documentele ce au stat la baza sancționării petentului nu conduc la vinovăția intimatului in săvârșirea faptei, concluzie total neîntemeiata având in vedere actele din care rezulta foarte clar săvârșirea contravenției reținute in mod corect de către organul de control in sarcina acestuia încurajând de fapt scopul urmărit de către angajatori acela de a eluda dispozițiile legale iar urmarea produsa este identificata foarte bine constând in nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003.
Consideră ca, instanța a pronunțat o hotărâre greșita având in vedere ca, prin procesul verbal de constatare a contravenției s-a stabilit ca petentul a primit la munca o persoana pentru care nu fusese întocmit contract individual de munca, fapt ce demonstrează din plin si fara putința de tăgada atat gravitatea cat si pericolul social ridicat al faptei ținând cont ca la intimat s-a desfășurat o activitate la care lucrau salariați fara nici o forma de angajare, iar statul prin organele abilitate dorește stoparea muncii fara forme legale de angajare si protejarea drepturilor salariaților ce rezulta din incheierea unui contract de munca incat hotărârea cuprinde motive contradictorii de natura pricinii.
Astfel, instanța de fond nu si-a exercitat rolul activ in soluționarea cauzei iar starea de fapt găsita pe teren cu ocazia controlului a fost prezentata detaliat la rubrica descrierea faptei incat agentul constatator a observat fapta in mod direct si prezentata in procesul verbal de control . NR._/10.07.2013. Instanța de fond nu a analizat probele administrate de către instituția noastră, respectiv inscrisurile care au stat la baza sancționării petentului desi la dosarul cauzei exista intregul material probator si avut in vedere la momentul sancționării acestuia iar agentul constatator care a redactat si actul sancționator a observat in mod direct fapta de primire la munca fara forme legale de angajare incat a reținut o stare de fapt concreta reala existenta la societate in momentul controlului.
Aceste considerentele reținute de instanța sunt greșite iar măsura anularii este data cu aplicarea greșita a legii si dupa o constatare superficiala fara a analiza in concret munca fara forme legale de angajare, acte ce evidențiază faptul ca la data controlului o persoana desfășura activitate in folosul petentului in momentul controlului conform mențiunilor din fisa de identificare nefiind susceptibila de interpretări. In susținerea actului sancționator am administrat inscrisuri ce reprezintă probe din care a reieșit fara putiinta de tăgada ca agentul constatator a depistat in momentul controlului pe numitul < persoana="" nita="" florin="" costel="" care="" desfășura="" activitate="" in="" concret="" fara="" forme="" legale="" -de="" angajare="" astfel="" incat="" amenda="">minima este întemeiata in fapt si in drept.
Cu toate acestea desi starea de fapt si de drept a fost dovedita prin probele administrate de către organul emitent al actului sancționator instanța de fond a anulat sancțiunea amenzii minime pentru fapta prevăzuta de art.260 alin. 1 litera e) din Legea nr. 53/2003. Pentru toate aceste considerente va solicitam sa reanalizati probele administrate la dosarul cauzei întrucât s-a realizat o apreciere eronata a acestora, iar fisa de identificare este completata de către persoana anterior menționata, nefiind constrânsa sau intimidata . către agentul constatator si reprezintă inscrisuri pertinente si concludente.
Fapta de primire la munca fara forme legale de angajare nu se constituie . un grad de pericol social REDUS date fiind consecințele negative ce pot apărea cu privire la drepturile persoanelor in cauza legate de salarizare, concedii medicale si odihna,asistenta medicala si toate drepturile conferite unui angajat, consfiintite in legea fundamentala. Daca nu s-ar fi efectuat acest control inopinant in locația respectiva nu ar mai fi fost depistata aceasta persoana prestând activitate fara forme legale, iar fapta săvârșita este de o gravitate considerabila, dat fiind practica agenților economici de a primi la lucru persoane fara a le intocmi forme legale, fapte ce aduc prejudicii atat statului, cat si persoanelor angajate cărora nu le sunt garantate drepturile acordate de Legea nr. 53/2003.
Aceste considerentele reținute de instanța de fond sunt greșite si a examinat doar declarația martorilor desi la dosarul cauzei exista intregul material probator, documente de care instanța de fond nu a ținut cont incat in mod greșit a reținut ca aceasta fapta nu prezintă un grad de pericol social semnificativ desi existau suficiente inscrisuri pertinente care dovedesc săvârșirea acestei fapte contravenționale de către petent si daca nu se efectua acest control din partea organelor abilitate ale statului in vederea combaterii muncii la negru nu mai era descoperita aceasta persoana fara forme legale de angajare.
Existenta situației de fapt este menționata destul de clar in procesul verbal de contravenție si elementul material al faptei este definitiv foarte bine respectiv primirea la munca incat ilicit faptei contravenționale s-a realizat iar forța probanta a acestuia nu poate fi înlăturata având in vedere ca instanța de fond nu a luat in considerare toate actele care au stat la baza sancționării petentului iar motivele reținute sunt total greșite, documentație ce dovedește fara nici un dubiu săvârșirea acestei fapte.
Consideră ca, instanța a pronunțat o hotărâre greșita având in vedere ca, prin procesul verbal de constatare a contravenției s-a stabilit ca petenta a primit la munca o persoana pentru care nu fusese întocmit contract individual de munca, fapt ce demonstrează din plin si fara putința de tăgada atat gravitatea cat si pericolul social ridicat al faptei ținând cont ca la intimata s-a desfășurat o activitate la care lucrau salariați fara nici o forma de angajare, iar statul prin organele abilitate dorește stoparea muncii fara forme legale de angajare si protejarea drepturilor salariaților ce rezulta din încheierea unui contract de munca incat hotărârea cuprinde motive contradictorii de natura pricinii.
In condițiile arătate se poate considera că, dacă si in apel s-ar menține hotărârea data de instanța de fond acest fapt nu ar face altceva decât sa zădărnicească munca inspectorilor de control si sa încurajeze atât angajatorilor depistați folosind munca la negru cat si pe ceilalati angajatori ca si pe viitor sa procedeze in același mod, creându-se astfel premisele proliferării la dimensiuni si mai mari a acestui fenomen, cu consecințe dezastruoase.
Solicită să se constate că sancțiunea amenzii pentru fapta prevăzuta de art.260 alin. 1 litera e) din Legea nr.53/2003 este de o gravitate sporita atât pentru angajat cat si pentru stat si nu face altceva decât sa amplifice dezvoltarea fenomenului « muncii la negru » fenomen foarte des folosit de către agenții economici, iar controalele efectuate de către organele statului nu au nici o eficență in combaterea muncii fara forme legale fiind astfel încurajați angajatorii sa folosească si in continuare munca fara forme legale de angajare.
In drept, apelul se întemeiază pe dispozițiile art. 476 alin 1 si 2, art.477, 479 si următoarele din Noul Cod de procedura civila.
In baza art.411 C.p.c. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul V. M. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile pronunțată de instanța de fond.
În mod corect, instanța de fond a admis plângerea, cu motivarea că petentul a făcut dovada contrară stării de fapt reținută de I.T.M., prin declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, astfel că prezumția de temeinicie a acestuia a fost răsturnată sub acest aspect.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelantul critică modul în care instanța de fond a interpretat materialul probator existent.
Critica este întemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal a fost infirmată prin proba testimoniala administrata in cauza.
Prima instanță, fără a corobora ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, a apreciat că declaratia martorilor este suficientă pentru a forma convingerea că cele reținute în procesul verbal nu sunt reale.
Însă prima instanță nu a avut în vedere, pe de o parte, prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege;
Pe de altă parte, nu a avut în vedere declarația persoanei depistată la muncă, dată de aceasta în fața organului constatator potrivit căreia aceasta recunoaște că presteaza activitate in favoarea petentului din data de 15.06._, ca nu a semnat contract de muncă; declarația dată este foarte clară, nefiind susceptibilă de interpretări, și confirmă faptul că la acea dată și oră presta activitate pentru societatea petenta si nu încheiase contract de muncă; declarația dată în fața agentului constatator are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare care nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, ce nu a fost invocată și dovedită în cauză.
Toate acestea, confirmă concluzia săvârșirea faptei pentru care a fost sancționata, prin urmare măsura anulării procesului verbal este dată cu aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în concret, Tribunalul apreciază ca fapta comisă de petent prezintă un grad de pericol social redus, avand in vedere lipsa consecintelor negative precum si intentia atat a petentului, cat si a persoanei depistate la munca, de a presta munca in folosul persoanelor apropiate sau rudelor, in mod sporadic, asa cum reiese din declaratiile martorilor audiati in cauza.
Prin urmare, instanta va proceda la individualizarea sancțiunii aplicate, față de prevederile art.34 din OG 2/2001, apreciindu-se că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul de pericol social.
Față de condițiile de săvârșire a faptei, fata de urmarile produse, se apreciaza ca aceasta nu prezintă un grad de pericol social ridicat și că aplicarea avertismentului este de natură să atragă atenția petentului asupra conduitei sale.
Toate aceste aspecte fac dovada faptului ca petentul a înțeles obligația conformării dispozițiilor legale și că avertismentul este suficient pentru educarea în acest sens, apreciindu-se astfel ca sanctiunea „avertisment” este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligației de a respecta dispozițiile legale.
Tribunalul apreciază că, față de datele concrete ale speței, este justificată înlocuirea amenzii cu avertisment, astfel că, în raport de dispozițiile art. 480 C. proc. civ. instanța va admite apelul, va schimba sentinta atacata in sensul ca va admite in parte plangerea si va dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea „avertisment”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelantul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ D., cu sediul în C., .. 51, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 6523/07.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. M., cu domiciliul procesual ales la cab. av. P. O., din C., .. 68, jud. D..
Schimbă sentința, în sensul că admite în parte plângerea și dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2014.
Președinte, A. M. S. | Judecător, M. C. V. | |
Grefier, L. V. N. |
Red. A.S./06.01.2015
L.N./4 ex./ 09 Decembrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2907/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5575/2014.... → |
|---|
