Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 25-03-2014, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 7650/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 156/2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător E. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE ROMANIA SA împotriva sentinței civile nr.1188 din 14.10.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul M. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apreciind cauza în stare de judecată, s-a reținut spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față ;
Constată că prin sentința civilă nr. 1188 din 14.10.2013, Judecătoria S. a admis plângerea formulată de petentul M. M., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA București, a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție . 13 nr._ din 11.02.2013 și a dispus exonerarea petentului de la plata amenzii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr. . 13, nr._, întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 14.01.2013, ora 1336, a circulat pe DN 56 20+800 M, în localitatea B., județul D., cu autoturismul având numărul de înmatriculare_, fără rovinietă valabilă, fiind încălcate astfel prevederile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, "Fapta posesorilor de autovehicule sau a conducătorilor acestora care utilizează infrastructura de transport rutier din România fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.000.000 lei la 4.000.000 lei".
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici obligația intimatului de a suporta întreaga sarcină a probei.
Referitor la excepția invocată de către petent, instanța reține faptul că, potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 ,,procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”.
Totodată, potrivit prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001, "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu".
Instanța reține faptul că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției contestat se menționează faptul că acesta a fost încheiat în lipsa contravenientului sau a martorilor întrucât constatarea contravenției ar fi fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR -, precum și faptul că acesta nu este semnat nici de către agentul constatator, fapt ce atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție în condițiile textului de lege sus-menționat.
Față de lipsa semnăturii agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, lipsă care, potrivit textului de lege sus-menționat, este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, instanța a constatat că pe procesul-verbal în litigiu nu există nicio semnătură, ci doar o ștampilă a C.N.A.D.R., astfel a admis excepția, a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție . 13 nr._ din 11.02.2013 și a dispus exonerarea petentului de la plata amenzii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE ROMANIA SA, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței iar pe fond respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție .
În motivare arată că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/ 11.02.2013 toate condițiile prevăzute de O.G. 15/2002 coroborat cu O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Potrivit dispozițiilor art.1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Conform dispozițiilor art.6, din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica, "înscrisul in forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica, recunoscut de către cel căruia i se opune, ara același efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezintă drepturile, iar art.7 al aceluiași act normative statuează ca, in cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris in forma electronica îndeplinește aceasta cerința daca i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Întrucât art.17 din OG nr.2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisa a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", instanța va retine ca PVCC contestat, intocmit de către CNADNR- SA este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe inscrisuri, care, emanând de la subscrisa si recunoscute, dobândesc potrivit legii valoarea unor acte autentice, in concordanta cu exigentele formale ale oricărui proces verbal de contravenție.
Arată că petenta a făcut o mare confuzie intre, pe de o parte, generarea unui inscris in forma electronica si, pe de alta parte materializarea pe suport de hârtie a acestor date si informații astfel generate. Insasi din mențiunea expresa cuprinsa in PVCC, se retine ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat nici un motiv pentru care acest inscris sa nu poată fi calificat drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art 4, pct.2 din Legea nr.455/2001, aceasta reprezentând "o colecție de date in forma electronica intre care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. F. îndoiala PVCC contestat cuprinde o informație inteligibila susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, cu mențiunea ca aceste posibilități de accesare aparțin emitentului înscrisului. Pentru persoana căreia i se adresează, inscrisul in forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, intrucat odată generat si semnat electronic, fara indoiala, inscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie. Faptul ca ulterior generării unui inscris electronic, cu respectarea tuturor exigentelor legale, informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare celor interesați, nu ii răpește calitatea de inscris in forma electronica, tipărirea si comunicarea pe suport de hârtie fiind aspecte ulterioare si independente de cel inițial, de generare a înscrisului.
Pe cale de consecința, fiind necesar așadar a se face diferența intre, pe de o parte, generarea in forma electronica a unui document, conform datelor furnizate tot in sistem electronic in baza mijloacelor tehnice parte a SIEGMCR si a identificării contravenientului . date, de asemenea in format electronic, furnizata de MAI, si, pe de alta parte, intocmirea acestuia in forma scrisa, rugam Onorata Instanța a retine ca Procesele verbale de constatare a contravenției sunt inscrisuri generate si semnate in forma electronica, cu respectarea prevederilor legale in materie, iar sub aspectul naturii lor juridice, Legea privind semnătura electronica trebuie interpretata sistematic, art.6 si art.7 din acest act normativ prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru inscrisul in forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica, recunoscut de către cel căruia i se opune.
Onorata Instanța va retine natura de act administrativ de drept public a procesului verbal de constatare a contravenției, așadar de înscris autentic definitiv potrivit art. 1171 si 1173 C.Civ, incidența in privința PVCC-ului a normelor privind semnătura electronica nu ii răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent si cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Apoi, ca argument suplimentar, chiar daca ar fi fost conceputa sa fie aplicata in raporturile dintre privați, private - autoritate si numai in format electronic, o asemenea procedura din partea agentului constatator valorează totuși asumarea celor consemnate in procesul verbal de contravenție. Cum acesta este scopul pentru caste semnătura este considerate un element indispensabil procesului verbal, instanța va considera semnătura electronica drept semnătura aplicata in mod legal.
Astfel PVCC atacat reprezintă un inscris in forma electronica căruia i s-a incorporat sau atașat o semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, poarta semnătura valabila a agentului constatator, nefiind astfel incidența sancțiunea nulității absolute in condițiile art. 117 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466 si următoarele din N Cod proc. Civ., O.G.2/2001, O.G.15/2002, Legea 455/2001.
În temeiul art. 411 N. O Pr. Civ., solicită judecarea în lipsă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate si având in vedere disp. art. 476-478 NCPC instanta constata urmatoarele:
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . . 13, nr._, petentul/intimat a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se de către agentul constatator că, la data de 14.01.2013, ora 1336, a circulat pe DN 56 20+800 M, în localitatea B., județul D., cu autoturismul având numărul de înmatriculare_, fără rovinietă valabilă, fiind încălcate astfel prevederile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Prin plângerea formulată, intimatul/petent a invocat motive de nelegalitate a procesului verbal întrucât procesul verbal a fost întocmit și comunicat după trecerea a mai mult de 30 de zile de la data constatării faptei, precum și nulitatea procesului verbal deoarece nu este semnat de către agentul constatator, conform art. 17 din OG 2/2001.
Instanța de fond a admis plângerea formulată de intimatul/petent reținând că procesul verbal este nelegal întrucât nu poartă semnătura olografă a agentului în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare în materia contravențiilor.
Reținerile instanței de fond sunt eronate.
Sub aspectul legalității, Tribunalul constată că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001.
In speță, se constată că actul constatator și sancționator comunicat intimatei/petente a fost generat automat de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică.
Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 2 si 3 din Legea nr. 455/2001 înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică care sunt destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic, în timp ce semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. Faptul că procesul-verbal de contravenție este comunicat contravenienților pe suport de hârtie si nu printr-un program informatic nu semnifică faptul că procesul-verbal de contravenție nu este valabil ca înscris electronic. Dimpotrivă, valabilitatea semnăturii electronice este confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator, certificat care are menirea tocmai să certifice faptul că agentul constatator din cadrul intimatei are dreptul să semneze electronic procesele-verbale de contravenție pe care le întocmește.
Mai mult decât atât, agentul constatator a acționat în baza unui certificatul calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare. Ori, potrivit art. 9 al. 2 din Legea nr. 455/2005, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini toate condițiile de valabilitate.
Din punct de vedere al semnificației, semnatura electronica este forma digitala a semnăturii olografe, în sensul ca este reflexia in spațiul virtual al acesteia. O semnatura electronica are aceleasi functionalitati si aplicabilitati ca si semnatura olografa si chiar mai mult decat atat, modul ei de utilizare recomandand-o din punctul de vedere al securitatii si integritatii. In plus, daca in cazul semnaturii olografe exista suspiciuni in cazul recunoasterii identitatii semnatarului, aceste suspiciuni sunt practic eliminate in cazul semnaturii electronice, facand astfel ca non-repudierea sa fie asigurata .
Avantajele semnaturii electronice extinse rezulta din echivalarea sa, din punct de vedere juridic, cu a unei semnaturi olografe. O astfel de semnatura este greu de contestat in instanta, asigurand autentificarea unica a semnatarului si integritatea documentelor semnate.
Practic, în cauza de față, semnatura electronica încorporată în actul constatator este echivalenta cu procesul de autentificare a unui document creat electronic printr-un certificat digital calificat.
Față de dispozițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, întrucât procesului-verbal de contravenție i s-a încorporat, atașat sau asociat o semnătură electronică extinsă (art. 5 și urm. din lege), acesta poate fi avut în vedere ca probă.
Or, în cauza de față, astfel cum s-a reținut mai sus actul constatator și sancționator, care s-a comunicat petentului a fost generat automat prin sistem informatic de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică încorporată, ceea ce echivalează cu procesul de autentificare a acestui document creat electronic printr-un certificat digital calificat, depus de apelanta/intimată.
În aceste condiții, față de cele de mai sus, se constată că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea atât a dispozițiilor prevăzute de art. 16 cât și cele reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul, reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( în cauza Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988; cauza Telfner c. Austriei, nr._/96, și cauza A. c. României, nr._/03), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 250 lei ) cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, au permis aplicarea acestei prezumții.
In speță, se constata ca, prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară, intimatul/petent necontestând, prin plângerea formulata, temeinicia procesului verbal.
Din înscrisurile înaintate de intimat la dosarul cauzei, respectiv planșele foto aflate la fila 17 din dosarul de fond, reiese ca petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 480 alin.2 NCPC, urmează să admită apelul, să schimbe sentința atacată și, pe fond să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE ROMANIA SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1188 din 14.10.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul M. M. cu domiciliul în Măceșu de Jos, ., județul D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Schimbă sentința atacată în sensul că respinge plângerea.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2014.
Președinte, A. M. S. | Judecător, E. S. | |
Grefier, C. A. |
Red.E.S./03.04.2014
Tehn.C.A.
Aprilie 2014
| ← Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... | Pretentii. Sentința nr. 1716/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
