Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 175/2014. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 175/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 26375/215/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 175/2014

Ședința publică de la 14 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. G. V.

Judecător J. S.

Judecător C. E. I.

Grefier L. D. B.

Pe rol judecarea recursului formulat de recurent ., împotriva sent. civ. nr._/14.11.2013 pronuntată de Judecătoria C. in contradictoriu cu intimat A.N.A.F, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat C. P. pentru recurent, si intimatul prin c. j. C. F..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Atât apărătorul recurentei cât și reprezentantul intimatei învederează că nu mai au alte cereri de formulat și nici înscrisuri de depus.

Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat C. P., pentru recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față,

Prin sent. civ. nr._/14.11.2013, Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul A. – DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE D., C..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.10.2012 de către intimata Garda Financiară D., petenta . a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu amendă în cuantum de 8000 lei iar pentru contravenția prevăzută de art. 41 alin. 2, lit. c din Legea nr. 82/1991 R, cu amendă în cuantum de 1000 lei.

Prin procesul-verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că "1. Prin adresa nr._/03.10.2012 transmisă de IPJ D. și înregistrată la G. F. D. sub nr._/10.10.2012, a fost transmis p. v. întocmit în 28.09.2012 la punctul de lucru din C., ., prin care s-a constatat că, la raionul de carne, în casa de marcat a fost înregistrată suma de 3236 lei iar prin monetarul întocmit s-a găsit suma de 6210 lei, deci o diferență neînregistrată de 2974 lei.

Fapta constituie contravenție prevăzută în OUG nr. 28/1999 rep., art. 10, lit. b.

2. În urma controlului efectuat în data de 10.10.2012, la punctul de lucru din C., ., pe baza documentelor puse la punct de dl. V. R. M. – administrator, a constatat că societatea nu întocmește raport de gestiune, așa cum prevede OMF 3512/2008 privind întocmirea documentelor financiar-contabile."

Instanța mai retine, de asemenea, că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, constând în „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative” cu amendă in cuantum de 8000 lei; de asemenea, pentru neîntocmirea raportului de gestiune, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 2, lit. c rap. la art. 42 din legea nr. 82/1991R.

Procesul-verbal a fost semnat de către reprezentantul legal al petentei, cu obiecțiuni – "Contest contravenția specificată la punctul 1".

Contravenția prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 41 alin. 2, lit. c rap. la art. 42 din legea nr. 82/1991 R, a fost recunoscută integral, nefiind contestată în cauză, arătându-se că a fost deja achitată amenda aplicată în cuantum de 1000 lei.

Plângerea fost formulată în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG 2/2001 R, cuprinzând mentiunile obligatorii prevazute de textul normativ sub sanctiunea nulitatii absolute.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale persoanei juridice sancționate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

Instanța va înlătura ca nefondate criticile de nelegalitate ridicate de petentă în privința competenței agenților constatatori, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 15 din OG nr. 2/2001R, ofițerii și subofițerii din cadrul MAI au calitatea de agenți constatatori și doar aplicarea sancțiunii se realizează, în cazurile anume prevăzute prin legi speciale, de alte organe abilitate, potrivit dispozițiilor art. 21 același act normativ, în speță documentele fiind înaintate către Garda Financiară Secția D. care, prin comisarii din cadrul instituției, a aplicat în mod legal amenda contravențională în cuantumul minim prevăzut de legiuitor.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate in mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de dotare și utilizare a aparatelor fiscale, iar îndeplinirea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore în instituirea și menținerea unui climat de securitate economico-socială la nivel național, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de o importanță deosebita.

In același timp însă, persoana sancționată in baza acestor acte normative are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).

Însă, din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Astfel, deși prin plângerea formulată, petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, fapta fiind comisă fără intenție, dată fiind lipsa de experiență a vânzătoarei care nu a putut efectua operațiunea de înregistrare în casă pentru fiecare client, instanța reține că împrejurările expuse nu reprezintă cauze de exonerare a petentei de răspunderea contravențională.

În acest sens, chiar și reale, aceste aspecte nu au relevanță, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar putea fi avute în vedere la individualizarea sancțiunii, ceea ce s-a și realizat în condițiile în care petentei i-a fost aplicată amendă în cuantum minim.

Instanța reține, din monetarul întocmit de angajatul societății petente, N. E. M., că aceasta avea încasări în data de 28.09.2012 ora 16.10 în cuantum de 6210,16 lei. Această sumă nu corespunde insă cu aceea rezultată in urma întocmirii raportului general de către aparatul electronic de marcat fiscal, care a indicat suma de 3236 lei. În aceste condiții se observă că există o diferență de 2974 lei, pentru care nu au fost emise bonuri fiscale.

Aceste constatări sunt confirmate și de concluziile raportului de expertiză specialitatea contabilitate întocmit în cauză.

Potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999 privind privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității agenților economici, potrivit art. 14.

Instanța reține că măsura complementară a confiscării speciale a sumei de 2974 lei a fost in mod legal aplicată de către intimată, prin raportare la textul de lege încălcat și nu se impune anularea acesteia.

Potrivit art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.

Instanța apreciază că măsura suspendării activității raionului carne pe o perioadă de 3 luni la punctul de lucru situat in loc. C., ., jud. D., aparținând societății petente este legal aplicată și proporțională cu gravitatea faptei, în condițiile în care celelalte trei raioane și-au continuat activitatea.

Deși petenta susține că suma pentru care s-au dispus aceste măsuri complementare ar fi fost în final înregistrată în casa de marcat, însă ulterior efectuării controlului inopinat din data de 28.09.2012, așa cum s-a menționat și în cuprinsul raportului de expertiză contabilă, instanța reține că scopul acestor măsuri este atenționarea petentei asupra importanței deosebite a valorilor sociale ocrotite de normele încălcate, precum și asupra respectării pentru viitor a dispozițiilor legale privind disciplina financiară, fiind vorba despre o contravenție de pericol și nu una de rezultat, așa cum dorește să interpreteze partea.

De altfel, din conduita reprezentanților legali ai societății, rezultă neîndoielnic că înregistrarea ulterioară a sumei de 2974 lei, și dacă a fost realizată de petentă, a survenit exclusiv ca un efect al controlului desfășurat de agenții constatatori din cadrul IPJ D..

Având în vedere că, în fața instanței de judecată, petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport de dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată, în cuantum minim, este în limitele prevăzute de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.

Prin stabilirea unor sancțiuni dure, cu amendă de la 8000 la_, legiuitorul a avut in vedere tocmai sancționarea mai aspră a unor fapte care încalcă normele privind disciplina financiară, ce pot avea consecințe grave la nivelul economiei naționale, prin neînregistrarea de către agenții economici a tuturor operațiunilor financiare.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată este neîntemeiată și a o respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ., petenta criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie.

În motivare, a arătat că instanța de fond a reținut că prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat nu a fost răsturnată din probele administrate, nefăcându-se dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de actul sancționator.

Consideră că instanța de fond, eronat, a înlăturat proba testimonială, prezumția de legalitate a procesului de contravenție putea fi răsturnată doar de contravenient prin probele propuse.

A mai arătat că atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității de a-și dovedi susținerile de a combate prezumția de legalitate si temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.

Arată că prin înlăturarea probei testimoniale i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, așa cum prevede art. 6 din CEDO.

Subliniază faptul că însăși instanța a apreciat inițial că este utilă proba testimonială, pentru ca la termenul de judecată de la 14.11.2013 să revină nejustificat asupra acestei măsuri.

Consideră că trebuie aplicat un avertisment, având in vedere lipsa totală a prejudiciului, aspect confirmat de raportul de expertiză contabilă efectuat in cauză, care confirmă că sumele au fost înregistrate în casa de marcat.

Consideră că, având în vedere lipsa totală a prejudiciului sau atingerii valorilor ocrotite de legea contravențională, aplicarea unei sancțiuni atât de drastice nu este justă, echitabilă și nici proporțională cu scopul urmărit.

Intimata DGRFP C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a soluției instanței de fond.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-petentă a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 8000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, iar pentru contravenția prevăzută de art. 41 alin. 2, lit. c din Legea nr. 82/1991 R, cu amendă în cuantum de 1000 lei.

Prin procesul-verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că:

"1. Prin adresa nr._/03.10.2012 transmisă de IPJ D. și înregistrată la G. F. D. sub nr._/10.10.2012, a fost transmis p. v. întocmit în 28.09.2012 la punctul de lucru din C., ., prin care s-a constatat că, la raionul de carne, în casa de marcat a fost înregistrată suma de 3236 lei iar prin monetarul întocmit s-a găsit suma de 6210 lei, deci o diferență neînregistrată de 2974 lei.

Fapta constituie contravenție prevăzută în OUG nr. 28/1999 rep., art. 10, lit. b.

În ce privește contravenția prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 41 alin. 2, lit. c rap. la art. 42 din Legea nr. 82/1991 R, Tribunalul reține că a fost recunoscută integral, nefiind contestată în cauză, arătându-se că a fost deja achitată amenda aplicată în cuantum de 1000 lei.

În esență, recurenta susține că instanța de fond interpretat greșit probele administrate, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală, iar proba testimonială a fost înlăturată în mod greșit.

În teză subsidiară, solicită înlocuirea sancțiunilor dispuse, cu avertismentul.

În ce privește primul motiv de recurs, tribunalul apreciază că este nefondat, întrucât din probele administrate a reieșit că recurenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.

Astfel, în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate in mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Însă, persoana sancționată in baza acestor acte normative are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).

Din ansamblul probatoriului administrat în cauză, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că recurenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Astfel, deși prin plângerea formulată, a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, fapta fiind comisă fără intenție, dată fiind lipsa de experiență a vânzătoarei care nu a putut efectua operațiunea de înregistrare în casă pentru fiecare client, împrejurările expuse nu reprezintă cauze de exonerare de răspunderea contravențională.

În acest sens, chiar și reale, aceste aspecte nu au relevanță, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar putea fi avute în vedere la individualizarea sancțiunii, ceea ce s-a și realizat în condițiile în care recurentei i-a fost aplicată amendă în cuantum minim.

Din monetarul întocmit de angajatul societății recurente, N. E. M., reiese că aceasta avea încasări în data de 28.09.2012 ora 16.10 în cuantum de 6210,16 lei. Această sumă nu corespunde insă cu aceea rezultată in urma întocmirii raportului general de către aparatul electronic de marcat fiscal, care a indicat suma de 3236 lei. În aceste condiții se observă că există o diferență de 2974 lei, pentru care nu au fost emise bonuri fiscale.

Aceste constatări sunt confirmate și de concluziile raportului de expertiză specialitatea contabilitate întocmit în cauză.

Potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității agenților economici, potrivit art. 14.

În aceste condiții, măsura complementară a confiscării speciale a sumei de 2974 lei a fost in mod legal aplicată de către intimată, prin raportare la textul de lege încălcat și nu se impune anularea acesteia.

Potrivit art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 privind privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.

Măsura suspendării activității raionului carne pe o perioadă de 3 luni la punctul de lucru situat in loc. C., ., jud. D., aparținând societății recurente este legal aplicată și proporțională cu gravitatea faptei, în condițiile în care celelalte trei raioane și-au continuat activitatea.

Deși s-a susținut de către recurentă că suma pentru care s-au dispus aceste măsuri complementare ar fi fost în final înregistrată în casa de marcat, însă ulterior efectuării controlului inopinat din data de 28.09.2012, așa cum s-a menționat și în cuprinsul raportului de expertiză contabilă, instanța de fond a reținut în mod corect că scopul acestor măsuri este atenționarea petentei asupra importanței deosebite a valorilor sociale ocrotite de normele încălcate, precum și asupra respectării pentru viitor a dispozițiilor legale privind disciplina financiară, fiind vorba despre o contravenție de pericol și nu una de rezultat, așa cum dorește să interpreteze partea.

De altfel, din conduita reprezentanților legali ai societății, rezultă neîndoielnic că înregistrarea ulterioară a sumei de 2974 lei a survenit exclusiv ca un efect al controlului desfășurat de agenții constatatori din cadrul IPJ D..

În ce privește susținerea că proba testimonială a fost înlăturată în mod greșit, tribunalul o apreciază ca nefondată. Astfel, în mod corect instanța de fond a revenit asupra administrării acestei probe, respectiv a audierii în calitate de martor a numitei Ț. M. F., la termenul din data de 14.11.2013, având în vedere că, deși prin plângerea contravențională recurenta a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fapta fiind comisă fără intenție, dată fiind lipsa de experiență a vânzătoarei, împrejurările expuse nu reprezintă cauze de exonerare a petentei de răspunderea contravențională.

Contrar susținerilor recurentei-petente, Tribunalul consideră că probele prezentate nu sunt suficiente pentru a determina concluzia că situația de fapt reținută în cuprinsul actului de contravenție nu este conformă realității, iar agentul constatator ar fi întocmit procesul verbal în mod netemeinic.

Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate pentru comiterea contravenției reglementate de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 R, Tribunalul consideră că gradul de pericol social al respectivei fapte este unul ridicat, de natură a justifica aplicarea sancțiunii amenzii.

Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".

În primul rând, trebuie remarcat faptul că agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 R pentru contravenția săvârșită – textul de lege anterior menționat stabilind că fapta este sancționată "cu amendă de la 8000 lei la 10.000, chiar dacă este adevărat că suma respectivă are un cuantum foarte ridicat. Însă, în lipsa unor alte elemente care să conducă la concluzia că fapta săvârșită prezintă un grad scăzut de pericol social concret, numai cuantumul ridicat al minimului amenzii contravenționale – fixat de legiuitor -, nu este de ajuns pentru a justifica concluzia că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

Pentru considerentele expuse anterior, luând în considerare și intenția recurentei de a desfășura activități de comerț fără respectarea dispozițiilor legale, instanța de control judiciar apreciază că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a disp. art. 5 și art. 21 din O.G. 2/2001 la individualizarea sancțiunii aplicate pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. b din OUG 28/1999 R, gradul de pericol social al contravenției săvârșite impunând aplicarea unei amenzi.

În consecință, Tribunalul va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va fi respins recursul declarat ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursul formulat de recurent ., împotriva sent. civ. nr._/14.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat A.N.A.F. - DGRFP C..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2014.

Președinte,

A. G. V.

Judecător,

J. S.

Judecător,

C. E. I.

Grefier,

L. D. B.

J.S./L.B.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3595/2014. Tribunalul...		Obligaţia de a face. Sentința nr. 1850/2014. Tribunalul DOLJ →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 175/2014. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 175/2014. Tribunalul DOLJ