Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 394/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 394/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 319/230/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 55/2014
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea apelului declarat de către apelanta DIRECȚIA S. C. împotriva sentinței civile nr. 394/29.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul R. R.-L..
La apelul nominal făcut în ședința, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că pârâta a răspuns la adresa trimisă la termenul anterior.
Considerând apelul în stare de judecată, instanța îl reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 394/29.05.2013, Judecătoria Filiași a admis plângerea formulată de petentul R. R.-L. - în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. C. -, și a dispus anularea procesul – verbal . 12, nr._/04.02.2013 și exonerarea petentului de plata amenzii aplicate.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin actul de contravenție anterior menționat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de articolul 8 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 171/2010. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în ziua de 28.11.2012, ora 1900, în locul numit "Pot. Școlii" din U.P. III, u.a. 133 - din hotarul comunei Brădești, județul D. -, a tăiat și sustras doi arbori cer cu diametrul de 0,3 m, de 23 cm, respectiv 41 cm.
Din cuprinsul procesului-verbal rezultă faptul că petentul nu a fost de față la întocmirea actului - la mai bine de două luni de la data comiterii presupusei fapte contravenționale.
Analizând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului – verbal, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 26 alin. 3 și alin. 4 din Legea numărul 171/2010 - privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice -, și dispozițiilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor -, potrivit cărora, în cazul în care contravenientul nu este de față ori refuză să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 26 alin. 3 și alin. 4 din Legea numărul 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, "(3)procesul – verbal de constatare a contravenției silvice se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, sub semnătură. (4) În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului – verbal de constatare a contravenției silvice în acest mod".
Din cuprinsul actului de contravenție rezultă faptul că prevederile art. 26 alin. 3 și alin. 4 din Legea numărul 171/2010 și dispozițiile art. 19 alin. 1 din O.G. numărul 2/2001 nu au fost respectate, întrucât în cuprinsul procesului-verbal nu au fost consemnate motivele care au condus la încheierea actului de constatare a contravenției silvice în lipsa unui martor asistent - respectiv nu există mențiunea că de față nu a fost niciun martor care să ateste că în momentul întocmirii procesului – verbal contestat contravenientul nu a fost prezent.
Prin urmare, martorul asistent are sarcina de a confirma modalitatea de întocmire a procesului – verbal - respectiv în lipsa contravenientului, ori în cazul în care acesta refuză semnarea -, iar nu situația de fapt, rolul martorului asistent fiind acela de a asigura respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate care potrivit propriei opțiuni sau datorită unei imposibilități obiective nu semnează actul de contravenție.
Având în vedere nerespectarea de către agentul constatator a uneia dintre cerințele referitoare la legalitatea procesului – verbal, Judecătoria Filiași a apreciat că actul sancționator nu este legal întocmit, motiv pentru care nu au mai fost analizate și aspectele ce privesc temeinicia acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata, solicitând rejudecarea cauzei pe fond și respingerea plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiată.
În motivarea apelului s-a pretins faptul că art. 26 alin. 3 și 4 din Legea 171/2010 nu sancționează cu nulitatea actul de contravenție în situația în care nu "este completat în prezența unui martor". Apelanta a menționat că, de multe ori, contravențiile silvice sunt săvârșite în locuri ferite circulației publice – tocmai pentru ca acele persoane care produc pagube fondului forestier să nu poată fi observate -, astfel încât nu se pot completa procese verbale în prezența unor martori ce pot confirma sau infirma tăierile ilegale de arbori.
Apelanta a precizat că petentul nu a adus probe prin care să răstoarne temeinicia actului de contravenție contestat și aspectele reținute de agentul constatator or, potrivit art. 249 C.pr.civ., cel care face o susținere trebuie să o dovedească.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001 și art. 249 și 480 C.pr.civ.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001 "În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor", în timp cealin. 3 al articolului anterior menționat statuează că "în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod" (dispoziții similare fiind cuprinse în art. 26 alin. 3 și 4 din Legea 171/2010).Așadar, chiar dacă ar fi adevărate susținerile apelantei în sensul că "de multe ori, contravențiile silvice sunt săvârșite în locuri ferite circulației publice .... astfel încât nu se pot completa procese verbale în prezența unor martori ce pot confirma sau infirma tăierile ilegale de arbori", agentul constatator avea obligația de a detalia care au fost motivele care au condus la întocmirea procesului verbal în lipsa unui martor asistent – în contextul în care nici contravenientul nu era prezent la încheierea actului.
Este adevărat că nesocotirea disp. legale anterior menționate nu constituie un caz de nulitate absolută a actului de contravenție - art. 17 din O.G. 2/2001 prevăzând că doar „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal” –, ci un caz de nulitate relativă, care nu poate atrage desființarea procesului-verbal decât în ipoteza în care s-ar aduce dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată în altă modalitate.
Însă, în contextul în care agentul constatator descrie fapte care s-au petrecut cu mai mult de 2 luni anterior întocmirii actului de contravenție și pe care nu le-a perceput în mod direct – pentru că, în ipoteza în care petentul ar fi fost surprins în data în care se presupune că ar fi tăiat și sustras cei doi arbori (28.11.2012), ar fi inexplicabil de ce nu a fost încheiat procesul-verbal la momentul respectiv -, și luând în considerare faptul că, prin adresa nr._/04.02.2014 – trimisă instanței pentru termenul de judecată din data de 07.02.2014 -, apelanta a comunicat că nu există înscrisuri care să fi stat la baza întocmirii actului de contravenție, procesul-verbal fiind încheiat "ca urmare a constatărilor făcute de pădurarul R. M. F.", este evident că intimatului-petent i-a fost adusă o vătămare – în sensul că este pus în imposibilitatea de a combate cele menționate în procesul-verbal.
În altă ordine de idei, deși procesul-verbal reprezintă un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor astfel de fapte, după o procedură specială prevăzută de lege – astfel încât se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate -, o astfel de prezumție de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu poate fi aplicată de o asemenea manieră încât să încalce prezumția de nevinovăție a presupusului contravenient. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (în cauza Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988; cauza Telfner c. Austriei, nr._/96, și cauza A. c. României, nr._/03), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. Instanța europeană a statuat că exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
Prin urmare, Curtea a stabilit că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură un act administrativ trebuie aplicată, în concret, într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
Or, în speță, prezumția de valabilitate a actului de contravenție nu poate fi aplicată – în contextul în care situația de fapt descrisă în procesul verbal nu a fost percepută "cu propriile simțuri de agentul constatator" (acesta observând, probabil, doar cioturile unor arbori, nu și persoana care i-a tăiat) și nu există nici un fel de probe care să o confirme (fotografii care să ateste că intimatul-petent a tăiat sau a sustras material lemnos, dovezi care să certifice că au fost descoperiți la locuința sa arbori de esență cer, martori care să-i fi relatat pădurarului că l-au văzut pe intimatul-petent tăind în mod ilegal anumiți arbori sau transportând materialul lemnos) – pentru că, în lipsa oricăror probe sau indicii temeinice care să conducă la concluzia că intimatul-petent ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina, aplicarea respectivei prezumții ar încalcă în mod flagrant prezumției de nevinovăție de care trebuie să se bucure orice persoană care este acuzată de comiterea unei contravenții.
Cu alte cuvinte, existând un dubiu rezonabil că intimatul-petent a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, aplicarea principiului de drept in dubio pro reo (orice dubiu profită pârâtului) l-ar fi îndreptățit să solicite anularea actului de contravenție pentru netemeinicie, chiar dacă instanța nu ar fi decis anularea procesului-verbal pentru nelegalitate – și anume pentru nesocotirea prevederilor art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și art. 26 alin. 3 din Legea 171/2010.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 N. C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de către apelanta DIRECȚIA S. C., împotriva sentinței civile nr. 394/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul R. R.-L..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 07.02.2014.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | |
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./21.02.2014/Jud. fond. E-D. S.
Tehnored. M.M./2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 2579/2014. Tribunalul DOLJ | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
