Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 27-05-2014, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 6215/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 328/2014
Ședința publică de la 27 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier A. A. B.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind judecarea apelului formulat de petentul F. O. împotriva sentinței civile nr._ din 08.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata I. D. - Politia Rutiera C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat T. G., pentru apelantul petent -lipsă, lipsă fiind intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat judecarea în lipsă.
Avocat T. G., pentru apelantul petent F. O., depune la dosar împuternicirea avocațială și două înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat T. G., pentru apelantul petent F. O., solicită admiterea apelului și în consecință restituirea permisului de conducere, având în vedere că situația este ambiguă, iar situația a fost probată de martorul audiat la instanța de fond.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr._ din 08.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulată de petentul F. O., cu domiciliul în C., .. 13, cartier Craiovița Nouă, .. 3, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/15.02.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. în data de 15.02.2013 sub nr._ petentul F. O. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ prin care a solicitat anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii.
A motivat că în ziua de 15.02.2013 Poliția Rutieră C. l-a amendat cu suma de 75 lei și i-a reținut permisul de conducere pe motiv că nu avea centura de siguranță și că a circulat pe sens opus.
Susține că nu este adevărat ceea ce este în procesul verbal cum că a încălcat linia continuă, urmând a dovedi cu martori.
Ulterior a depus precizare în sensul că în data de 15.02.2013 s-a deplasat cu autoturismul Dacia 1300 proprietatea socrului său cu nr_ pe direcția sensului giratoriu km 0 C. pe . D. iar în dreptul sălii sporturilor I. C. a parcat mașina pe trotuar regulamentar deoarece în curtea sălii de sport se aflu mai multe autoturisme și microbuzul cu care sportivii se deplasau la T. S., în zonă nefiind niciun indicator care să interzică staționarea.
Petentul susține că a coborât din mașină pentru a o conduce pe fiica sa la microbuzul echipei de handbal HCM C., cu bagajele deoarece pleca la un turneu de handbal la T. S..
Totul a durat aproximativ 1 minut iar în momentul în care s-a întors la autoturism pentru a pleca spre casă a constatat că la mașină se afla un agent de poliție care i-a solicitat să prezinte actele, moment în care mai mulți părinți ai copiilor au luat atitudine și au început să reproșeze polițistului să îl lase în pace deoarece nu a comis nicio contravenție fapt ce a dus la iritarea agentului iritare ce a dus la sancționarea sa pentru niște fapte ce nu s-au produs.
A menționat că părinții aflați la fața locului pot fi martori care să susțină faptul că nu a comis nicio contravenție din cele menționate în procesul verbal în mod abuziv de agentul de poliție, nominalizând doi dintre aceștia.
În subsidiar solicită anularea parțială a procesului verbal și înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru următoarele considerente:
Conform art. 5 alin. 5 și 6 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită (se subînțelege atât sancțiunea principală cât și cea complementară) trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunea complementară se aplică în funcție de natură și gravitatea faptei adică agentul constatator are posibilitatea de a o aplica sau nu ori de a alege între măsurile complementare prevăzute de lege. Este evident pentru a putea fi aplicate, sancțiunile complementare trebuie prevăzute expres de actul normativ care incriminează respectiva contravenție însă aplicarea nu este obligatorie depinzând de natura și gravitatea faptei.
În speță agentul constatator a aplicat ca sancțiune principală 4 puncte amendă, adică minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită considerând implicit că fapta prezintă un grad de pericol social redus.
În plus, consideră că la aplicarea sancțiunii complementare trebuie să se țină seama și de celelalte criterii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 în special de persoana contravenientului, care în speță nu a mai fost sancționat contravențional pentru abateri la legislația rutieră.
În drept a invocat dispozițiile OG 2/2001, OUG 195/2002 și HG 1391/2006. (filele 11-12).
Intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a învederat că procesul verbal este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului iar instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, care este un act de autoritate.
Instanța trebuie să recunoască valoare probatorie procesului verbal sub aspectul constatării stării de fapt având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Procesul verbal beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie prezumție care, deși neconsacrată legislativ este unanim acceptată, atât în doctrină cât și în practica instanțelor.
Fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator astfel că procesul verbal a fost legal întocmit și se bucură de prezumția de temeinicie.
A mai fost invocată jurisprudența CEDO cu privire la aplicarea prezumțiilor de fapt și de drept precum și distincția pe care o face Curtea între faptele constatate personal de agent și cele care nu au fost constatate personal.
Învederează că nu deține material probator abaterea fiind constatată în mod direct și solicită a fi avute în vedere dispozițiile art. 254 NCPC.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cu un martor propus de petent.
În fapt, la data de 15.02.2013 a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ în care s-a menționat că la data de 15.02.2013, ora 07.50, pe . petentul a condus auto marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . dreptul Sălii Sporturilor a circulat pe sensul opus de circulație încălcând astfel marcajul dublu continuu. De asemenea, nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege și nu a purtat centura de siguranță. Nu a prezentat permisul de conducere.
S-a menționat totodată că faptele sunt prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002, art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 și art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 101 alin. 3 lit. d, 101 alin. 1 pct. 18 și 99 alin. 2 din OUG 195/2002.
Sancțiunea aplicată a fost avertisment pentru primele două fapte și amendă de 150 lei pentru a treia faptă.
Procesul verbal a fost semnat de petent la rubrica "alte mențiuni" fiind scris "cu obiecții".
Din punct de vedere al legalității, procesul verbal nu este afectat de vreunul din motivele de nulitate absolută prev. de art. 17 din OG 2/2001 iar petentul nu invocă motive de nulitate relativă.
În ceea ce privește temeinicia, petentul a fost sancționat pentru faptul că a circulat pe sensul opus de circulație, nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege și nu a purtat centura de siguranță.
Sub aspectul temeiniciei, petentul a învederat în prima cerere că a fost sancționat pentru că nu a purtat centură de siguranță și a circulat pe sens opus însă nu este adevărat ce s-a menționat în procesul verbal că a încălcat linia continuă.
În precizările formulate ulterior a învederat că a parcat mașina pe trotuar, în dreptul Sălii Sporturilor, pe . din mașină pentru a o conduce pe fiica sa la microbuzul echipei de handbal. Totul a durat aproximativ un minut, iar în momentul în care s-a întors la autoturism a constatat că la mașină se afla un agent de poliție care i-a solicitat să prezinte actele, moment în care mai mulți părinți ai copiilor au luat atitudine și au început să reproșeze polițistului să îl lase în pace deoarece nu a comis nicio contravenție, fapt ce a condus la iritarea agentului și sancționarea sa pentru niște fapte pe care nu le-a comis.
Martorul ascultat în cauză a relatat că, fiind la S. Sporturilor împreună cu fiica sa, care urma să facă deplasarea la S., cu echipa de handbal, a văzut mașina petentului parcată regulamentar pe partea dreaptă și a auzit gălăgie fiind mai mulți părinți în fața sălii de sport și a înțeles că i s-a reproșat petentului că stânjenește circulația. A precizat că nu a văzut când petentul a mers cu mașina ci doar a observat autoturismul staționat pe trotuar unde nu este semn care să interzică oprirea.
În cauza de față nu există probe care să releve o altă situație de fapt, martorul propus de petent declarând că știe împrejurări ulterioare comiterii faptei, iar în lipsa unor elemente care să sprijine susținerea petentului potrivit căreia nu a încălcat linia continuă, nu a circulat pe sens opus și purta centură de siguranță, plângerea nu este întemeiată.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, potrivit art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.
Conform art. 96 alin. 1 și 2 lit. b din OUG 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat.
Din conținutul normelor mai sus evocate rezultă că individualizarea sancțiunii complementare s-a realizat prin lege, iar argumentele petentului privind lipsa gravității faptei și luarea în considerare a circumstanțelor personale nu pot conduce la înlăturarea măsurii, întrucât scopul acesteia, astfel cum rezultă din prevederile art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002 este preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, mai ales că în cauza de față s-a reținut atât fapta de a conduce pe sens opus cât și încălcarea marcajului dublu continuu.
Împotriva sentinței nr._ din 08.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ a formulat apel petentul F. O..
În motivarea apelului s-a arătat că primul martor propus în prima instanță nu a fost audiat din motive independente de mine, neavând posibilitatea audierii altor persoane aflate în grupul pârâților aflați în fața Sălii Sporturilor "I. C." din .> Al doilea motiv arătat că instanța de fond păstrează punctul de vedere al agentului de poliție, prin care a arătat că petentul ar fi încălcat marcajul dublu care delimitează cele două sensuri de circulație și ar fi condus pe contrasens, dar nu solicită Biroului Rutier C., care ar fi cauzele acestei nereguli.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile și restituirea permisului de conducere.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr._/08.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate si având in vedere disp. art. 476-478 NCPC instanta constata urmatoarele:
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.02.2013, apelantul/petent a fost sanctionat cu avertisment si amenda in cuantum de 150 lei, retinandu-se de catre agentul constatator, la data de 15.02.2013, ora 07.50, petentul a condus auto marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . dreptul Sălii Sporturilor a circulat pe sensul opus de circulație încălcând astfel marcajul dublu continuu. De asemenea, nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege și nu a purtat centura de siguranță, faptele sunt prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002, art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 și art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 101 alin. 3 lit. d, 101 alin. 1 pct. 18 și 99 alin. 2 din OUG 195/2002.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, Tribunalul constata ca instanta de fond a retinut, in mod corect, că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu iar petentul nu a invocat motive de nulitate relativa a procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul, reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( în cauza Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988; cauza Telfner c. Austriei, nr._/96, și cauza A. c. României, nr._/03), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, au permis aplicarea acestei prezumții.
În speță dedusă judecății, dreptul petentului la un proces echitabil nu a fost încălcat, petentului fiindu-i asigurata posibilitatea de a-și dovedi susținerile prin administrarea de probe in fața instanței prin care să dovedească că situația de fapt reținută in actul sancționator nu corespunde realității, insa, cu probele administrate in cauza petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de netemeinicie a procesului verbal.
Astfel, martorul audiat la propunerea petentului a relatat aspecte ulterioare comiterii faptelor de către petent martorul propus de petent relatând împrejurări ulterioare comiterii faptei, respectiv a arătat că nu a văzut când petentul a mers cu mașina ci doar a observat autoturismul staționat pe trotuar unde nu este indicator care să interzică oprirea.
In consecință, în mod corect, instanța de fond a reținut că susținerile petentului din plângerea formulată, sub aspectul netemeiniciei procesului - verbal contestat, nu pot fi coroborate cu niciun mijloc de probă iar starea de fapt menționată in actul constatator este corect reținută de agentul constatator.
Asupra motivelor de nelegalitate și netemeinicie, contrar susținerilor apelantului, instanța de fond a făcut o analiză aprofundată a împrejurărilor de fapt și a textelor de lege aplicabile și, în raport de probele administrate în cauză a apreciat, întemeiat, că apelantul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, prezumții ce caracterizează actele administrative, inclusiv cele în materie contravențională întocmite de agenți ai statului îndrituiți în acest sens potrivit dispozițiilor legale.
Cum, in speta, apelantul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, prezumții ce caracterizează actele administrative, inclusiv cele în materie contravențională întocmite de agenți ai statului îndrituiți în acest sens potrivit dispozițiilor legale, tribunalul constată că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, apelantul facandu-se vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social al faptei, de urmarea ce s-ar fi putut produce prin nerespectarea interdicției de a circula pe sensul opus și încălcarea marcajului dublu continuu, - ceea ce constituie un pericol pentru siguranța circulației, viața și integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, dar chiar și a petentului -, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
In speță, se are în vedere și atitudinea petentului care nu a recunoscut si regretat săvârșirea faptei contraventionale.
Prin urmare, tribunalul apreciaza ca nu se impune reindividualizarea sanctiunii amenzii contraventionale.
Față de considerentele expuse, Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 480 alin.1 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul F. O., cu domiciliul în C., .. 13, cartier Craiovița Nouă, .. 3, ., împotriva sentinței civile nr._ din 08.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata I. D. - Politia Rutiera C., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | |
Grefier, A. A. B. |
RED.JUD. E.S./12.06.2014
TEHNORED 4ex/
A.B. 29 Mai 2014
RED.JUD.FOND D.R.C.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1563/2014. Tribunalul DOLJ | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
