Pretentii. Sentința nr. 1479/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1479/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 608/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1479/2014
Ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă
În aplicarea dispozițiilor art.131 NCPC, instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezentul litigiu, în raport de obiectul cauzei, care reclamă aplicarea legii 554/2004 și dispozițiile art.10 din această lege.
Față de solicitarea reclamantului, de judecare a cauzei în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 22.01.2014 sub nr._, reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună: anularea actului administrativ, respectiv decizia de clacul a taxei depoluare pentru autoturisme nr._ din data de 12.03.2013; obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare în cuantum de 2858 lei; la plata dobânzii aferente, calculate de la data perceperii taxei până la data plății efective și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare stabilită prin decizia AFP C. potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008. Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P. C. în vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns ca nu exista temei legal pentru restituirea ei.
Consideră ca plata acestei taxe prevăzută de OUG nr. 50/2008 contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Învederează că în cauza C - 402/2009, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la taxa de poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări într-un stat membru. Astfel, instanța europeană a apreciat că această ordonanță este contrară dreptului Uniunii și are ca efect descurajarea importului și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
De asemenea, art. 148 alin. 2 din Constituția României stabilește că: „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
In drept a invocat Legea nr. 554/2004, art. 117 și art. 124 din Codul de procedură fiscală.
A depus în copie la dosar: cererea de restituire a taxei de poluare înregistrată la AJFP D., răspunsul AJFP, carte de identitate, decizia de calcul a taxei de poluare, adresa nr._/14.01.2014 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D..
În cauză s-a depus întâmpinare de către pârâta AJFP D. prin care s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii privind capătul de cererea având ca obiect anulare act administrativ, respectiv decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante nr._/12.03.2013, susținând că reclamantul nu poate face dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, deoarece nu a formulat o plângere prealabilă împotriva actului administrativ atacat. Simpla cerere prin care reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2858 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante nu poate fi calificată ca o plângere prealabilă formulată împotriva acestei decizii.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că începând cu data de 01.01.2013 taxa se percepe tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul rimând, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un stat membru al UE sau statul român, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Având în vedere că reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule după 01.01.2013, susținerile din cererea de chemare în judecată referitoare la discriminare nu mai pot fi primite
În drept s-au invocat dispozițiile art.205 NCPC.
În temeiul art.411 alin.1 teza a 2-a NCPC s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanța reține că reclamantul MANDOIU G. a achiziționat un autovehicul marca BMW, având nr. de identificare WBAAL310XOJJ46554, care fusese înmatriculat anterior în Germania, iar pentru înmatricularea autoturismului în România a fost obligat să plătească timbru de mediu prevăzută de OUG nr. 9/2013, în cuantum de 2858 de lei, așa cum reiese din chitanța nr._ din 13.03.2013.
Ulterior, prin cererea adresată AFP, reclamantul a solicitat să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a respins respectiva cerere.
În drept, acțiunea formulată de către reclamantul MANDOIU G. nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse in cele ce urmeaza:
Astfel, Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul pentru aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE) "Niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
La 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Acea soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 N. c. Statul Român.
C.J.U.E a reținut la punctul 54, răspunsul dat în hotărârea I. T. c. Statul Român că în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent .
Cu alte cuvinte, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare.
Instanța reține că OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, fiind înlăturată discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative.
Prin această lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul „poluatorul plătește”, fiind taxate primordial emisiile generate de mașină. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii și tipul de tehnologie folosit (EURO 1,2,3,4,5) și reprezintă o taxă de mediu care se calculează în principal în funcție de emisia de CO2 (luată în calcul în întregime pentru timbru, față de reglementările anterioare), înscrisă în cartea de identitate a autovehiculului sau în documentele de omologare.
De asemenea, instanța reține că OUG nr. 9/2013 a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului .
Astfel, art. 4 din OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule prevede: „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule".
Prin urmare, este neîntemeiată susținerea reclamantului potrivit căreia prin efectul OUG nr. 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plății timbrului de mediu, în timp ce în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un stat membru al Uniunii Europene această sarcină fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, timbrul de mediu fiind aplicat indiferent de proveniența autovehiculului.
Pentru motivele arătate, instanța apreciază că OUG nr. 9/2013 nu conține reglementări discriminatorii, astfel în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autovehiculului reclamantului de plata timbrului de mediu conform art. 4 alin. 1 lit. a din actul normativ precizat.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor înmatriculate în statul român – indiferent dacă anterior, respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român – instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Or, în speță, taxa a fost achitată la 13.03.2013 însă, la momentul respectiv, art. 4 din OUG nr. 9/2013, astfel încât nu se mai poate susține că actul normativ anterior menționat instituia o discriminare între proprietarii unor autovehicule înmatriculate anterior într-un stat membru al U.E. și proprietarii unor vehicule similare înmatriculate deja în statul român, în cazul în care solicitau a fi reînmatriculate în România.
Timbrul de mediu reglementat ar fi contrar reglementărilor comunitare doar în măsura în care ar fi destinat să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE - favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România - influențând astfel alegerea cumpărătorilor însă, după data intrării în vigoare a art. 4 din OUG nr. 9/2013 – 15.03.2013 - nu mai suntem într-o astfel de ipoteză.
Pentru considerentele expuse anterior, acțiunea formulată de reclamantul MANDOIU G. apare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. G., domiciliat în C., Nld. Dacia, nr.32, ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., ..2, jud. D., și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2014.
Președinte, M. O. | ||
Grefier, M. M. |
Red. jud. MO
Tehnored. MM
5ex./03.06.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 74/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1573/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
