Pretentii. Sentința nr. 2730/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2730/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 6088/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 2730/2014
Ședința publică de la 26 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. L. G.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant P. C. C. și pe pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, în ordinea de pe lista de ședință nu au răspuns părțile.
Instanța, având în vederea respectarea principiului dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, reclamantul a depus la dosar chitanța de achitare a taxei de timbru, în original, iar în cauză s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că, în cauză au fost invocate, de către pârâta AJFP D., prin întâmpinare, două excepții, respectiv, excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Având în vedere că, între cele două cauze nu există identitate de obiect,raportat la interval de timp pentru care se solicită dobânda, instanța respinge excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța o respinge, având în vedere că termenul de prescripție este de 5 ani și nu de un an așa cum se face vorbire în întâmpinare (art. 19 din Legea 554/2004),pretenția solicitată având natura unei creanțe fiscale.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și reține dosarul spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._ în data de 18.04.2014, reclamantul P. C. C. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i plătească dobânda legală în materie fiscală aferentă taxei de poluare, în cuantum de 1743 lei, dobânda urmând a fi calculată de la data achitării taxei de poluare – 31._ și până la 45 de zile de la data punerii în întârziere – 17.09.2011 precum și plata cheltuielilor de judecată..
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat un autoturism, marca F. dintr-un stat membru U.E, având . auto H_ iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns să plătească taxa de poluare reglementată de prevederile O.U.G. 50/2008 .
Reclamantul a mai menționat că a formulat acțiune în justiție și, prin sentința nr. 2342/2012 din data din 31.05.2012– pronunțată în dosarul nr._/63/2011 de Tribunalul D. au fost obligate pârâtele la plata taxei achitate cu titlu de taxă de poluare și dobânda fiscală calculată de la data expirării termenului de 45 de zile de la data cererii de restituire și până la data plății efective, conform art. 124 din Codul de Procedură Fiscală.
Reclamantul a precizat faptul că, dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a respectivei taxe.
Prin urmare, reclamantul se consideră îndreptățit a primi dobândă la suma achitată cu titlu de taxă de poluare începând cu data de achitare a taxei,excluzând perioada de calcul stabilită prin hotărâre judecătorească.. .
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 30,34 și 90(110) din ,Tratatul de Funcționare ale Uniunii Europene,art. 148 din Constituția României,art124,raportat la art.120(7) cod procedură fiscală, cauza M. I. C-565/11..
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri .
Pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D.(prin DR.G.F.P D.) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat arătând că ,în mod clar prin sentința nr. 2342/31.05.2012, în mod irevocabil a fost admisă acțiunea reclamantului și obligate pârâtele la restituirea taxei de poluare actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data refuzului de restituire.
Ca atare o nouă acțiune cu un nou obiect,similar nu mai poate fi promovată,doar pe considerentul că instanța europeană a dat ulterior o altă interpretare.
În subsidiar apreciază că acțiunea este prescrisă.
Astfel,cererea formulată este o acțiune ce are ca obiect repararea prejudiciului ,ca urmare a emiterii actului administrativ,întemeiată pe dispozițiile art 19 din Lg.554/2004,iar termenul prevăzut de aceste dispoziții este de 1 an.
Or,reclamantul a achitat taxa de poluare la data de de 31.12.2008,iar acțiunea de restituire a dobânzilor a fost formulată la data de 18.04.2014.
S-au atașat de către instanță dosarele_/63/2011 și_/63/2013 ale Tribunalului D. și ale Curții de Apel C..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că reclamantul P. C. C., a achiziționat un autoturism ,marca F. dintr-un stat membru U.E- având nr. de identificare ZFA_19 iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns să plătească taxa de poluare reglementată de prevederile O.U.G. 50/2008 .
Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 1743 lei, așa cum rezultă din chitanța de plata ., nr._ din data de 31.12.2008,anexată la fila 20 din dosar .
Ulterior,la data de 11.04.2014 reclamantul a solicitat pârâtei ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. să i se restituie contravaloarea dobânzii legale, însă organul fiscal a adus la cunoștința reclamantului,că taxa auto a fost restituită, precum și dobânda,astfel cum a fost stabilită prin sentința civilă 2342/31.05.2014
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârăt,ce va fi analizată cu prioritate,instanța va reține că aceasta este neântemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art430-431 cod procedură civilă,hotârârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului are de la pronunțare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată,iar efectele acesteia constau în faptul că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori,în aceeași calitate,în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect
Or,din cuprinsul sentinței civile 2342/31.05.2012 a Tribunalului D. la care face referire pârâta, reiese că ,reclamantul a solicitat la data de 20.10.2011 restituirea taxei de poluare cât și a dobânzii calculate de la data punerii în întârziere(cerere de restutuire din 02.08.2011 prin care se face referire la art 124 .cod procedură fiscală -fila 11 cauza inițială).Din soluția dată de instanță ,respectiv a considerentelor deciziei reiese că instanța inițial investită nu a analizat pretenția solicitată-dobânzi ,pentru intervalul solicitat prin prezenta cauză ,ci a avut în vedere un alt interval de timp decât la cel care se referă reclamantul în cauza de față.
Ca atare nu se poate susține că ,cauza a fost soluționată,dezlegată, pe fond ,pe acest capăt de cerere ,în situația în care a fost analizată acordarea dobânzii,pe un alt interval de timp.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune invocată de aceeași pârătă,instanța urmează a o respinge ca neântemeiată.
Astfel,ceea ce solicită reclamantul,dobânda ca și accesoriu la suma achitată cu titlu de taxă de poluare are aceeași natură juridică ,de creanță fiscală ,supusă termenului de prescripție fiscală de 5 ani prevăzut de art.131 cod procedură fiscală.
Susținerea pârâtului ,cum că în cauză, ar fi aplicabil termenul de prescripție de 1 an prevăzut de art.19 din Lg.554/2004,nu poate fi primită,deoarece, deși această dobândă are același rol de a repara integral prejudiciul produs aceasta nu poate fi asimilată cu prejudiciul potențial produs de anularea actului administrativ.
Așa cum s-a arătat mai sus creanța este una fiscală și nu rezidă din anularea actului administrativ,decizia de calcul a taxei neavând natura unui act administrativ.
Ca atare, la data introducerii acțiunii-23.04.2014,ținând cont că același drept i-a fost recunoscut ,irevocabil ,reclamantului, prin sent.civ. 2342/31.05.2012 a Tribunalului D. acțiunea a fost promovată în interiorul termenului de prescripție.
Cu privire la fondul cauzei:
Față de starea de fapt prezentată, instanța apreciază că reclamantul solicită ca cele două pârăte să fie obligate la plata dobânzii aferente(fiscale), calculate până de la data achitării 31.12.2008 și pănă la 17.09.2011(45 de zile de la data punerii în întârziere-02,08.2012) și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, acțiunea formulată de către reclamantul P. C. C. este întemeiată urmând a fi admisă.
Astfel, O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 Cod procedură fiscală.
Cu privire la dobânda legală aplicabilă, trebuie precizat că taxele cu efect echivalent taxelor vamale de import este necesar să fie restituite în întregime și în funcție de momentul în care sunt ilicite, deci din momentul perceperii ilegale a taxei contrare dreptului Uniunii Europene.
Prin urmare, potrivit principiului accesorium sequitur principalem, dobânda trebuie să se acorde tot de la momentul în care taxa a fost ilicită.
În același sens Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în hotărârea din data de 18.04.2013, cauza C-565/2011- I., că prevederile legislației din România "care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei", nu respectă principiul efectivității despăgubirii adecvate pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxai (paragrafele 26-27), iar pierderea suferită de cel ce a plătit taxa percepută ilegal "depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia" (par. 27).
Față de toate aceste considerente, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamant este întemeiată, urmând a fi admisă, cu obligarea pârâtelor, în solidar, să restituie reclamantului dobânda fiscală, calculată de la data achitării taxei 31.12.2008, până la 45 de zile de la data punerii în întârziere (02.08.2011).
Reținându-se culpa procesuală pasivă, în baza dispozițiilor art. 453 alin. 1 N.C.pr.civ., instanța va obliga pârâtele în solidar, să achite reclamantului suma de 127 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. C. C., cu dom. ales cab. Av. C. M. G., în C. ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., .. 2, jud. D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în solidar, să restituie reclamantului dobânda fiscală aferentă sumei de 1743 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, pentru perioada 31.12.2008 - până la 45 de zile de la data punerii în întârziere (02.08.2011).
Obligă pârâtele, în solidar, să plătească reclamantului suma de 127 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 26 Septembrie 2014.
Președinte, D. L. G. | ||
Grefier, C. N. |
Red. DLG/5 ex./03.10.2014
C.N./ 01 Octombrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 2658/2014. Tribunalul DOLJ | Alte cereri. Sentința nr. 1871/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
