Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 25-03-2014, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 8175/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 158/2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător E. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. - BIROUL RUTIER împotriva sentinței civile nr._ din 10.10. 2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul E. I. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelantul a depus motivele de apel și intimata întâmpinare, după care:
Apreciind cauza în stare de judecată, s-a reținut spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față ;
Constată că prin sentința civilă nr._ din 10.10. 2013, Judecătoria C. a admis în parte plângerea formulată de petentul E. I. M., cu în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. - BIROUL RUTIER., înlocuiește amenda contravențională în sumă de 300 lei aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 20.02.2013 emis de IPJ D. - BR C. cu sancțiunea " avertisment", exonerează petentul de plata amenzii aplicată și de măsurile complementare luate, a obligat intimatul să restituie petentului permisul de conducere ridicat în vederea suspendării dreptului de a conduce .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție .,nr._ din 20.02.2013,emis de intimatul IPJ-D.-BR C. a fost sancționat petentul cu amendă contravențională în sumă de 300 lei si avertisment fiind luata si măsura complementara de ridicare si suspendare a permisului de conducere pe o perioada de 30 de zile ,reținându-se de organul constatator că în urma controlului efectuat de acesta in trafic ,la data de 20.02.2013,pe raza municipiului C., pe . Politiei TF a depistat autoturismul marca Iveco cu nr._ ,condus de petent care nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat angajat in traversarea carosabilului pe marcajul pietonal din acea zona si nu a semnalizat schimbarea directiei de mers .Faptele retinute in sarcina petentului,in lipsa acestuia, nu sunt dovedite prin alte probe materiale in afara procesului verbal precizat si contestat care se bucura doar de o prezumtie relativa de legalitate,conform literaturii de specialitate si practicii judecatoresti consolidata in acest domeniu,pina la proba contrara ce ar fi efectuata in aparare.Pe de alta parte,potrivit jurisprudentei CEDO,o cauza in care se contesta un proces verbal de contraventie sub aspectul faptelor retinute de agentul constatator se judeca dupa procedura cauzelor penale in care faptuitorul se bucura de o prezumtie legala de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia ci partea care acuza este obligata sa produca probe care sa-i sustina faptele acuzate iar procesul verbal de contraventie,un inscris singular fara alte probe materiale care sa confirme aspectele mentionate in cuprinsul sau nu este de natura a face dovada absoluta,dincolo de orice indoiala, a veridicitatii celor consemnate de agentul constatator care se comporta in aceasta ipostaza ca un veritabil acuzator,respectiv un procuror care intocmeste un rechizitoriu privind faptele ce le acuza unei persoane dar pe care este obligat conform dispozitiilor legii romine cit si art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului sa le si probeze.
Pe de alta parte petentul nu a solicitat si nu a facut proba contrara a acestei situatii de fapt retinuta de agentul constatator insa a facut dovada in circumstantiere ca este angajat cu contract individual de munca nr._/13.10.2003 la . SRL Bocsa,in functia de conducator auto iar de la data angajarii si pina in prezent in aceasta functie petentul nu a mai fost sanctionat pentru fapte de acest gen,organul constatator nefacind dovada contrara a acestui fapt,astfel ca plingerea formulata va fi admisa in parte,in sensul ca se va inlocui sanctiunea contraventionala a amenzii aplcata in suma de 300 lei cu sanctiunea avertisment si se va dispune anularea masurii complementare a suspendarii permisului de conducere ca fiind prea aspra,neproportionala cu sanctiunile aplicate cu avertisment in raport de gradul redus de pericol social concret al faptelor si circumstantelor personale ale petentului in sensul ca este sofer profesionist,din exercitarea aceastei profesii cistigindu-si existenta iar petentul ,in calitate de conducator auto,nu a mai fost sanctionat pina in prezent pentru fapte de acest gen,sanctiunea cu avertisment fiind suficienta si apta sa previna pe acesta sa nu mai comita in viitor asfel de fapte.
În drept ,au fost retinute disp.atr.1,art.16 și art.34 din OG.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor in baza carora instanta de judecata a avut competenta legala sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie contestat si sa decida asupra sanctiunilor aplicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. - BIROUL RUTIER, solicitând admiterea apelului iar pe fond respingerea acțiunii petentului.
În motivare arată că ca instanța în mod eronat a reținut faptul ca sancțiunea aplicata de agentul constatator este prea aspra in raport cu gradul de pericol social concret al faptelor.
Menționează faptul că faptă reținuta in sarcina petentul ui prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, neacordând prioritate pietonilor angajați regulamentar in traversarea străzii, exista riscul producerii unor accidente de circulație in care sa fie implicate persoane nevinovate.
Mai mult decât atât, instanța de judecata, in aprecierea pericolului social redus, era obligata sa aibă in vedere si faptul ca petentul a săvârșit doua contravenții, pentru una din ele, respectiv nefolosirea centurii de siguranța, fusese deja sancționat cu „avertisment", astfel ca prin înlocuirea amenzii cu avertisment s-a ajuns in situația in care, pentru săvârșirea a doua abateri au fost aplicate doua sancțiuni cu „avertisment".
Potrivit art.1169 C.Civ, cel ce face o propunere in fata instanței trebuie sa o dovedească, iar in materie contravenționala, procesul verbal de constatare a contravenției face dovada cu privire la starea de fapt reținuta, pana la proba
contrara.
Simpla negare a petentului in sensul ca faptele nu corespund realității nu este suficienta, atâta timp cat nu aduce probe, aceasta negare reprezentând o simpla susținere, făcuta din dorința de a scapă de consecințele răspunderii contravenționale.
Mai mult conform art.1171C.civ, coroborate cu art.15 si 16 din OG.2/2001, procesul verbal de contravenție este un înscris autentic, fiind întocmit cu solemnitățile cerute de lege, de către un funcționar public care are dreptul de a funcționar public care are dreptul de a funcționa in locul unde s-a încheiat.
Solicită instanței de judecata sa aibă in vedere si aspectul ca procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază, de regula, de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate cat si in practica instanțelor judecătorești, nefiind încălcat dreptul petentului la un proces echitabil.
De asemenea, in cauza C. Neata contra României, plângerea nr. 17.857/03, Decizia CEDO, camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penala a art. 6, in lipsa prevederii in legea naționala a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravenționala . redus. Curtea a arătat in mod expres ca atât timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului si analizează mijloacele de proba pertinente si utile in condiții de contradictorialitate si nemijlocire, petentul se bucura de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art.6 din CEDO.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
Întrucât pe parcursul judecații petentul nu a făcut dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea menționata in procesul verbal de contravenție si nu s-a reținut existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a procesului verbal contestat, solicita onoratei instanțe de judecata sa constate ca măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala.
F. de cele susmenționate, și ținând seama de premierile art. 479 C.proc.civ., solicită admiterea apelului formulat iar pe fondul cauzei sa respingeți acțiunea petentului E. I. M. ca neîntemeiata si sa mențineți ca temeinic si legal procesul verbal.
In drept, invocă prevederile Codului de procedura civila si ale O.G. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare.
In baza art. 411 alin. 1, pct.2 din Codul de procedura civila, solicita judecarea cauzei si in lipsa reprezentantului unității.
La data 24.01.2014 intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 20.02.2013, intimatul/petent a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 300 lei si avertisment fiind luata și măsura complementara de ridicare si suspendare a permisului de conducere pe o perioada de 30 de zile, reținându-se de organul constatator că în urma controlului efectuat de acesta in trafic, la data de 20.02.2013, pe ., in fata Politiei TF, a fost depistat autoturismul marca Iveco cu nr._, condus de petent care nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat angajat in traversarea carosabilului pe marcajul pietonal din acea zona si nu a semnalizat schimbarea directiei de mers.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat,Tribunalul constata că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul, în acord cu instanta de fond, reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( în cauza Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988; cauza Telfner c. Austriei, nr._/96, și cauza A. c. României, nr._/03), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, au permis aplicarea acestei prezumții.
În speță dedusă judecății, petentului i-a fost asigurata posibilitatea de a-și dovedi susținerile prin administrarea de probe in fața instanței de fond, prin care să dovedească că situația de fapt reținută in actul sancționator nu corespunde realității ori, în speță, petentul a învederat prin cererea depusa la dosarul cauzei nu solicita administrarea de probatorii.
In consecinta, tribunalul, în acord cu instanța de fond, constata că susținerile petentului din plângerea formulată, sub aspectul netemeiniciei procesului - verbal contestat, nu au fost dovedite cu niciun mijloc de probă iar starea de fapt menționată in actul constatator este corect reținută de agentul constatator.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, Tribunalul constata ca, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, Tribunalul apreciază că, în raport de gradul redus de pericol social al faptei, de faptul ca fapta săvârșită de petent nu a avut urmări în ceea ce privește siguranța circulației precum și de circumstanțele personale ale petentului în sensul ca este șofer profesionist iar din exercitarea acestei profesii își câștigă existența și nu a mai fost sancționat până în prezent pentru fapte de acest gen, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, dispusă de către instanța de fond, este suficientă și aptă să prevină pe intimatul/petent sa nu mai comită în viitor astfel de fapte.
Față de considerentele expuse, Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 480 alin.1 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. - BIROUL RUTIER împotriva sentinței civile nr._ din 10.10. 2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul E. I. M., cu domiciliul în comuna Doclin, ., județul C.- S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2014.
Președinte, A. M. S. | Judecător, E. S. | |
Grefier, C. A. |
Red. E.S./04.04.2014
Tehn.C.A.
Aprilie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 667/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1563/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
