Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 877/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 877/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 18362/215/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 436/2014

Ședința publică de la 18 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE J. S.

Judecător M. C. V.

Grefier L. M.

Pe rol judecarea apelului declarat de I P J D., împotriva sentinței civile nr. 877/28.01.2014, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat O. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr_.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.

Instanța constată că este competentă general, material și teritorial potrivit art. 34 din OG 2/201.

Constată cauza în stare de judecată și s-a reținut spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față

Prin sentința civilă nr. 877/28.01.2014, Judecătoria C. a admis plângerea contravențională formulată de petentul O. C., în contradictoriu cu I P J D.,.a anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/16.05.2013, a exonerat petentul de plata amenzii în valoare de 750 lei, a înlăturat sancțiunea complementară aplicată prin procesul verbal menționat și a dispune restituirea permisului de conducere. A dispus restituirea amenzii in cuantum de 375 lei conform chitanței nr. . - WMA nr._.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 16.05.2013 întocmit de către intimata I P J D. - Biroul Rutier C., petentul O. C. a fost sancționat pentru săvârșirea mai multor contravenții după cum urmează: nefolosirea luminilor de întâlnire pentru care a fost sancționat cu amenda in cuantum de 150 lei, nefolosirea centurii de siguranța, sancționata cu amenda in suma de 150 lei, folosirea telefonului mobil in timpul mersului in alte condiții decât cele admise de lege, sancționata cu amenda in cuantum de 150 lei. De asemenea, s-a reținut ca nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier, fiind sancționat cu o amenda de 300 lei.

Cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța a retinut că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță.

Potrivit art. 17 din OG 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constata si din oficiu.

Verificând din oficiu celelalte cerințe de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).

Astfel, persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din declarația martorului audiat in cauza propus de petent Utoiu B. M. se desprinde o alta situație de fapt, respectiv ca nici unul din cei doi agenți de politie nu au făcut vreun semn pentru ca petentul sa oprească autoturismul. Totodată martorul a relatat ca petentul circula cu luminile de întâlnire pornite, nu vorbea la telefon in acel moment si purta centura de siguranța. Martorul a susținut ca a observat toate aceste detalii întrucât era foarte atent in speranța ca petentul il va lua si pe el in mașina, dar si pentru ca petentul circula cu geamul deschis la mașina.

Raportat la cele de mai sus, instanța a retinut ca petentul a infirmat, prin probele pe care le-a propus, administrate nemijlocit de instanță, aspectele reținute în sarcina sa de către agentul constatator, reușind astfel să răstoarne prezumția de veridicitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție până la proba contrară.

Pe de altă parte, soluția de admitere a plângerii se impune și prin prisma jurisprudenței CEDO care, în cauza A. contra României, a statuat asupra naturii ,,penale”- ca noțiune autonomă – a contravenției, împrejurare ce transferă sarcina probei de la petent către organul constatator, deoarece petentul beneficiază de toate garanțiile procedurale prev. de paragrafele 2 si 3 ale art.6 din CEDO, inclusiv de prezumția de nevinovăție.

Or, în cauză agentul constatator nu a produs nici o probă de natură a susține legalitatea și temeinicia procesului – verbal de contravenție contestat.

Față de cele ce preced, în temeiul prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis plângerea petentului O. C. formulată în contradictoriu cu intimata I P J D. – Biroul Rutier C. si a anulat procesul verbal contestat.

In consecința, a dispus înlăturarea sancțiunii complementare aplicate prin procesul verbal anulat si va dispune restituirea permisul de conducere câtre petent.

De asemenea, întrucât petentul a achitat suma de 375 lei reprezentând jumătate din cuantumul amenzii, va dispune si restituirea sumei de 375 lei achitata cu chitanța nr. . WMA nr._.

Împotriva sentinței civile nr. 877/28.01.2014, pronunțată de Judecătoria C., a declarat apel I P J D., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul menținerii procesului verbal de contravenție.

Prin motivele de apel, susține că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea prevederilor O G 2/2001.

În opinia sa instanța de judecată trebuia să procedeze la înlăturarea declarației martorului audiat, deoarece există dubii cu privire la obiectivitatea acestuia, apreciază declarația ca fiind nesinceră.

Arată apelantul-intimat că nu este plauzibil ca martorul să fi observat că petentul a folosit luminile de întâlnire, că nu vorbea la telefon și purta centura de siguranță.

Petentul-intimat nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1, art. 477 și art. 479C.p.civ., instanța apreciază că apelul este fondat urmând a-l admite, având în vedere următoarele considerente:

Prin procesul verbal . CP nr._ din 16.05.2013, petentul O. C. a fost sancționat pentru nefolosirea luminilor de întâlnire; nefolosirea centurii de siguranța; folosirea telefonului mobil in timpul mersului in alte condiții decât cele admise de lege. De asemenea, s-a reținut ca nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier.

Analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal față de susținerile petentului și având în vedere înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a constatat că plângerea formulată este întemeiată și a admis-o.

Verificând sub aspectul legalității procesului verbal, din punctul de vedere al formei sale, tribunalul reține că instanța de fond, în mod corect a reținut că au fost respectate dispozițiile OG 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute .

Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Tribunalul constată, contrar celor reținute de instanța de fond, că nu s-a făcut dovada de către petent a unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal.

În acest sens tribunalul apreciază ca nesinceră declarația martorului U. Bognad M. astfel că o va înlătura, având în vedere că acesta nu face decât să redea cu fidelitate susținerile petentului din plângerea contravențională referitoare la faptul că acesta nu a săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa de agentul constatator .

În aprecierea sincerității martorului, tribunalul are în vedere că declarația martorului trebuie a fi confruntată, cu restul materialului probator de la dosar, urmând ca toate probele să fie analizate de către instanță potrivit convingeri pe care o pot produce în aflarea adevărului. În acest demers, instanța este datoare să verifice fiecare probă în conținutul său, ținând seama și de izvorul din care provine, ajungându-se, prin confruntarea tuturor probelor, fie la înlăturarea îndoielilor, fie la menținerea acestora și, pe cale de consecință, proba administrată să nu poată sta la baza aflării adevărului obiectiv în cauză.

Prin urmare, în procesul de formare a convingerii, instanța consideră că sinceritatea martorului trebuie raportată atât la împrejurările cauzei, cât și la persoana acestuia, anume la legătura pe care o are cu una dintre părți, astfel că apreciază relatările martorului ca nefiind sincere, deci neconforme cu realitatea

În acest sens, instanța are în vedere faptul că cele relatate de martor, cu excepția aspectelor legate de săvârșirea celor trei contravenții de către petent, unde martorul redă cu fidelitate susținerile petentului, nu se coroborează cu cele susținute de intimatul-petent în plângerea contravențională formulată. Astfel, intimatul-petent a menționat în plângere că un agent de poliție i-a strigat "oprește bă", iar după câteva sute de metri a fost oprit de echipajul de poliție, în timp ce martorul arată că nu a auzit ca polițiști să-i fi strigat ceva petentului și după câteva minute a plecat mașina politiei în aceeași direcție cu petentul, cu toate că, așa cum declară, martorul era atent, sperând ca petentul să-l ia și pe el cu autoturismul.

În consecință, cum în cauză declarația martorului nu este în măsură să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, tribunalul constată că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, astfel că apreciază că cele reținute în procesul verbal sunt conforme realității.

Având în vedere cele expuse, constatând și că apelanta- intimată a aplicat sancțiunile în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptelor, față de dispozițiile art. 480 al. 2 C. proc. Civ, tribunalul va admite apelul declarat de intimatul I P J D., împotriva sentinței civile nr. 877/28.01.2014 și va schimba sentința apelantă în sensul că va respinge plângerea contravențională, apreciind că pv a fost legal și temeinic întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite apelul. declarat de intimatul I P J D., cu sediul în C., județul D. împotriva sentinței civile nr. 877/28.01.2014, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat O. C., cu domiciliul în comuna Almăj, ., județul D.

Schimbă sentința apelantă în sensul că respinge plângerea contravențională.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2014

Președinte,

J. S.

Judecător,

M. C. V.

Grefier,

L. M.

Red. M.C.V/ Teh L.M.

4 ex/09.07. 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 877/2014. Tribunalul DOLJ