Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 2092/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2092/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 5132/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2092/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. L. MEDIUL C., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Constatând faptul că părțile au solicitat judecata cauzei în lipsă instanța o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantul S. L. Mediu C. a chemat în judecată Agenția pentru Protecția Mediului D., solicitând instanței obligarea acestea la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile, nr. 2369 din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ si Fiscal, în dosarul nr._/63/2008, de la data formulării cererii în cauza mai sus menționată și până la data plății efective, în fapt:
Reclamantul învederează instanței faptul că prin Decizia nr. 2369 din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ si Fiscal, în dosarul nr._/63/2008, pârâtul a fost obligat la plata suplimentului postului in procent de 25% din salariu de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza pentru perioada 01.09._08, data pronunțării hotărârii, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
Se arată că deși sentința mai sus menționată este irevocabilă, nici până în prezent membrii de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată. Este deci evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor noștri de sindicat, prin faptul că aceștia au fost lipsiți de folosul sumelor de bani dispuse de instanța de judecată.
Apreciază că, în privința daunelor interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, și anume:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i 1-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (!) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiu! de care acesta este lipsit La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, ., pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (I) In cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până in momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, in lipsă, in cel prevăzut de lege. fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, in afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
în egală măsură, învederează instanței incidența în speță a dispozițiilor art. 2 clin Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora. În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz. și in absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor, aceasta, deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită.
De asemenea, dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1523 NCC Cod civil, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective".
Mai mult decât atât prin decizia nr. 2 pronunțată în dosarul nr.21/2013, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii, stabilind că: "în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (I), alin. (2) teza 1 și art. 1535 alin. (I) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare."
Reclamantul învederează că, întrucât reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse membrilor de sindicat prin plata diminuată a salariului și prin neplata sumelor dispuse de instanța de judecată, solicită instanței să admită acțiunea astfel cum a fost formulată și, prin hotărârea pronunțată să dispună obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 2369 din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ si Fiscal, în dosarul nr. l_, de la data formulării cererii în cauza mai sus menționată și până la data plății efective.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 2 din OG nr. 13/2011 și al art. 1530 și urm. Cod civil.
Pârâta AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI D. (fostă AGENȚIA REGIONALĂ P. PROTECȚIA MEDIULUI C.), a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței de judecată respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Pârâta învederează instanței faptul că prin titlurile executorii reprezentate de sentința anexata pronunțata de Tribunalul D., pârâta Agenția pentru Protecția Mediului D. a plătit reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază, începând cu data pronunțării hotărârilor și pentru viitor până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației de plată in conformitate cu prevederile art. l, alin. l din Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar:
Reclamantul fiind în posesia unui titlu executoriu încă din anul 2009, debitoarea pârâtă a plătit aceste sume in baza OUG 71/2009, deci nu putea sa achite în întregime sumele datorate.
Prin hotărârea judecătoreasca menționata APM D. a acordat reclamantei sumele actualizate cu indicele de inflație.
Conform hotărârii judecătorești menționata, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei drepturi bănești reprezentând suplimentul postului (25%) și suplimentul corespunzător treptei de salarizare (25%). O parte din aceste drepturi au fost achitate benevol, in baza dispozițiile OUG/nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009.
Prin adoptarea Legii nr. 113/2010, de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii plata acestor drepturi solicitate se face până în anul 2016, deci instituția respecta prevederile legale.
In acest sens învederează instanței că debitorul - Agenția pentru Protecția Mediului D. - nu se află în culpă cu privire la cauzarea prejudiciului.
In aceeași ordine de idei, legiuitorul a stabilit, potrivit aceluiași act normativ, ca procedura de efectuare a plății ridurilor executorii să se realizeze în baza ordinului ordonatorului principal de credite ori, în speță, instituția pârâtă are calitatea de ordonator terțiar de credite.
In susținerea acestor afirmații, facem trimitere la prevederile art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Pârâta arată că în cazul de față, intervenția legiuitorului printr-un act normativ ce a avut ca efect eșalonarea plăților reclamate de petenți, constituie un caz fortuit ce exonerează instituția pârâtă de plata dobânzilor legale.
In concluzie, consideră că prin amânarea plății sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, nu este afectat dreptul de proprietate, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii formulata de reclamant.
Pârâta solicită instanței respingerea cererii ca neîntemeiată.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare al 16.05.2014.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin Sentința nr. 2369/27.11.2008 – rămasă irevocabilă prin Decizia pronunțată de Curtea de Apel C., Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta Agenția pentru Protecția Mediului D. să-i plătească suplimentul postului – în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare – în procent de 25% din salariul de bază, începând cu 1.09.2005 până la data pronunțării respectivei hotărâri, actualizate potrivit indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
Așadar, prin sentința ce constituie titlu executoriu, pârâta a fost obligată la plata sumelor cuvenite reclamantei, reprezentând drepturi salariale.
Se constată că deși sumele datorate au fost parțial achitate – în mod eșalonat, dând eficiență prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, aspect pe care nu-l contestă nici reclamanta, nu se poate susține că, în acest fel, ar fi exclus să datoreze dobânzi la sumele evidențiate în cuprinsul Sentinței nr.2369/2008.
Astfel, potrivit art. 117 din Legea nr. 118/1999 "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", în timp ce conform prevederilor art. 166 alin. 4 Codul Muncii, "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului ".
Coroborând prevederile legale anterior menționate, se reține că, și în cazul funcționarilor publici, se poate solicita angajatorului plata unor daune interese, în ipoteza în care nu sunt achitate la timp drepturi de natură salarială.
În speță, este indubitabil că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezentau o componentă a salariului cuvenit reclamantei pentru munca prestată în calitate de funcționar public în cadrul instituției pârâte, și că ar fi trebuit acordate.
Daunele interese reglementate de art. 166 alin. 4 Codul Muncii, pot consta și în dobânda legală la sumele datorate de unitatea angajatoare, respectiva dobândă reprezentând echivalentul beneficiului nerealizat - 1084 cod civil statuând că "Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit ... " -, de reclamantă ca urmare a faptului că, nefiindu-i achitate în mod integral sumele la care avea dreptul și care fuseseră stabilite printr-un titlu executoriu (pârâta executându-și obligația în mod eșalonat, pe parcursul mai multor ani, în urma adoptării O.U.G. nr. 71/2009), a fost lipsită de posibilitatea de a se folosi de respectivele sume.
De asemenea, faptul că prin Sentința nr. 2369/2008 s-a dispus actualizarea sumelor cuvenite reclamantei – în raport de indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective -, nu înseamnă că reclamanta ar beneficia de o dublă reparație, întrucât natura juridică a reactualizării în funcție de coeficientul de inflație nu este aceea de a acoperi beneficiul nerealizat prin imposibilitatea utilizării unor sume de bani, ci de a evita producerea unei pagube reprezentând echivalentul devalorizării monedei naționale în perioada cuprinsă între data când ar fi trebuit achitate drepturile salariale și momentul când au fost achitate în mod efectiv .
Referitor la momentul de la care încep a curge respectivele dobânzi, acesta nu poate avea ca punct de pornire rămânerea definitivă și irevocabilă a Sentinței nr.2369/2008 sau data la care a fost formulată cererea soluționată prin sentința nr. 2338/2008 – așa cum a pretins reclamanta -, ci doar momentul intentării cererii de chemare în judecată în prezenta cauză.
Astfel, în sistemul de drept român, debitorul nu este considerat a fi de drept în întârziere, cu excepția cazurilor reglementate de art. 1079 Cod civil – care stabilește în mod expres că "(1) Dacă obligația consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. (2)Debitorul este de drept în întârziere: 1. în cazurile anume determinate de lege; 2. când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesitatea de notificare; 3. când obligația nu putea fi îndeplinită decât în un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă".
În speță, nefiind incident niciunul dintre cazurile când debitorul este de drept în întârziere, acesta nu poate fi obligat la plata unor dobânzi decât de la momentul când a fost acționat în justiție (de la data intentării cererii de chemare în judecată) - potrivit art. 1088 din Codul civil, care prevede că „(1) La obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate. (2)Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
De altfel prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a înțeles să precizeze acțiunea, menționând că solicită ca dobânzile să fie aplicate de la data introducerii prezentei acțiuni.
P. considerentele expuse anterior, va fi admisă acțiunea, astfel cum a fost precizată, cu consecința obligării pârâtei de a-i achita reclamantei dobânda legală la sumele stabilite prin Sentința nr. 2369/2008- pronunțată de Tribunalul D. dosarul nr._/63/2008, și rămase neachitate până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, începând cu data formulării acțiunii -7.04.2014- și până la data achitării integrale a respectivelor sume.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. L. MEDIUL C., cu sediul în C., .. 1, județul D., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în C., .. 1, județul D..
Obligă pârâta să calculeze și să achite reclamantei dobânda legală aferentă creanței stabilită prin sentința 2369/2008 pronunțata de Tribunalul D. în dosarul_/63/2008, începând cu data formulării prezentei acțiuni, respectiv 07.04.2014, până la data plății efective.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2014.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
A. S./27 iunie 2014
A.C. 17 Iunie 2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1059/2014. Tribunalul DOLJ | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
