Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 198/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 198/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 1594/304/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 863/2014
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Judecător J. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE D. împotriva Sentinței Civile nr. 198/19.02.2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul P. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul și martorul I. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la audierea martorului, sub prestare de jurământ religios, după legitimarea acestuia, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Intimatul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe apelul formulat.
Intimatul, având cuvântul, solicită instanței respingerea apelului și admiterea plângerii contravenționale. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 198/19.02.2014 Judecătoria S. a admis plângerea formulată de contestatorul P. I. și a anulat procesul verbal de constatare a contravenției ,. nr._/27.09.2013 emis de IPJ D. Poliția Valea Stanciului.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria S. a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/27.09.2013 emis de IPJ D. Poliția Valea Stanciului, petentul P. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în ziua de 27.09.2013, ora 13:30, petentul, aflându-se la domiciliul său din . adresat injurii și expresii jignitoare fiul său P. I., faptă prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente.
Conform art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunii privind fapta contravențională, atrage nulitatea procesului verbal.
Analizând procesul verbal contestat, precum și temeiul de drept în baza căruia petentul a fost sancționat, s-a observat că există o discrepanță între acestea, în sensul că, art. 3 pct. 1 din Lg. 61/1991 se referă la cu totul alte aspecte străine cauzei și anume aceste dispoziții legale stabilind limitele amenzilor contravenționale în funcție de fapta contravențională constatată, pe când sancționarea a fost motivată pe adresarea de injurii fiului acestuia.
Față de această situație instanța de fond a apreciat că procesul verbal naște un dubiu în privința faptei contravenționale constatate, întrucât din actul contestat nu reiese cu claritate ce faptă contravențională a săvârșit petentul ,pe de o parte iar pe de altă parte, pe cale de consecință nu se poate determina cu exactitate care faptă a fost sancționată cu amenda în sumă de 300 lei .
Față de aceste aspecte, instanța de fond a anulat procesul verbal de contravenție ca nelegal întocmit.
Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel de către I.P.J. D., care apreciază că hotărârea Judecătoriei S. este netemeinica si nelegala.
Apelantul solicită instanței să constate că procesul-verbal este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Învederează instanței faptul că petentul a fost sancționat potrivit art. 3. pct. 1 din Legea nr. 61/1991, procesul verbal de constatare a contravenției fiind întocmit la data de 27.09.2013 iar textul legal aflat în vigoare la această dată prevede:
"art. 3 - Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: l) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acta de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice;"
De asemenea, art. 4 cuprinde limitele de pedeapsă aplicabile faptei săvârșite, astfel: (1) Contravențiile prevăzute la art. 3 se .sancționează după cum urmează; a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) fi 34);
h) cu amendă de la 200 tei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) si 28):
Apelantul consideră că agentul constatator a individualizat în mod corect fapta săvârșită, aplicându-i contravenientului sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei, încadrându-se în limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancționator aflat în vigoare atât la data săvârșirii faptei cât și a încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției, respectiv 27.09.2013.
Consideră că instanța de fond s-a aflat în eroare atunci când a constatat că există o discrepanță între starea de fapt și încadrarea legală a faptei, motivată probabil de faptul că textul legal a suferit modificări la data de 07.02.2014, deci ulterior încheierii procesului - verbal, dându-se articolelor 6 nouă numerotare.
Solicită instanței să rețină că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost legal întocmit și nu există nicio discrepanță între dispozițiile legale care stabilesc limitele amenzilor și fapta contravențională constatată.
Solicită instanței de judecata sa aibă in vedere si aspectul ca procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază. de regula; de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate cat si in practica instanțelor judecătorești, nefiind încălcat dreptul petentului la un proces echitabil.
Se arată că în cauza Escoubet contra Belgiei din 28.10.1999, Curtea a arătat ca procedura cu caracter administrativ prin care se retrage imediat si temporar permisul de conducere, ca o măsura de prudenta ce decurge din faptul ca cel sancționat ar prezenta un pericol public pentru alți utilizatori daca i s-ar permite sa conducă vehicule pe drumurile publice, nu poate 11 considerata a fi o acuzație in materie penala; Curtea a stabilit ca aparțin dreptului penal faptele ai căror autori se expun la pedepse destinate sa exercite un efect disuasiv si care consista in masuri privative de libertate sau amenzi.
De asemenea, in cauza C. Neata contra României, plângerea nr. 17.857/03. Decizia CEDO, camera a treia, 18 noiembrie 2008. Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penala a art. 6 în lipsa prevederii în legea naționala a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravenționala . redus Curtea a arătat in mod expres ca atât timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului si analizează mijloacele de proba pertinente si utile in condiții de contradictorialitate si nemijlocire, petentul se bucura de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art. 6 din CEDO.
Solicită de asemenea sa se constate ca măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
F. de cele susmenționate, solicită instanței ca ținând seama de prevederile art. 479 alin. 1 C.proc.civ., să admită apelul formulat de I. de Politie al jud. D., iar pe fondul cauzei sa respingă acțiunea petentului P. I. ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, sa mențină ca temeinic si legal procesul verbal:
In drept, invocă prevederile Codului de procedura civila si ale O.G. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelului formulat.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479C.p.civ., instanța apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin plângerea contravențională formulată, intimatul-petent a solicitat anularea Procesului verbal de contravenție . nr._ din 27.09.2013 încheiat de către IPJ D. Poliția Valea Stanciului, arătând că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
A aratat intimatul-petent că, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi cu fiul său, a avut o discuție în curtea imobilului său, în data de 27.09.2013, dar nu a adresat injurii sau cuvinte jignitoare fiului său.
Judecătoria C., prin s.c. nr 198/2014 a admis plângerea petentului și a anulat pv de contravenție, reținând că nu se poate determina care faptă a fost sancționată cu amenda în cuantum de 300 lei.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, tribunalul reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Contrar celor reținute de instanța de fond, tribunalul constată că nu există discrepanță între fapta reținută și temeiul de drept indicat în pv. Astfel, tribunalul constată că fapta reținută de agentul constatator este cea prevăzută de art. 3 din Lg 61/1991, în forma în vigoare la data întocmirii pv, conform căruia "Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
1.săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice".
În ceea ce privește încălcarea art. 16 alin 7 din OG 2/2001, invocată de petent în plângerea sa, tribunalul constatând că pv a fost încheiat în lipsa contravenientului, fapt menționat în cuprinsul pv de contravenție, apreciază că nu este întemeiată.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 19 din OG 2/2001, invocată de asemenea de petent tribunalul reține că prin decizia nr. XXII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, a apreciat că nulitățile absolute sunt cele prevăzute în art.17 din OG nr.2/2001 arătându-se că: „situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță.”, astfel că invocarea altor aspecte privind întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției pot fi asimilate unor nulități relative în condițiile art.105 C.pr. civ., și ca atare intimatul petent avea obligația să invoce și să facă dovada unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actelor îndeplinite, or în speță nu s-a făcut o astfel de dovadă.
Constatând că plângerea contravențională a fost formulată în termen de către petent, tribunalul apreciază ca fiind nerelevant modul de comunicare a pv de contravenție, cât timp acesta a fost primit de către petent în timp util pentru formularea, în termen legal, a plângerii contravenționale, iar petentul nefăcând dovada că a suferit vreo altă vătămare prin modalitatea de comunicare a pv, astfel că nu va reține nici apărarea petentului privind faptul că s-a făcut comunicarea pv de contravenție cu nerespectarea prevederilor art. 27 din OG 2/2001 .
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul apreciază că, prin probele administrate în cauză a fost răsturnată prezumția de veridicitate a pv.
Astfel, tribunalul reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În speță, tribunalul constată, că declarațiile martorilor audiați în cauză nu contrazic cele menționate de petent în plângerea contravențională, ba mai mult, acestea vin să contrazică cele reținute de agentul constatator în pv de contravenție, infirmând împrejurările de fapt menționate în procesul verbal de constatare a contravenție.
Astfel, tribunalul constată că, din declarația nici unuia dintre martorii audiați în cauză, nu rezultă că discuțiile purtate de petent cu fiul său au fost de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor. În acest sens tribunalul are în vedere că deși martora I. S., se afla în casa petentului ,nu cunoaște nimic în legătură cu cearta dintre petent și fiul său, concluzionând astfel că discuțiile, chiar dacă acestea au existat, nu au îmbrăcat forma prevăzută de lege, respectiv nu au fost în măsură să tulbure ordinea și liniștea publică. În ceea ce privește declarația martorului P. P., tribunalul constată că acesta nu este în măsură să conducă la concluzia contrară .
În raport de cele menționate, având în vedere că intimatul-petent a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținută în procesul verbal . nr._ din 27.09.2013, tribunalul apreciază că se impune menținerea soluției de anulare a pv de contravenție, pronunțată de instanța de fond, dar cu motivarea de mai sus .
În consecință, având în vedere aceste considerente, instanța va respinge ca nefondat apelul formulat, împotriva Sentinței Civile nr. 198/19.02.2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelantul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE D., cu sediul în C., ., județul D., împotriva Sentinței Civile nr. 198/19.02.2014, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul P. I., domiciliat în . Horezu Poienari, ., nr 17,jud. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2014.
Președinte, M. C. V. | Judecător, J. S. | |
Grefier, A. G. C. |
Red. C.V./4 ex.
Jud. fond D.O.
Teh. A.C. 12.12.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 3170/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 667/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
