Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 32/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 28605/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 32/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Judecător M. O.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta petenta DIRECȚIA S. D.-OCOLUL SILVIC AMARADIA D. împotriva sentinței civile nr._ din 18.09.2013 în contradictoriu cu intimatul O. F. având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul O. F. asistat de avocat M. M. lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a depus motivele de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat M. M. pentru intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală având în vedere probatoriul administrat în cauză, solicită obligarea la cheltuieli de judecată depunând chitanță onorariu avocat.
INSTANȚA
Asupra recursului de față ;
Constată că prin sentința civilă nr._ din 18.09.2013 Judecătoria C. a admis plângerea formulată de intimatul O. F. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. D.-OCOLUL SILVIC AMARADIA D., a anulat procesul-verbal de contravenție nr._/ 17.09.2012 emis de Ocolul Silvic Amaradia și a exonerat petentul de plata amenzii.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut că:
Prin procesul-verbal nr._ din 17.09.2012 emis de Direcția S. D. – Ocolul Silvic Amaradia, petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că la data de 06.09.2012 ora 12,30 a tăiat fără drept un număr de 4 arbori cu diametrul măsurat la cioată, respectiv 2 arbori O 18 și 2 arbori O 20, fiind sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei, în baza dispozițiilor art. 8 al. 2 lit. b Legea 171/2010.
Verificând legalitatea procesului verbal, instanța constată că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța retine următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin 1 lit. b Legea 171/2010 constituie contravenții silvice sustragerea ori însușirea fără drept a materialului lemnos, a puieților ori lăstarilor din fondul forestier național, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul singur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu- natura dispoziției sancționatorii- include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă ăn prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societatii.
Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotarare din 2 septembrie 1998, cauza A. c. Romaniei, hot din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor O.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
Martorii audiați în cauză la propunerea petentului au declarat că pe data de 06.09.2012 s-au aflat în gospodăria acestuia, de dimineață de la ora 8,00 până în jurul orelor 17,00 și l-au ajutat să construiască un pătul și să repare un gard, în tot acest timp petentul nu a plecat de la domiciliu. Au mai arătat că în jurul orelor 12,00 în curte la petent a venit pădurarul care i-a comunicat că o persoană l-a văzut în pădure tăind lemne. De asemenea, au arătat că petentul nu deține animale de tracțiune pentru a le putea folosi la transportul lemnelor.
Martorul asistent consemnat în cuprinsul actului sancționator, numitul Vîrtejaru D. a declarat că în ziua în care petentul a fost sancționat contravențional l-a însoțit pe pădurar pentru a-l ajuta și la un moment dat au văzut la o distanță de aproximativ 150 m o căruță plină cu lemne, pădurarul urcându-se în mașină și ieșind în calea căruței.
Ulterior, s-a întors și i-a spus că acea căruță era condusă de către petent.
Prin adresa nr._/03.04.2013 aflată la fila 30 dosar, Regia Națională a Pădurilor-Romsilva-Direcția S. D. a comunicat instanței că materialul lemnos tăiat de către petent nu a fost confiscat.
Petentul a fost sancționat contravențional fără a fi invocată niciun fel de probă în sprijinul acuzației formulate de către organele constatatoare.
Întrucât cu martorii audiați petentul a făcut dovada contrară celor menționate în procesul-verbal, instanța, în baza art. 34 din OG 2/2001 a admis plângerea, a anulat procesul-verbal de contravenție nr._/ 17.09.2012 emis de Ocolul Silvic Amaradia și a exonerat petentul de plata amenzii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta DIRECȚIA S. D.-OCOLUL SILVIC AMARADIA D. solicitând admiterea recursului, și pe cale de consecința respingerea plângerii ca netemeinică și nefondată .
Consideră că nu se poate da o maximă relevanță declarațiilor martorilor audiatați în
prezenta cauză, având în vedere calitatea de agent constatator oferită angajatului
RNP - Romsilva în speță pădurarului de către forul legislativ al statului în ceea ce
privește sancționarea faptelor de natura contravențională cu repercusiuni grave
asupra fondului forestier proprietate publică a statului. Curtea Europeana a
Drepturilor-Omului menționează în mod expres ca prezumția de nevinovăție nu este
una absoluta, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga
sarcina a probei.
Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției
de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea ;a decis ca faptelor
contravenționale le corespunde si o posibilitate de investigare mai restrânsă dinpartea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare" al contravenientului asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, și pe cale de consecință judecând cauza în fond respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nefondată.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 299 - 316 Cod. proc. civilă.
Conform dispozițiilor art. 242, alin.(2) Cod. proc. civilă solicită judecarea cauzei
și în lipsa .
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică starea de fapt reținută de instanța de fond.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În privința temeiniciei, a concluzionat că probele administrate nu susțin cele reținute î procesul verbal.
Deși prima instanță a avut în vedere prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție, în baza probelor administrate a acordat prevalență prezumției de nevinovăție de care beneficiază petentul, motivând că probele administrate susțin apărările petentului și sunt de natură a combate prezumția de legalitate a procesului verbal.
Soluția este corectă întrucât chiar dacă procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, organul constatator trebuie să facă dovada săvârșirii faptei și a persoanei făptuitorului.
Sub aspectul temeiniciei deci, revenea sarcina organului constatator de a se conforma dispozițiilor legale, referitoare la constatarea contravenției.
Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât fiind vorba de fapte comisive, este sarcina organului constatator de a aduce probe cel puțin pentru demonstrarea existenței faptei și a identității făptuitorului.
Sub acest aspect, instanța de fond a procedat la încuviințarea și administrarea probei testimoniale (utile și pertinente pentru soluționarea cauzei) dispunând audierea martorilor Vîrtejaru D. și R. M..
S-a constatat, din declarațiile martorilor, că în data 6 septembrie 2012, petentul s-a aflat la domiciliul său până la momentul la care a fost căutat de pădurar; că, din discuția pădurarului cu petentul, a reieșit că fapta ar fi fost constatată de către o altă persoană, iar nu personal de către agentul constatator; că materialul lemnos la care se referă procesul verbal nu a fost confiscat; că petentul nu deține animale de tracțiune.
Toate acestea, dar mai ales faptul că probele administrate concluzionează că fapta nu ar fi fost constatată în mod direct de către agentul constatator, au format convingerea instanței de fond că nu a fost dovedit, fără putință de tăgadă, că fapta ar fi fost săvârșită de către petent.
Tribunalul apreciază că această concluzie este susținută de probele administrate, întrucât prezumția de legalitate a procesului verbal este susținută de constatarea săvârșirii faptei de către agentul constatator, în mod direct, iar lipsa acestei constatări directe are drept consecință înlăturarea acestei prezumții.
Intimata avea obligația să se asigure, la data întocmirii procesului verbal, de realitatea celor declarate de alte persoane, referitoare la săvârșirea faptei și persoana contravenientului.
Neprocedând astfel, și cum dubiul profită petentului, Tribunalul apreciază că nu s-a făcut dovada clară a săvârșirii faptei de către petent.
Aprecierea probatoriului de către instanța de fond a fost motivată, iar concluzia la care a ajuns instanța se sprijină pe probele administrat și considerate ca fiind relevante.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
În aplicarea art.274 C.pr.civ, va obliga intimata recurentă la plata către petent a cheltuielilor de judecată, însă cuantumul onorariului de avocat va fi redus la suma de 400 lei, având în vedere că suma solicitată este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de apărător, că proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării este determinată de elemente precum complexitatea și dificultatea litigiului, valoarea obiectului pricinii.
În consecință, va acorda cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta petenta DIRECȚIA S. D.-OCOLUL SILVIC AMARADIA D. împotriva sentinței civile nr._ din 18.09.2013 în contradictoriu cu intimatul O. F. cu domiciliul în loc.Murgași, Velești, ..378, D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
Obligă recurenta către intimat la plata, în parte, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei .
Irevocabilă..
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | Judecător, M. O. |
Grefier, C. A. |
Red.AMS/11.02.2014
Tehn.C.A.
Ianuarie 2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2222/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3356/2014. Tribunalul... → |
|---|
