Pretentii. Sentința nr. 2631/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2631/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 7371/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2631/2014
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant I. M. și pe pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns Av. P. D. pentru reclamantă, lipind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, în temeiul art. 131 Cod proc.civ, pune în discuție competența soluționării cauzei.
Apărătorul reclamantei apreciază că instanța este competentă să soluționeze cauza de față.
Instanța apreciază că este competentă general, material, și teritorial, potrivit disp. art. 10 din Legea 554/2004.
În baza dispoz. art. 254 N.c.pr.civ., instanța acordă cuvântul asupra probatoriilor.
Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
Constatând ca proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, în dovedirea celor susținute în cererea formulată, solicitată de reclamant, este utilă și admisibilă și poate sa ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 raportat la dispoz. art. 258 Cod proc.civ., o încuviințează.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat, sens în care depune la dosar chitanța de plată a onorariului avocatului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 14 mai 2014 reclamanta I. M. a chemat în judecată pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 6566 lei reprezentând taxa specială – timbru de mediu, precum si la plata dobanzii în materie fiscala, calculata de la data achitarii taxei, pana la data platii efective, cu cheltuieli de judecata
În motivarea acțiunii în fapt, reclamanta a aratat că, a dobândit prin cumpărare un autoturism second hand, marca Ford, cu nr.de identificare WFONXXGCDNYA58174, fiind inmatriculata pentru prima data in AUSTRIA, in anul 2000. Pentru inmatricularea sa in Romania, a fost constrans sa plateasca timbrul de mediu cu ocazia inmatricularii, in cuantum de 6566 lei
A mai sustinut reclamanta ca, introducerea acestei taxe interne speciale in baza OUG nr.50/2010 este contrara dreptului comunitar, respectiv incalca disp.art.90 alin.1 din TCE . Incalcarea normelor comunitare de catre legislatia interna a fost constatata si prin Hotararea pronuntata de Curtea de Justitie a Comunitatii Europene din data de 07.04.2011, prin care s-a raspuns la intrebarile preliminare formulate de justitiabili romani in sensul recomandarii de inlaturare a acestei taxe de catre autoritati .
In drept cererea a fost intemeiata pe disp.art. 28 si 110 din TCE, art.4,5 si art.1164 din NCC, Legea nr.554/2004 si cauza C565/2011, M. I.
La solicitarea reclamantului, a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanța reține că reclamanta a achiziționat un autovehicul marca Ford tip DNW, având nr. de identificare WFONXXGCDNYA58174, care fusese înmatriculat anterior în Austria, iar pentru înmatricularea autoturismului în România a fost obligat să plătească timbru de mediu prevăzută de OUG nr. 9/2013, în cuantum de 6566 de lei, așa cum reiese din chitanța aflata la fila 14
În drept, acțiunea formulată de către reclamanta I. M. nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse in cele ce urmeaza:
Astfel, Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul pentru aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE) "Niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
La 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Acea soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 N. c. Statul Român.
C.J.U.E a reținut la punctul 54, răspunsul dat în hotărârea I. T. c. Statul Român că în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent .
Cu alte cuvinte, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare.
Instanța reține că OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, fiind înlăturată discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative.
Prin această lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul „poluatorul plătește”, fiind taxate primordial emisiile generate de mașină. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii și tipul de tehnologie folosit (EURO 1,2,3,4,5) și reprezintă o taxă de mediu care se calculează în principal în funcție de emisia de CO2 (luată în calcul în întregime pentru timbru, față de reglementările anterioare), înscrisă în cartea de identitate a autovehiculului sau în documentele de omologare.
De asemenea, instanța reține că OUG nr. 9/2013 a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului .
Astfel, art. 4 din OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule prevede: „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule".
Prin urmare, este neîntemeiată susținerea reclamantei potrivit căreia prin efectul OUG nr. 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plății timbrului de mediu, în timp ce în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un stat membru al Uniunii Europene această sarcină fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, timbrul de mediu fiind aplicat indiferent de proveniența autovehiculului.
Pentru motivele arătate, instanța apreciază că OUG nr. 9/2013 nu conține reglementări discriminatorii, astfel în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autovehiculului reclamantului de plata timbrului de mediu conform art. 4 alin. 1 lit. a din actul normativ precizat.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor înmatriculate în statul român – indiferent dacă anterior, respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român – instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Or, în speță, taxa a fost achitată la 05.12.2013 însă, la momentul respectiv, art. 4 din OUG nr. 9/2013, astfel încât nu se mai poate susține că actul normativ anterior menționat instituia o discriminare între proprietarii unor autovehicule înmatriculate anterior într-un stat membru al U.E. și proprietarii unor vehicule similare înmatriculate deja în statul român, în cazul în care solicitau a fi reînmatriculate în România.
Timbrul de mediu reglementat ar fi contrar reglementărilor comunitare doar în măsura în care ar fi destinat să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE - favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România - influențând astfel alegerea cumpărătorilor însă, după data intrării în vigoare a art. 4 din OUG nr. 9/2013 – 05.12.2013 - nu mai suntem într-o astfel de ipoteză.
Pentru considerentele expuse anterior, acțiunea formulată de reclamanta I. M. apare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta I. M., cu domiciliul Comuna Ghindeni, ., județul D., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., .. 2, jud. D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, . 6.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2014.
Președinte, M. O. | ||
Grefier, C. N. |
Red MO/5 ex.
Tehnored. C.N.
23.09.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1841/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3349/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
