Anulare act administrativ. Sentința nr. 3469/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3469/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 10653/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3469/2014
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. B. J. A. și pe pârâtul A. - D. D. - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. I. L. pentru reclamant, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier
Instanța, date fiind prevederile art. 131 N. C.pr.civ., pune în discuția părților competența generală, materială și teritorială a Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal de a soluționa cererea de chemare în judecată.
Avocat I. L. pentru reclamant, consideră că Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal este competent să judece acțiunea.
Date fiind dispozițiile OG 92/2003 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța apreciază că este competentă general, material și teritorial pentru a soluționa cauza dedusă judecății.
Avocat I. L. pentru reclamant a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosar și efectuarea unei adrese către instituția pârâtă pentru a înainta la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei, susținând că nu i-a fost comunicată.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, însă respinge cererea de emitere a adresei, avand in vedere ca inscrisurile ce au stat la baza emiterii deciziei referitoare la comunicarea si publicarea deciziei, relevante in solutionarea cauzei au fost inaintate de parata atasat intampinarii.
Din oficiu, instanța, invocă excepția inadmisibilității celui de al 2-lea capăt de cerere în raport de dispozițiile art. 218 c.pr.fiscală, ce vizează anularea deciziei de atragere a răspunderii în solidar și acordă cuvântul asupra excepției și pe fond in ceea ce priveste primul capăt de cerere in anularea deciziei emisa in solutionarea contestatiei.
Avocat I. L. pentru reclamant, pe excepție a arătat că nu are aplicabilitate în speță, la acest moment a contestat la organul fiscal această decizie.
Pe fond, a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată. Arată că nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii în solidar. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, le va solicita pe cale separată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 23 iulie 2014 reclamantul B. B. J. A., CNP_, in calitate de administrator al S.C. FRUTAS B. S.R.L. a chemat in judecata parata A. - D.G.F.P. D. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. si in temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea 554/2004, a solicitat anularea in totalitate a actului administrativ - fiscal reprezentat de Decizia nr. DJ241071/20.02.2014 de atragere a răspunderii in solidar cu S.C. FRUTAS B. S.R.L, pentru suma totala de 451.931 lei, reprezentând obligații fiscale, emisa de parata si a Deciziei nr. CV_/_ prin care i-a fost respinsa ca neîntemeiata contestația la prima decizie menționata mai sus.
Consideră ca ambele decizii sunt nelegale si netemeinice pentru motivele pe care le dezvolta in continuare:
In ceea ce privește nerespectarea termenului legal de depunere a contestației prealabile ,respectiv 30 de zile de la data comunicării Deciziei de angajare a răspunderii solidare apreciem ca aceasta contestație este depusa in termen cu respectarea dispozițiilor art. 207 alin 4 din Cod.pr.fiscala, in sensul ca in condițiile in care actul administrativ nu conține elementele prevăzute de dispozițiile art. 43 alin 2 lit. I Cod pr. Fiscala, respectiv: "posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației si organul fiscal la care se depune contestația" contestația poate fi depusa in termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ. In speța de fata Decizia de angajare a răspunderii solidare nu cuprinde mențiunea cu privire la organul fiscal la care se depune contestația prealabila. Aceasta a fost publicata la data 26.03.2014 și a formulat contestația prealabila la data de 17.06.2014, deci in termenul de 3 luni de la data la care se presupune ca a luat cunoștință de aceasta decizie.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 27 alin 2 lit. C si d din OG nr. 92/2003, răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil, pentru obligațiile de plată restante ale acestuia, următoarele persoane:
c) administratorii care, in perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu si-au îndeplinit obligația legala de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței. Pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stări de insolvabilitate;
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclarare;
si/sau neachitarea la scadenta a obligațiilor fiscale;
Pentru antrenarea răspunderii solidare a subsemnatului-contestator, se impune a f întrunite cumulativ cele patru elemente specifice răspunderii juridice, elemente care trebuie dovedite de organul fiscal: fapta ilicita, prejudiciu, legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovăție.
Subliniază faptul ca una din condițiile necesare si determinante pentru antrenarea răspunderi solidare este reaua credința. Reaua credința reprezintă insa o stare de fapt care trebuit dovedita, întrucât legiuitorul nu a instituit prezumția de vinovăție.
In fapt, prin Decizia nr. DJ241071/20.02.2014 s-a dispus angajarea răspunderi subsemnatului contestator in calitate de asociat unic si administrator al ..R.L, pentru acoperirea debitelor datorate de aceasta bugetului de stat, in temeiul art. 27 alin 2 lit. c și d din OG nr. 92/2003.
Organul fiscal a reținut ca societatea nu si-a depus toate declarațiile fiscale, nu a achita aceste obligații fiscale aferente declarațiilor depuse voluntar in termenul legal si nu a solicita deschiderea procedurii insolvenței pana la data declarării stării de insolvabilitate.
In ceea ce privește faptul ca eu in calitate de administrator nu am cerut instanțe competente deschiderea procedurii insolvenței pentru obligațiile fiscale restante pana la data declarării stării de insolvabilitate (22.11.2012), conform art. 3 si art. 27 din Legea nr. 85/2006, ir momentul in care societatea se confrunta cu insuficiente fonduri bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile:
Învederează faptul ca nu a avut cunoștința de obligațiile fiscale care nu au fost achitau întrucât orice înscris privitor la societate era înmânat contabilului care trebuia sa ia masurile necesare in conformitate cu obligațiile contractuale.
In concluzie, nu se poate retine reaua credința a contestatorului prin faptul ca nu a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, întrucât, așa cum a menționat mai sus nu a avut cunoștința de faptul ca pentru societate fuseseră emise decizii de plata si implicit obligații fiscale restante care au dus la . de plata.
In ceea ce privește nedeclararea la scadenta a obligațiilor fiscale si de asemenea «achitarea, la scadenta a obligațiilor rezultate din aceste declarații, se observa ca organul fiscal a probat existenta elementului intențional, respectiv reaua credința. Pentru a argumenta reaua-credință, organul fiscal ar fi trebuit sa probeze ca societatea dispune de resurse financiare, iar administratorul nu face plata obligațiilor bugetare, ci utilizează aceste resurse financiare in alte cazuri.
In fapt, debitele nu au fost achitate datorita faptului ca societatea nu dispunea de resurse financiare. Așadar, reaua credința nefiind dovedita, rezulta indubitabil ca nu suni Unite condițiile atragerii răspunderii solidare potrivi art. 27 alin 2 lit. d din OG nr. 92/2003.
In concluzie, in Actul administrativ - fiscal, respectiv Decizia nr. DJ241071/20.02.2014 de atragere a răspunderii, a cărui anulare o solicita prin prezenta, organul fiscal nu analizează si nu dovedește întrunirea elementelor cerute pentru a atrage răspunderea solidara a reclamantului contestator, organul fiscal nu a dovedit reaua sa credința si nu a reținut existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita, vinovăția administratorului si starea de insolvabilitate.
Precizează faptul ca prin Contractul de prestări servicii nr. 11/01.01.2013 încheiat cu S.C Tyany Impex S.R.L. reprezentata de numitul U. D., aceasta societate prin reprezentantul sau avea obligația de a înregistra evidenta contabila primara a societății al care administrator sunt ,prelucrarea datelor, întocmirea balanței de verificare lunara, întocmirea de bilanțuri semestriale, de prelucrare a datelor si înregistrare a notelor contabile in timp optim, întocmirea declarațiilor si documentelor cerute de legislația in vigoare, de depunere 2 declarațiilor întocmite la organele abilitate si instituțiile statului pana la termenele prevăzute de acestea.
Ca atare responsabilitatea directa pentru neîndeplinirea obligațiilor menționate in Decizia pe care o contestă aparținea in realitate contabilului societății, care de altfel i le-a adus la cunoștința nici faptul ca a fost invitați la sediul organului fiscal pentru a da lămuriri cu privire la situația societății.
Astfel ca, pentru antrenarea răspunderii solidare a subsemnatului-contestator, se impune a fi întrunite cumulativ cele patru elemente specifice răspunderii juridice, element care trebuie dovedite de organul fiscal: fapta ilicita, prejudiciu, legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovăție.
Subliniază faptul ca una din condițiile necesare si determinante pentru antrenarea răspunderi solidare este reaua credința. Reaua credința reprezintă insa o stare de fapt care trebuie dovedita, întrucât legiuitorul nu a instituit prezumția de vinovăție.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., a formulat întâmpinare prin care a prin care a solicitat să se respingă contestația.
În fapt reclamantul contestă următoare acte: Decizia nr. CV_/14.07.2014 emisă de către AJFP D. privind soluționarea contestației formulată de reclamant.
Decizia nr. DJ_/20.02.2014 privind răspunderea în solidar a numitului de B. B. J. A. cu ., pentru suma de 451.931 lei împotriva acestor decizii s-a formulat contestație de către de B. B. J. A. care consideră că nu sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii solidare, prevăzute de codul de procedură fiscală, concluzionând că aceste decizii sunt nelegale.
Consideră că acțiunea reclamantului nu poate fi soluționată favorabil, avându-se în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. DJ_/20.02.2014 emisă de AJFP D., se dispune atragerea răspunderii în solidar cu .. în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. 2 lit. c și d din OG nr. 92/2003, motivat de faptul că administratorul acestei societăți, respectiv reclamantul din prezenta cauză, nu și-a îndeplinit obligația legală de a declara la scadență obligațiile fiscale conform vectorului fiscal. încălcând prevederile art. 22 din OG nr. 92/2003, nu a achitat obligațiile fiscale scadente, nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței.
Motivele pentru care a fost emisă decizia de antrenare a răspunderii st următoarele:
- nu și-a îndeplinit obligația legală de a declara la scadență obligațiile fiscale confort vectorului fiscal, încălcând prevederile art. 22 din OG nr.92/2003
- din evidența analitică pe plătitor rezultă că ob ligațiile fiscale rezultă declarațiile fiscal; depuse voluntar, cu accesoriile aferente și amendă contravențională și că acestea nu a fost achitate în termenul legal
- nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței conform legii nr. 85/2006, până la dat declarării insolvabilității - 20.11.2013
- nu au putut fi verificate documentele contabile ale societății deoarece administratori societății B. B. J. A. la solicitarea organelor fiscale, acesta neprezentându-se la audiere înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Prin nedepunerea declarațiilor fiscale și neachitarea la scadență a impozitelor* contribuțiilor, taxelor și altor sume datorate bugetului general consolidate al statului, pentru perioada cât a deținut calitatea de administrator al .
D.nul B. B. J. A. a provocat insolvabilitatea societății, insolvabilitate constatată prin Procesul verbal de insolvabilitate nr.DJ_/20.11.2013 întocmit de AFP C..
S-a stabilit că societatea datorează suma de 451.931 lei, reprezentând obligații ce provin din declarațiile depuse de societate, obligații care sunt din punctul nostru de vedere certe, lichide și exigibile.
După cum se poate observa, verificarea societății și stabilirea obligațiilor de plată a fost realizată în perioada când administrator al acesteia era numitul B. B. J. A., acesta fiind culpabil de faptul că nu au fost declarate și înregistrate operațiunile economice desfășurate cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor față de bugetul general consolidate al statului.
Conform dispozițiilor art. 22 din OG nr. 92/2003, contribuabilul are obligația de a declara, înregistra în evidența contabilă și fiscală și de a plăti la termenele legale impozitele, taxele și contribuțiile datorate bugetului general consolidat:
"Prin obligații fiscale, în sensul prezentului cod, se înțelege:
a) obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat;
b) obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat;
c) obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat;
d) obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii"
Astfel, arată că administratorul societății nu a depus toate declarațiile, iar din cele depuse voluntar la organul fiscal nu achitat obligațiile fiscale stabilite și calculate în baza acestora.
Mai mult, o parte din acestea sunt reprezentate de amenzi, în valoarea de 40.000 lei. dovadă fiind procesul verbal de contravenție nr._/13.06.2013, pe care societatea nu l-a contestat în instanță.
Având în vedere aceste aspecte, opinăm că există premisele existenței unei rele credințe a administratorului . în a se sustrage de la constatările organului fiscal Reaua credință este echivalentă atitudinii subiective a unei persoane care acționează pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale, or în cauza de față este clar că administratorul face tot posibilul prin demararea procedurii de retragere din societate și de a se sustrage în mod conștient de la constatările controlul fiscal.
În dovedirea relei-credințe, plecând de la definiția acesteia considerăm că este dovedită în cazul de față, prin conduita reclamantului, manifestată în sensul nedeclarării și nedepunerii situațiilor financiare.
Având în vedere cele menționate mai sus, opinăm că în mod corect AFP C. a dispus atragerea răspunderii solidare în temeiul art. 27 alin. 2 lit. c și d din OG 92/2003:
"c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate:
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;"
De asemenea, deși administratorul societății a fost notificat prin Invitația nr._-11/02.12.2013, comunicată la data de 09.12.2013, pentru a prezenta documentele, acesteia nu a dat curs acestei invitații.
Apreciază că reaua credință a reclamantului este dovedită și prin încălcarea obligației prevăzută de dispozițiile art. 106 din OG nr. 92/2003:
"(1) Contribuabilul are obligația să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a inspecției fiscale toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal."
De asemenea, învederează faptul că acțiunea formulată de B. B. J. A. nu este întemeiată în fapt, în conformitate cu dispozițiile NCPC, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază aceasta, or contrar celor menționate în cuprinsul articolului de mai sus, contestatorul nu a indicat în acțiunea formulată motivele de fapt, pe care-și întemeiază acțiunea, respectiv eventualele considerente pe baza cărora să solicite anularea deciziei emise de AFP C., în soluționarea contestației sale
În contestația formulată se solicită anularea deciziei emise de organul fiscal, fără a se indica motivele pentru care contestatorul solicită anularea acesteia și pentru care o consideră a fi nelegală.
Se face așadar o solicitare de anulare a actului administrativ fiscal, fără a se indica care sunt elementele ce ar atrage nulitatea acestuia.
Atâta timp cât în cadrul prezentei contestații a actului administrativ fiscal nu se invocă motive care să atragă nulitatea acestuia, orice altă critică ce excede acestui cadru procesual nu are nicio relevanță in cauză.
Conform legislației in vigoare, plătitor al obligației fiscale este debitorul sau persoana care in numele debitorului are obligația de a plați sau de a retine si de a plați, după caz, impozite, taxe, contribuții, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidate.
Pentru obligațiile de plata restante ale debitorului exista posibilitatea atragerii răspunderii solidar cu acesta a următoarelor categorii de persoane: asociații din asocierile fără personalitate juridica; terții popriți: persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, au dobândit in orice mod, active de la debitorii care si-au provocat astfel insolvabilitatea, administratorii, asociații, acționarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare; administratorii care nu și-au îndeplinit obligația legala de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței.
In ceea ce privește prejudiciul, este evident că acesta există și a fost cauzat urmare a neachitării creanțelor fiscale de către debitoare.
Fapta ilicită este reglementată de norma specială sub forma celor două modalități săvârșire, înstrăinarea sau ascunderea bunurilor, atâta timp cât acestea conduc insolvabilitatea persoanei juridice.
Totodată, fapta ilicită este condiționată de existența calității de asociat, acționar, administrator sau orice altă persoană fizică ce desfășoară o activitate în interesul persoanelor juridice, dar această activitate are ca rezultat starea de insolvabilitate.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este reglementat de dispoziții art. 27 Cod procedură fiscală în sensul că neachitarea obligațiilor fiscale prejudiciat bugetul de stat.
În cazul neplății cu rea credință a obligațiilor fiscale datorate bugetului de sta vinovăția este caracterizată de norma juridică sub aspectul intenției directe, făptuitori trebuind să prevadă rezultatul faptei ilicite și să urmărească producerea acestuia.
Având în vedere apărările de mai sus referitoare la contestația formulată de B. B. J. A. consideră că acesta datorează în solidar suma de 451.931 lei și solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea ca legale a actelor administrativ fiscale.
În drept, invocă dispozițiile art. 205-208 din NCPC.
Anexează la prezenta, următoarele acte: Decizia nr.CV_/14.07.2014 emisă de către AJFP D. privind soluționarea contestației formulată de reclamant, cu dovada comunicării acestuia; Decizia nr. DJ_/20.02.2014 privind răspunderea în solidar a numitului de B. B. J. A. cu .. pentru suma de 451.931 lei. cu dovada comunicării acestuia; Procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate DJ_/20.11.2013, dovada comunicării; Furnizare informații ORC D.; Procesul verbal de contravenție nr._/13.06.2013, emis de DSV D.; Practică judecătorească Sentința nr. 889/27.02.2014, emisă în dosarul nr._/63/2013, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5374/16.09.2014 a Curții de Apel C..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a contestat decizia privind răspunderea în solidar nr. DJ_/20.02.2014 de atragere a răspunderii in solidar cu S.C. FRUTAS B. S.R.L, pentru suma totala de 451.931 lei, reprezentând obligații fiscale, emisa de parata, precum și Decizia nr. CV_/_, prin care a fost respinsă ca tardivă contestația formulată împotriva deciziei de atragere a răspunderii.
In ceea ce priveste decizia de solutionare a contestatiei nr. CV_/_, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul a susținut, in ceea ce priveste decizia de solutionare a contestatiei ca tardiv formulata, ca aceasta contestație a fost depusa in termen cu respectarea dispozițiilor art. 207 alin 4 din Cod.pr.fiscala, in sensul ca in condițiile in care actul administrativ nu conține elementele prevăzute de dispozițiile art. 43 alin 2 lit. I Cod pr. Fiscala, respectiv: "posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației si organul fiscal la care se depune contestația" contestația poate fi depusa in termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ. In speța de fata Decizia de angajare a răspunderii solidare nu cuprinde mențiunea cu privire la organul fiscal la care se depune contestația prealabila. Aceasta a fost publicata la data 26.03.2014 și a formulat contestația prealabila la data de 17.06.2014, deci in termenul de 3 luni de la data la care se presupune ca a luat cunoștință de aceasta decizie.
Critica reclamantului este intemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 43 C.procedura fiscala, actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă electronică. Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Actul administrativ fiscal emis în formă electronică cuprinde elementele prevăzute la alin. (2), cu excepția elementelor prevăzute la lit. h).
Dispozitiile art. 207 alin 1 din acelasi act normativ, stabilesc ca impotriva actului administrativ fiscal se poate formula contestatie care se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii iar dispozitiile alin 3 stabilesc ca, în situatia in care actul administrativ fiscal nu conține elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestația poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.
În cauza dedusă prezentei judecăți, comunicarea deciziei de impunere s-a facut prin publicitate, conform dispozitiilor art. 44 alin. 5 C.procedura fiscala insa decizia de impunere publicata (FILELE 34, 35) nu cuprinde toate elementele prevazute de dispozitiile art. 43 alin. (2) lit. i), respectiv nu a fost indicat organul fiscal la care se depune contestația, astfel ca, sunt aplicabile dispozitiile art. 207 alin 3 C.procedura fiscala in ceea ce priveste termenul de depunere a contestatiei, respectiv trei luni, termen ce se calculeaza de la expirarea termenuluii de 15 zile de la data afișării anunțului, conform dispozitiilor art. 44 alin. 5 C.procedura fiscala.
In speta actul a fost afisat la data de 10.03.2014, astfel cum reiese din inscrisurile inaintate de parata la dosarul cauzei (filELE 38, 39), astfel ca termenul de trei luni prevazut de dispozitiile art. 207 alin 3 din OG 92/2003, pentru depunerea contestatiei a inceput sa curga la data de 26.03.2014 și s-a implinit la data de 26.06.2014.
Prin urmare, contestația formulata de reclamant la data de 17.06.2014, a fost formulata in termenul de 3 luni prevazut de dispozitiile art. 207 alin 3 din OG 92/2003 iar decizia prin care a fost respinsa contestatia ca tardiv formulata este nelegala.
În consecință, instanța, în temeiul art. 218 C.procedura fiscala si art. 18 din Legea 554/2004, va admite în parte acțiunea, va anula decizia nr. CV_/_ și va obliga pârâta să soluționeze contestația formulata de reclamant impotriva deciziei de impunere nr. DJ_/20.02.2014..
In ceea ce privește cererea privind anularea deciziei de impunere nr. DJ_/20.02.2014 emisă de pârâtă, instanța constată că organul fiscal nu a soluționat pe fond contestația împotriva acestei decizii iar obiectul acțiunii judiciare îl poate forma numai actul emis în procedura administrativ fiscală prealabilă.
Instanța reține că, în cauza de față, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de impunere privind răspunderea în solidar.
Actul atacat are valoare de act administrativ fiscal, în înțelesul art. 41 din Codul de procedură fiscală, astfel încât procedura de contestare a lui este supusă legii speciale – art. 205 din Codul de procedură fiscală, iar nu dispozițiilor Legii 554/2004 care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Așadar, reclamantul a formulat contestație în conformitate cu dispozițiile art. 205 din OG 92/2003, fără ca aceasta să fie soluționată de către pârâtă pe fond ci a fost respinsă ca tardiv formulată.
Astfel, în condițiile în care contestația nu a fost soluționată pe fond de către pârâtă, reclamanta nu poate contesta direct în instanță actul administrativ fiscal, înainte de a fi emisă decizia prin care se finalizează procedura administrativă.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 218 cod procedură fiscală care prevăd că ,,deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii", fiind o procedură derogatorie de la dreptul comun.
Rezultă de aici că obiectul acțiunii în contenciosul administrativ îl poate constitui numai decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, iar nu actul fiscal însuși în mod direct.
În consecință, nefiind soluționată pe fond contestația adresată organului fiscal, instanța va respinge cererea având ca obiect anularea deciziei nr. nr. DJ_/20.02.2014 formulată de către reclamant, ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de reclamantul B. B. J. A., in calitate de administrator al S.C. FRUTAS B. S.R.L., cu domiciliul ales in C., ., jud. D., la Cabinet Avocat L. I., în contradictoriu cu paratul A. - D.G.F.P. C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., cu sediul in C., .. 2, jud. D..
Anulează decizia CV_/14.07.2014 și obligă pârâta să soluționeze pe fond contestația.
Respinge contestația formulată împotriva deciziei DJ_/20.02.2014 ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2014.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, C. P. |
Red. 4 ex
ES/05.01.2014
C.P./Decembrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1706/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3049/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
