Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3070/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3070/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 28055/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 674/2014
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător A. M. M.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta D. M. împotriva sentinței civile nr. 3070/05.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimatul O. S. RENAȘTEREA PĂDURII, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CCS_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta D. M., personal, asistată de Av. V. C., care depune la dosar împuternicire avocațială, și C. I., care depune la dosar împuternicire, pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv Rechizitoriul din data de 23.09.2013 emis în dosarul nr._/215/2013, Adeverința nr. 1542/21.05.2014 emisă de Consiliul Local Mârșani, acte de stare civilă a apelantei.
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apărătorul apelantei solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatei arată că a observat înscrisurile depuse la dosar de apelantă și menționează că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, constatând că proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, în dovedirea celor susținute în cererea formulată, solicitată de apelantă, este utilă și admisibilă și poate sa ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 479 alin. 2, o încuviințează. De asemenea, pune în discuția părților proba cu martori solicitată de intimată prin întâmpinare.
Apărătorul apelantei se opune administrării probei cu martori, arătând că starea de fapt a fost stabilită în dosarul de urmărire penală.
Instanța, apreciind ca nefiind utilă soluționării cauzei, respinge proba testimonială și nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului iar pe fond admiterea plângerii contravenționale și exonerarea de la plata amenzii.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3070/05.03.2014, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petenta D. M., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/26.07.2013, în contradictoriu cu intimatul O. S. RENAȘTEREA PĂDURII.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, petenta a fost sancționata contravențional, reținându-se că a pășunat turma de animale domestice pe raza Cantonului, nr. I Mârșani, distrugând un număr de 100 lăstari, specia salcâm, pășunatul fiind interzis, pădurea fiind în curs de regenerare.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal și a hotărât asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată, în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO),pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare
În cauză, atât miza litigiului cât și posibilitatea petentei de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Faptul că nu s-au menționat obiecțiunile în procesul verbal contestat nu constituie un motiv de nulitate absolută, ci doar relativă, dacă se dovedește vătămarea în drepturile procesuale ale petentei, vătămare ce nu a fost dovedită în prezenta cauză.
Sub aspectul temeiniciei,analizând cuprinsul procesului verbal, instanța reține că petenta nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
În speță, din declarația martorului D. A. rezultă că acesta a observat personal, în data înscrisă în procesul verbal de contravenție, că petenta își pășuna vitele în număr de aproximativ 10 în zona în care erau plantați puieții de salcâm, iar din cauza pășunatului, un număr de aproximativ 100 puieți au fost distruși.
Martorii B. Midora și D. V., care sunt mama și respectiv fiul petentei, au declarat că petenta nu a pășunat vitele în zona unde au fost plantați puieții de salcâm, ci în zona pădurii bătrânești, aceștia nefiind de față la momentul constatării faptei de către agentul constatator, ci martorul D. V. a sosit ulterior, la chemarea telefonică a petentei.
Față de împrejurarea că acești din urmă martori nu au fost prezenți în momentul constatării faptei, precum și pentru faptul că aceștia sunt rudă cu petenta, respectiv ascendent gradul I și descendent gradul I, instanța va da eficiență juridică declarației martorului D. A., care a fost la fața locului în momentul constatării contravenției, astfel că instanța a reținut că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins plangerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta D. M. criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivarea apelului s-a învederat faptul că prin sentința civila nr. 3070/2014 pronunțata în cauză, s-a dispus respingerea plângerii contravenționale retinând ca idee de esența faptul că "petenta nu a dovedit ca nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa"".
Apreciază că hotărârea atacată este rezultatul unei greșite aprecieri a probatoriului administrat în cauză insuficient de altfel pentru a se putea trage o concluzie clară, datorită lipsei de rol activ a instanței cât și a lipsei de pregătire juridică a apelantei.
Arată că, deși au fost audiați trei martori, instanța a dat relevanță unei singure depoziții, respectiv a martorului D. A., înlăturând celelalte probatorii în mod implicit.
Menționează că a învederat instanței de fond ca adevăratul motiv pentru care procesul verbal de contravenție atacat a fost încheiat a fost acela că împotriva agentului constatator a formulat plângere penală având în vedere modul în care s-a comportat în data de 09.06.2013 cu ocazia constatării pretinsei fapte săvârșite.
Astfel, deși fapta menționată în procesul verbal de contravenție . nr._ apare ca fiind săvârșită la data de 09.06.2013 constatarea si sancționarea pretinsei contravenții are loc tocmai în data de 26._.
Realitatea susținerilor se dovedește prin aceea ca numitul B. D. C., angajat al Ocolului S. privat Renașterea Padinii Mârșani în calitate de pădurar a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 250 alin. 3 raportat la art. 258 alin. 1 Codul Penal.
Prin Rechizitoriul emis în cadrul dosarului nr. 656/P/2013 s-a reținut ca stare de fapt rezultată din cercetări, faptul că, în realitate persoana care avea în data de 09.06.2013 paza animatelor era numitul D. V. si nicidecum apelanta, iar locul de pășunat era situatî punctul cunoscut sub numele Valea Bisericii
Ori apelanta arată că a depus la dosarul cauzei titlu de proprietate prin care a înțeles să demonstreze împrejurarea că în data de 09._ nu se afla altundeva decât pe un teren care îi aparține.
Audiat fiind, în cadrul dosarului penal, agentul constatator, B. D., nu a menționat absolut nimic despre apariția la fața locului a numitului D. A., martor în cauza de față, însă instanța de fond a reținut, faptul că martorii Badici T. si D. V. nu an fost martori oculari direcți, fără ca măcar sa se insiste a se clarifica cu exactitate situația și amplasamentul terenului pășunat.
Înțelege să se folosească de înscrisuri prin care, alături de probele deja administrate, să demonstreze faptul că animalele au pășunat pe o suprafață de teren aflată în punctul Valea Bisericii, proprietatea numitei Badici T., mama apelantei, și în plus, paza fost asigurată de numitul D. V..
Având în vedere motivele expuse mai sus, solicită admiterea apelului si schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate.
La data de 24.09.2014, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, având în vedere că, acesta a fost tardiv formulat.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În concret, prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat, petenta a fost sancționata contravențional, reținându-se că a pășunat turma de animale domestice pe raza Cantonului, nr. I Mârșani, distrugând un număr de 100 lăstari, specia salcâm, pășunatul fiind interzis, pădurea fiind în curs de regenerare.
Apelanta apreciază că hotărârea atacată este rezultatul unei greșite aprecieri a probatoriului administrat în cauză aratand că, deși au fost audiați trei martori, instanța a dat relevanță unei singure depoziții, respectiv a martorului D. A., înlăturând celelalte probatorii în mod implicit.
Tribunalul constată că martorii audiati la propunerea petentei au menționat că au fost sunati de petentă iar cand au ajuns la pădure animalele erau situate departe de locul unde existau puietii de salcam, ceea ce denota că nu au fost de fata la constatarea contraventiei astfel incat nu se poate sustine ca petenta a dovedit o alta stare de fapt decat cea retinuta in procesul verbal prin proba administrata.
Pe de alta parte ambii martori audiati la propunerea petentei au confirmat faptul că petenta era cea care se afla singura cu animalele la pascut ulterior constatarii contraventiei fiind chemat fiul acesteia.
În ceea ce priveste existenta titlului de proprietate pentru a demonstra împrejurarea că în data de 09.06.2013 petenta nu se afla altundeva decât pe un teren care îi aparține Tribunalul nu va retine aceasta aparare intrucat dispozitiile art 11 lit d din legea 171/2010 prevad ca este contravenție silvică și se sancționează cu amendă de la 600 lei până la 1.000 lei:pășunatul în pădurile în care este interzis acesta, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, fiind astfel sanctionat pășunatul în pădurile în care este interzis acesta fara a avea relevanta calitatea de proprietar al acesteia.
În ceea ce priveste starea de fapt retinuta prin rechizitoriul intocmit in dosarul 656/P/2013 Tribunalul constata contrar celor afirmate de apelanta ca prin rechizitoriul mentionat anterior ca s-a retinut faptul ca initial paza animalelor in data de 09.06.2013 a avut-o fiul petentei iar ulterior in jurul orelor 17 alaturi de acesta se afla si petenta si mama acesteia audiata de altfel in calitate de martor, aspecte confirmate si de martorii audiati la propunerea petentei.
Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta D. M., cu domiciliul în C., ., nr. 12, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 3070/05.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimatul O. S. RENAȘTEREA PĂDURII, cu sediul în Comuna Mârșani, ., județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Noiembrie 2014.
Președinte, M. D. I. | Judecător, A. M. M. | |
Grefier, C. N. |
Red. MDI / 4 ex./5.12.2014
C.N. 06 Noiembrie 2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3356/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 217/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
