Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3473/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3473/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 33101/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 766/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător A. E. G.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de petenta ., împotriva sentinței nr.3473 din 12.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. P. INSPECTORATUL TERITORIAL NR.6, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție I. NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. I. A. pentru apelanta-petentă, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. I. A., pentru apelanta-petentă, învederează că numai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat si excepții de invocat, instanța constatând dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Apărătorul apelantei-petente solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul anulării procesului-verbal de contravenție. Consideră că instanța de fond s-a aflat în eroare în privința aplicării sancțiunii amnezii, apreciind că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.9 lit. d din OG nr.37/2007. De asemenea, tot în eroare s-a aflat instanța când a apreciat că ambii martori nu au putut preciza ziua în care a fost mutat autobuzul în parcare. În ce privește declarația celui de-al doilea martor nu se face nicio mențiunea cu privire la ziuă, deoarece nu a fost întrebat. Apreciază că nu pot fi respinse susținerile petentei că nu se conformă mutarea mijlocului de transport. Din descărcarea tahografului rezultă că în data de 06.09.2013 între orele 20,54 – 20,57, tahograful a înregistrat ca și activitate de conducere o perioadă de 3 minute, în care socrul șoferului a mutat mijlocul de transport în parcare, și nicidecum aproape toată noaptea de vineri spre sâmbătă cum eronat a susținut instanța. Apreciază că s-a dat o hotărâre nelegală, motiv pentru care solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
P. sentința civilă nr.3473 pronunțată la data de 12.03.2014 Judecătoria C. a admis în parte plângerea formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. prin Inspectoratul Teritorial nr. 6 împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 18.09.2013 și a redus cuantumul amenzii aplicate prin procesul verbal menționat, de la 4000 lei la 3000 lei.
Pentru a se pronunțat astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 18.09.2013 s-a reținut că la controlul efectuat în trafic, în data de 18.09.2013, a fost oprit și verificat autobuzul M3 cu numărul de înmatriculare_, utilizat de ., condus de dl. Vutu D. conform licenței de traseu, pe traseul 044/ C.-Sadova-D., caietul de sarcini al Licenței de traseu și certificatul de clasificare valabil până la 22.05.2014. S-a constatat nerespectarea perioadei de odihnă zilnică fracționată cu două ore sau mai mult, respectiv în perioada 06.09.2013 ora 22,25 – 07.09.2013 ora 05,04 conducătorul auto Vutu D. a condus în a doua fracție șase ore și 39 de minute, față de minim 9 ore cât prevede Regulamentul (CE) 561/2006, astfel că a luat o perioadă de odihnă zilnică fracționată mai scurtă cu 2 ore și 21 minute.
S-a întocmit formularul de control . nr._ semnat de conducătorul auto.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 8 alin.1 pct.7 din OG nr. 37/2007, fiind aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 lei.
La rubrica destinată obiecțiunilor se menționează că reprezentantul legal al contravenientei nu se află de față, motiv pentru care nu a putut face obiecțiuni. S-a mai menționat că persoanele de față refuză să-și asume calitatea de martor.
Plângerea a fost formulată în termen legal și timbrată corespunzător.
Referitor la procesul-verbal, instanța de fond a reținut că, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Procesul verbal este prezumat relativ ca fiind legal și temeinic, în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
P. urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de verdicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.
Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a constatat că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, față de înscrisurile depuse, instanța de fond a constatat că intimatul a făcut dovada certă a contravenției săvârșite de petentă, iar petenta nu a răsturnat prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul contestat.
Astfel, din formularul de control în trafic (fila 32), privind datele extrase din tahograf, diagrama săptămânală (fila 33) și procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, rezultă că în perioada 06.09.2013, ora 22,25 – 07.09.2013, ora 05,04, conducătorul auto a condus în a doua fracție șase ore și 39 de minute, astfel încât, adunând cele șase ore și 39 de minute cu 5 ore și 33 minute, cât a condus în ziua de 6.09.2013, în total, în decurs de 24 ore, conducătorul auto a condus 11 ore și 72 minute, depășind perioada maximă legală de conducere, de 9 ore, cu 2 ore și 72 minute.
Referirile petentei și ale martorilor la mutarea autobuzului în parcare nu sunt întemeiate, întrucât din datele furnizate de tahograf rezultă în mod cert că autobuzul a fost condus mai mult de 4 minute, respectiv aproape toată noaptea de vineri spre sâmbătă.
Mai mult, martorul E. T. a relatat despre mutarea autobuzului în jurul orei 21,00, oră care nu este confirmată de tahograf, iar ambii martori nu au putut preciza ziua în care a fost mutat autobuzul în parcare.
Conform art. 1 din OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, acest act normativ stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier. Potrivit alin.2, ,,Prezenta ordonanță stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind utilizarea aparatelor de înregistrare a perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto, denumite în continuare tahografe sau tahografe digitale, așa cum sunt acestea definite în anexa nr. I și în anexa nr. IB la Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 privind echipamentul de înregistrare în transportul rutier, cu modificările și completările ulterioare”.
Art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 prevede că:
,,(1) Durata de conducere zilnică nu depășește nouă ore.
Cu toate acestea, durata de conducere zilnică poate fi prelungită la maximum zece ore, dar nu mai mult de două ori pe parcursul săptămânii.
(2) Durata de conducere săptămânală nu depășește cincizeci și șase de ore și nici nu generează o depășire a duratei maxime de lucru săptămânale stabilită de Directiva 2002/15/CE.
(3) Durata de conducere totală acumulată nu trebuie să depășească nouăzeci de ore pe parcursul a două săptămâni consecutive.”
In privința orelor de odihnă, art. 7 din Regulament stabilește că, după o perioadă de patru ore și jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus.
Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf.
Art. 8 prevede obligativitatea respectării perioadele de repaus zilnic și săptămânal de către conducătorul auto, stabilind la alin.2 că ,,Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul auto trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic.
În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci și patru de ore este de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă.
(3) O perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioadă de repaus săptămânal normală sau perioadă de repaus săptămânal redusă.
(4) Un conducător auto nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între două perioade de repaus săptămânal.
(5) P. derogare de la alineatul (2), atunci când vehiculul este condus de un echipaj, un conducător auto trebuie să fi efectuat o nouă perioadă de repaus zilnic de cel puțin nouă ore pe parcursul celor treizeci de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal.
(6) Pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător auto trebuie să efectueze cel puțin:
- două perioade de repaus săptămânal normale sau
- o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin douăzeci și patru de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în . celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuție.”
Art.10 alin. 1 interzice întreprinderilor de transport ,,să remunereze conducătorii auto salariați sau care sunt puși la dispoziția lor în funcție de distanța parcursă și/sau de cantitatea de mărfuri transportată, chiar și sub formă de prime sau majorări salariale, în cazul în care o asemenea remunerare este de natură să pericliteze siguranța rutieră și/sau să încurajeze încălcarea prezentului regulament.
(2) Întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor auto menționați la alineatul (1) astfel încât aceștia să se conformeze Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și capitolului II din prezentul regulament. Întreprinderile de transport dau instrucțiuni corespunzătoare conducătorilor auto și efectuează controale periodice pentru a se asigura de respectarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și a capitolului II din prezentul regulament.”
Potrivit art. 8 alin. 1 din ordonanță, nerespectarea perioadei de odihnă zilnică fracționată cu două ore sau mai mult face parte din încălcările foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu este considerată infracțiune potrivit legii penale.
P. urmare, fapta este de o gravitate foarte mare, în condițiile în care petenta a neglijat perioadele de odihnă pentru șoferul său, fiind pusă în pericol chiar siguranța acestuia și a celorlalți participanți la trafic, prin conducerea autovehiculului în condiții de oboseală.
Sancțiunea prevăzută de art. 9 lit. d) din OG nr. 37/2007 este amendă de la 3000 la 6.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Întrucât fapta, deși este de gravitate mare, are caracter izolat, în restul perioadei înregistrate de tahograf și controlate de agentul constatator fiind respectate dispozițiile Regulamentului mai sus citat, nu se justifică aplicarea unei amenzi peste limita minimă legală, iar individualizarea sancțiunii trebuie să se facă proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 34 și art. 7 alin.2 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a admis în parte plângerea și a redus cuantumul amenzii aplicate de la 4000 lei la 3000 lei, minimul prevăzut de art. 9 lit. d) din OG nr. 37/2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta ., pentru următoarele motive:
Criticile aduse sentinței nr.3473/2014 vizează aspecte de netemeinicie și nelegalitate.
P. sentința apelată, instanța de fond a reținut că petenta se face vinovată de comiterea contravenției prevăzută de art.8 alin.1 pct.7 din O.G. nr.37/2007, însă, având în vedere că "sancțiunea prevăzută de art.9 lit.d din O.G. nr.37/2007 este amnedă de la 3000 la 6000 lei, aplicabilă operatorului de transport rutier", a dispus admiterea în parte a plângerii formulate si a redus cuantumul amenzii aplicate de la 4000 lei la 3000 lei.
S-a considerat că instanța de fond s-a aflat în eroare atunci când a stabilit că în speța dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile art.9 alin.1 lit.d din O.G. nr.37/2007 întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal, contravenția prezumată a fi fost comisă este prevăzută de art.8 alin.1 pct.7, iar această faptă este sancționată de art.9 alin.1 lit.c cu amendă de la 4000 lei la 8000 lei, subscrisei fiindu-i aplicată amendă în sumă de 4000 lei
De asemenea, tot în eroare s-a aflat instanța și atunci când a reținut faptul că "ambii martori nu au putut preciza ziua în care a fost mutat autobuzul în parcare".
Dosar nr._
Este adevărat că unul dintre martori, respectiv E. T., a declarat că nu își amintește exact ziua ( "într-o seară, în luna septembrie, în jurul orei 21, nu rețin exact, am vrut să parchez autoturismul meu în curtea casei în care locuiesc..."), însă în declarația celuilalt martor, V. D., nici nu se face vreo mențiune cu privire la ziua în care se presupune că a fost comisă contravenția ("...am condus microbuzul înmatriculat cu nr._ pe ruta C.-D. și, într-una dintre curse, în jurul orei 15,30, am parcat microbuzul ca de obicei în curtea casei unde locuiesc împreună cu socrul meu în D.".
Deși instanța a susținut că martorul E. T. a relatat nereal despre mutarea microbuzului în jurul orei 21,00, oră care nu ar fi confirmată de descărcarea tahografului, în realitate, potrivit datelor din tahograf rezultă cu certitudine desfășurarea unei activități de 3 minute în intervalul 20,54-20,57.
S-a considerat că în mod greșit a reținut instanța de fond în privința susținerilor noastre raportat la datele înregistrate de tahograf coroborat cu declarațiile martorilor.
Astfel, din depoziția martorului E. T. rezultă că manevra acestuia de mutare a microbuzului a durat maxim 5 minute, precizând totodată că tahograful înregistrează activitate de conducere chiar dacă roțile se învârt o singură dată.
În același sens este și depoziția celuilalt martor care a declarat că manevra de mutare a microbuzului a durat 3-4 minute.
Coroborând cele două declarații cu descărcarea tahografului rezultă că în data de 06.09.2013, între orele 20,54-20,57, tahograful a înregistrat ca și activitate de conducere o perioadă de 3 minute, nicidecum "aproape toată noaptea de vineri spre sâmbătă", cum eronat susține instanța.
În schimb, contrar susținerilor instanței din considerente, potrivit datelor descărcate din tahograful digital ce sunt depuse la dosar de către intimat (fila 33), rezultă că în perioada 06.09.2013 ora 22,25-09.09.2013 ora 06,05 conducătorul auto a efectuat o perioadă de odihnă săptămânală normală de 55 ore și 40 minute.
Aceeași stare de fapt rezultă și din descărcarea datelor cartelei tahografice depusă de subscrisa.
În acest context, susținerea instanței că ar fi fost efectuată o activitate de conducere toată noaptea de vineri spre sâmbătă este complet neîntemeiată, fără a avea la bază vreun înscris doveditor depus de intimat ori de subscrisa.
În ceea ce privește perioada de conducere zilnică, contrar susținerilor instanței, din descărcarea tahografului (fila 33) rezultă că în data de 06.09.2013, șoferul V. D. a condus efectiv 3 ore și 3 minute în intervalul orar 05,04-15,24, diferența de 5 ore și 26 minute reprezentând o pauză de conducere
Pentru considerentele expuse, s-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În cauză s-a depus întâmpinare de către intimatul ICSTR-INSPECTORATUL TERITORIAL NR.6, prin care s-a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, iar pe fond menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca temeinic și legal.
Astfel din întregul material probator administrat în cauză instanța de fond a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că apelul nu este fondat, instanța de fond făcând o corectă apreciere a situației de fapt și a gradului de pericol social al faptei.
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp. art.249 C.p.civ. care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentei/apelante de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
P. urmare, apelantei i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă nu a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, din examinarea înscrisurilor privind datele înregistrate depuse la dosar rezultă fără putere de tăgadă că în perioada 06.09.2013 ora 22:25-07.09.2013 ora 05:04 conducătorul auto nu a respectat a doua perioadă de odihnă neîntreruptă de minim 9 ore, luând o perioadă de odihnă zilnică fracționată mai scurtă cu 2 ore și 21 de minute.
Deși martorii audiați în cauză au declarat că în realitate a fost respectat timpul de odihnă, însă pe înregistrările tahograf apare ca timp de conducere o scurtă perioadă de 4-5 minute cât a durat mutarea autovehiculului pentru a face loc și altui autovehicul spre a fi parcat, în mod corect instanța de fond nu a reținut depozițiile martorilor, acestea necoroborându-se cu înregistrările efectuate și depuse la dosar.
Cât privește greșita reducere a sancțiunii de către prima instanță, în realitate minimul amenzii prevăzute de lege fiind de 4000 lei, instanța constată că acest motiv invocat de apelantă nu poate fi luat în considerare, având în vedere că în acest fel i s-a agrava situația în propria cale de atac, ceea ce contravine dispozițiilor art.481 C.p.civ.
În raport de considerentele expuse, se apreciază apelul ca nefondat, urmând ca în temeiul art.480 alin.1 C.p.civ. să fie respins, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-petenta ., cu sediul în C., . nr.2, ., ., împotriva sentinței nr.3473 din 12.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. P. INSPECTORATUL TERITORIAL NR.6, cu sediul procesual ales în Dr. Tr. S., ., nr.2C, jud. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție I. NR_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.11.2014.
Președinte, A. G. V. | Judecător, A. E. G. | |
Grefier, M. M. |
Red. 4 ex./ A.G.V.
M.M. 18 decembrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 2447/2014. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2448/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
