Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 13/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 20240/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 431/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător M. C. V.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de petentul N. D., împotriva sentinței civile nr._/13.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat I P J D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Instanța constată că este competentă, general, material și teritorial potrivit art. 34 din OG 2/2001.
Constată dosarul în stare de judecată și s-a reținut spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin sentința civilă nr._/13.12.2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulata de petentul N. D. împotriva intimatului I. D.. S-a luat act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul - verbal de contravenție . nr._/13.06.2013 încheiat de intimat, petentul a fost sancționat cu 9 puncte-amenda in valoare de 675 lei si cu reținerea permisului de conducere pentru contravenția prev. de art .121 alin.1 din Reg de Aplic OUG 195/2002 si 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 reținându-se în fapt că la data de 13.06.2013 ora 00,05 pe Calea Severinului in zona Marlorex a condus auto marca BMW cu nr._ cu viteza de 102 km/h înregistrata de aparatul radar Autovision ROM 111 montat pe auto MAI_ pe un sector de drum unde limita maxima admisa este de 50 km/h.
Potrivit art 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sancțiunii aplicate.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificata în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
Cat privește legalitatea procesului-verbal, instanța a retinut ca acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de aceste texte de lege.
In ceea ce privește temeinicia procesului - verbal, instanța a retinut ca procesul-verbal beneficiază de o prezumție de legalitate si temeinicie, care permite petentului ca prin probele pe care le propune in fata instanței sa dovedească faptul ca situația de fapt reținuta nu corespunde realității.
Planșele foto depuse de intimată confirmă starea de fapt menționată în procesul-verbal si anume ca la data si ora menționate in acesta autovehiculul cu nr.de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 102 km/h.
Potrivit pct. 3.5.1. din NML 021-05/23.11.2005 astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 187 / 14 iulie 2009 al BRML înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Analizând fotografiile depuse in copie instanța constată că acestea cuprind data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, precum și imaginea autovehiculului care evidențiază numărul de înmatriculare al acestuia.
In ceea ce privește marja posibilă de eroare de +/-3% la care face referire petentul ,nu se poate lua in considerare atita timp cit nu este clar daca a existat o eroare, nici daca a fost in plus sau in minus ,astfel încât sa se poată stabili o schimbare a încadrării faptei in drept.
Cu adresa nr._/22.11.2013 au fost comunicate relațiile privind viteza cu care se circulă în zona Marlorex din C. pe . porțiunea de drum respectiva si anume ca viteza maxima admisă este de 50 Km/ h .
F. de considerentele expuse, instanța apreciază că plângerea este neîntemeiată urmând să o respingă.
In baza art. 453 alin. 1 N C P C va lua act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/13.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. a declarat apel petentul N. D., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale.
Numai printr-o greșită interpretare a probelor din dosar dar și printr-o greșită aplicare a normelor legale incidente în cauză Instanța de fond a putut să ajungă la soluția respingerii plângerii contravenționale formulate împotriva Procesului verbal . nr._/13.06.2013.
In cauză, a invocat dispozițiile Normelor legale de metrologie NML 021-05 din 23.11.2005 în care se precizează că aparatele cinemometrice de verificare a vitezei autovehiculelor certificate și testate metrologic primesc avizul de a fi folosite în trafic dacă se încadrează în erori maxime tolerate de ± 3% din valoarea vitezei măsurate pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h pentru cinemometrele e funcționează în regim staționar.
Este evident, potrivit normei legale, faptul că un cinemometru verificat și avizat metrologic poate să prezinte eroarea prevăzută de lege. Prin urmare, atunci când cu ajutorul unui astfel de cinemometru este stabilită viteza de deplasare a unui vehicul într-un caz concret, există posibilitatea producerii unei erori față de viteza reală a vehiculului de ± 3% din valoarea stabilită de cinemometru pentru viteze mai mari de 100 km/h.
Răspunderea contravențională trebuie să aibă la bază fapta concretă prevăzută de legea care reglementează contravenția, faptă ce trebuie săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege. In lipsa acestor elemente nu se poate angaja răspunderea contravențională, astfel, încălcându-se principiul legalității răspunderii contravenționale similar cu principiul legalității incriminării din dreptul penal. Cu alte cuvinte, o persoană poate fi trasă la răspundere numai dacă există certitudinea săvârșirii unei fapte contravenționale cu forma de vinovăție prevăzută de lege.
Având în vedere faptul că cinemometrele, verificate și avizate metrologic, pot să prezinte erori, în limitele acestor erori planează o îndoială asupra vitezei de deplasare a autovehiculului și, prin urmare, planează o îndoială și asupra certitudinii săvârșirii faptei contravenționale.
In speță, așa cum se menționează și în procesul verbal, a fost surprins cu o viteză de 102 km/h conducând pe un sector de drum însă limita maximă legală era de 50 km/h. Viteza de 102 km/h stabilită de cinemometru poate să prezinte o eroare de ± 3%. Viteza certă pe care aș fi putut-o avea putea să fie mai mare cu 3% față de 102 km/h sau mai mică cu 3% față de 102 km/h, numai că atunci când planează o îndoială aceasta profită făptuitorului (principiul aplicat atât în drept civil „in dubio pro reo în dreptul penal îndoiala profită inculpatului" și pentru identitate de rațiuni și în dreptul contravențional „îndoiala profită contravenientului").
Astfel, în ceea ce mă privește, trebuie considerată valoarea cea mai mică a vitezei certe care se obține prin scăderea din valoarea măsurată de 102 km/h a marjei de eroare de 3%, situație în care nu ar afla sub limita de 100 km/h nemaifiind justificată sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, nemaifiind aplicabile disp. art. 111 pct. 1 lit. c rap. la art. 102 pct. 3 lit. e din OUG 195/2002.
Instanța de fond rezolvă toată această problematică expusă atât în plângere cât și în motivele de apel dezvoltate mai sus într-un mod lapidar, într-o singură frază arătând că marja de eroare de ±3% nu se poate lua în considerare atâta timp cât nu este clar dacă a existat o eroare, iar dacă a existat nici dacă a fost în plus sau în minus.
Vă rog să observați cum chiar instanța se află într-o contradicție logică și juridică, pe de o parte ajungând la concluzia că - există o îndoială prin afirmația că nu este clar dacă a existat o eroare, iar pe de altă parte neaplicând principiul potrivit căruia îndoiala profită făptuitorului.
In opinia sa, instanța de fond face o confuzie evidentă intre noțiunea de eroare și aceea de îndoială cu privire la săvârșirea faptei rezultată dintr-o eroare.
Din toate aceste motive se desprinde ideea că instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente în speță și solicită admiterea apelului și schimbarea în tot sentința apelată în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere și încadrarea faptei într-o clasă de sancțiuni inferioară celei menționate în procesul verbal.
La data de 10.04.2014 intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului. Arată intimatul că în mod corect a fost respinsă plângerea petentului, nefiind dovedită o altă stare de fapt decât cea reținută în pv de contravenție.
Arată intimatul că, prin mijloacele de probă depuse la dosarul cauzei, a fost făcută dovada vinovăției petentului în săvârșirea contravenției.
De asemenea susține că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un grad ridicat de pericol social.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1 și art. 479C.p.civ., instanța apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin plângerea contravențională formulată, apelantul-petent a solicitat reducerea cuantumului amenzii aplicate prin Procesul verbal de contravenție . nr._ din 13.06.2013 și anularea măsurii privind reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.
A aratat apelantul-petent că viteza de 102 km/h stabilită de cinemometru poate să prezinte o eroare de ± 3%.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că la data de 13.06.2013 la ora 0.05, apelantul –petent a fost surprins de aparatul radar pe Calea Severinului in zona Marlorex conducând auto marca BMW cu nr._ cu viteza de 102 km/h pe un sector de drum unde limita maxima admisa este de 50 km/h.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că instanța de fond, în mod corect a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Totodată, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actului de constatare a contravenției.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că petentul nu a răsturnat prezumția de autenticitate și veridicitate a pv prin niciun mijloc de probă.
Petentul nu contesta depășirea vitezei legale ci solicită, față de eroare maximă tolerată pe care o poate prezenta cinemometru, reîncadrarea faptei într-o clasă de sancțiuni inferioară.
În ceea ce privește eroarea de măsurare a cinemometrului la care face referire apelantul-petent, instanța reține următoarele:
Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005 aprobată prinORDIN nr. 301 din 23 noiembrie 2005 (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) prevede la pct. 1.2 că pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune și utilizate în măsurătorile de interes public, cinemometrele radar trebuie să îndeplinească cerințele metrologice și tehnice prevăzute de această normă.
Una din cerințele metrologice este ca eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, să fie de +/- 3\% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km./h atunci când măsurarea se face în regim staționar( pct. 3 subpct. 3.1, paragraf 3.1.1 lit. c prima liniuță conform modificărilor aduse prin Ordinul 187/14.05.2009).Prin urmare, dacă în urma testărilor cinemometrul îndeplinește această cerință metrologică se consideră că este apt să efectueze înregistrarea corectă a vitezei. Aceste toleranțe se au în vedere doar la testarea cinemometrului în vederea obținerii buletinului de verificare metrologică, neavând relevanță ulterior, în ceea ce privește exactitatea vitezei măsurate.
Instanța apreciază că fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr._/13.12.2013, pronunțată de Judecătoria C.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de petentul N. D., cu domiciliul in Timișoara, ., .. B, . împotriva sentinței civile nr._/13.12.2013, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat I P J D., cu sediul in C., .,județul .D.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2014
Președinte, J. S. | Judecător, M. C. V. | |
Grefier, L. M. |
Red .M.C.V.
L.M. 07.07. 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1573/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1933/2014. Tribunalul... → |
|---|
