Anulare act administrativ. Sentința nr. 1341/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1341/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 24544/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1341/2014
Ședința publică de la 04 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta G. (fostă V.) A. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta asistată de av. J., lipsind parata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, după care;
Apărătorul reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra cererii.
Avocat R. J. pentru reclamantă solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, anularea Deciziei nr. 421/2012 emisă de pârâtă deoarece în mod greșit a fost respinsă contestația nr._/RG/2011; solicită acordarea compensațiilor atât pentru construcții locuințe, anexe, teren aferent cât și pentru terenul arabil în suprafață de 10 ha, efectuarea plății conform coeficientului de inflație din luna martie 1994, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând reține,
Prin cererea înregistrată la data de 13.12.2013, reclamanta G. (fostă V.) A. a chemat în judecată pe pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 421/09.11.2012 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în sensul admiterii contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 101/12.07.2011 emisă de Comisia Județeană D. pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
În motivare arată că a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 421 din 09.11.2012 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, întrucât aceasta este netemeinică și nelegală, deoarece în mod greșit a fost respinsă contestația nr._/RG/2011, formulată împotriva Hotărârii nr. 101/12.07.1011, emisă de către Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, din cadrul Prefecturii Jud.D..
Prin Decizia nr. 421 din 09.11:2012 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în mod greșit a fost respinsă Contestația nr._/RG/2011, formulată de către reclamantă împotriva Hotărârii nr. 101/12.07.1011 emisă de către Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, din cadrul Prefecturii Județului D..
Prin Hotărârea nr. 101/12.07.1011 emisă de către Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 s-a aprobat cererea nr. 256 din 23.01.2008, prin care s-a propus acordarea de compensații-bănești în valoare de 24.933.47 lei pentru construcții: locuințe, anexe și teren aferent.
În motivarea contestației depuse împotriva Hotărârii nr. 101/12.07.1011 adoptată de Comisia Județeană D. a făcut dovada proprietății pentru care a solicitat despăgubiri.
În mod greșit s-a apreciat că din actele existente la dosar, rezultă că nu a făcut dovada proprietății pentru imobilele ce au aparținut defunctului, întrucât nu există acte doveditoare, verificate și acceptate de Comisia Mixtă Româno-Bulgară conform prevederilor Tratatului dintre România și Bulgaria din 1940.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 5 din L. nr. 9/1998, dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații se face cu înscrisuri, sens în care a făcut dovada că autorul V. C., a deținut toate bunurile pentru care s-a propus acordarea de compensații bănești, respectiv construcții locuințe, anexe și teren eferent.
Ba mai mult, deși a depus acte pentru a dovedi faptul că defunctul V. C. a deținut o suprafață de teren de 10 ha în satul Mansarova, plasa S., Bulgaria, nu au fost avute în vedere în momentul acordării despăgubirilor.
Acest lucru reiese din fișa colonistului eliberată pe numele V. C. de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor din România.
Așadar, se pot acorda compensații bănești pentru 10 ha teren agricol având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar și din întregul material probator depus în susținerea cererii rezultă fără dubiu de tăgadă că autorul V. C. a deținut suprafața de teren de 10 ha în satul Mansarova, plasa S., Bulgaria.
Solicită, așadar, admiterea contestației și anularea Deciziei nr. 421/09.11.2012 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În drept invocă dispozițiile art. 7 pct. 4 din L. fa. 9/1998.
În dovedirea contestației solicită proba cu acte.
La data de 7 mai 2013 pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare arată că în temeiul art. 6 alin. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 25/2007, Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr. 421/09.11.2012 prin care s-a respins contestația depusă de doamna G. A. împotriva Hotărârii Comisiei Județene D. nr. 101/12.07.2011 pentru următoarele motive:
Prin Hotărârea nr. 101/12.07.2011 adoptată de Comisia Județeană D. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 s-a aprobat cererea nr. 256 din 23.01.2008 depusă de către doamna G. A., prin care s-a propus acordarea de compensații bănești în valoare de 24.933,47 lei pentru construcții locuințe, anexe și teren aferent. În motivarea contestației depuse împotriva Hotărârii nr. 101/12.07.2011 adoptată de Comisia Județeană D. petenta susține că dovada proprietății bunurilor pentru care solicită despăgubiri o face cu declarații ale martorilor și declarații pe propria răspundere.
Din actele existente la dosar, rezultă că petenta nu face dovada proprietății pentru bunurile imobile ce au aparținut defunctului, întrucât nu există acte doveditoare, verificate și acceptate de Comisia Mixtă Româno-Bulgară conform prevederilor Tratatului dintre România și Bulgaria din 1940 (Situație de avere imobiliară, Declarațiune, Tabel cu recoltele neculese).
În acest sens, Arhivele Naționale arată în corespondență că autorul C. V. nu figurează cu Situație de avere imobilă rurală, Declarațiune și recolte abandonate în satul Mansurova, . Caliacra.
Conform prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 „dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicita compensații se face cu înscrisuri".
Situația de avere rurală imobiliară semnată și verificată de Comisia mixtă româno-bulgară a fost instituită în scopul inventarierii bunurilor imobile abandonate în momentul cedării Cadrilaterului, așa cum se prevede și în Acordul privitor la schimbul de populație româno - bulgară potrivit Comisiei Mixtă va întocmi o situație a bunurilor specificate în art. X, pct. 2 și 3 aparținând interesatului.
Comisia Mixtă avea drept misiune supravegherea transferului populației, verificarea inventarului fiecărui interesat, alcătuit conform art. VIII, alineatul al 2-lea, în vederea stabilirii situației, de a determina în ce constau proprietățile imobiliare clădite și neclădite ale emigranților, de a constata totalul datoriilor, creanțelor și drepturilor persoanelor supuse schimbului de populație, precum de a proceda la evaluarea bunurilor și drepturilor emigranților și fixarea valorii proprietăților în baza elementelor de informare. De asemenea, Situația de avere rurală imobiliară semnată și verificată de Comisia Mixtă Româno-Bulgară reprezintă un factor determinant pentru acordarea de despăgubiri pentru bunurile imobile abandonate în mediul rural în Bulgaria - Cadrilater.
Prin urmare, consideră decizia nr. 421/9.11.2012 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților ca fiind temeinică și legală.
În drept își întemeiază apărarea pe dispoz. art. 115-118 C. p. civ., Legea nr. 9/1998, HG nr. 753/1998 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Hotărârea nr. 101/12.07.2011 adoptată de Comisia Județeană D. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 s-a aprobat cererea nr. 256 din 23.01.2008 depusă de către reclamantă, prin care s-a propus acordarea de compensații bănești în valoare de 24.933,47 lei pentru construcții: locuințe, anexe și teren aferent.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat contestație, solicitând acordarea de compensații bănești și pentru suprafața de teren de 10 ha., însă prin Decizia nr. 421 din 09.11:2012, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a respins Contestația nr._/RG/2011, formulată de către reclamantă împotriva Hotărârii nr. 101/12.07.1011 emisă de către Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, din cadrul Prefecturii Județului D..
În motivarea deciziei, se arată că petenta nu face dovada face dovada proprietății pentru bunurile imobile ce au aparținut defunctului, întrucât nu există acte doveditoare, verificate și acceptate de Comisia Mixtă Româno-Bulgară conform prevederilor Tratatului dintre România și Bulgaria din 1940 (Situație de avere imobiliară, Declarațiune, Tabel cu recoltele neculese). În acest sens, Arhivele Naționale arată în corespondență că autorul C. V. nu figurează cu Situație de avere imobilă rurală, Declarațiune și recolte abandonate în satul Mansurova, . Caliacra.
Într-adevăr, conform prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 „dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicita compensații se face cu înscrisuri".
Din fișa colonistului eliberată pe numele V. C. de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor din România și aflată la dosar la filele 58-59, instanța reține că acesta a primit în comuna Mansurova, . teren arabil.
De asemenea, conform Dosarului Colonistului C. C. V., acesta a fost colonist după 13.06.1925.
Pe 3 noiembrie 1922, Guvernul condus de I. I.C. B. a adoptat o hotărâre
în baza căreia un prim lot de peste 500 de demobilizați din regimentele care luptaseră pe fronturile din Dobrogea în timpul primului război mondial, primea pământ în așa numitele “colonii militare” amplasate de-a lungul frontierei cu Bulgaria, pe o adâncime de 20 km. Conform hotărârii, fiecare colonist primea în proprietate un lot de 25 ha teren arabil, iar ofițerii șefi de colonii puteau arenda de la stat o suprafață de încă 75 ha, în ideea realizării unor exploatații agricole moderne care să însumeze 100 de ha. Ulterior acestei prime colonizări oficiale, deși sporadic, cu concursul autorităților locale și cu acordul tacit al Guvernului român, în Cadrilater se vor coloniza, neoficial, și alte familii de români din vechiul Regat, care nu putuseră primi pământ în baza prevederilor Legii de reformă agrară în localitățile de baștină.
De aici reiese că, inițial Colonizarea a fost considerată ca o anexă a legii de împroprietărire, fiind călăuzită de preocupări de ordin social și privită ca un mijloc pentru a potoli nemulțumirea acelei populații, care deși îndreptățită după lege, nu putea găsi totuși pământ în localitățile de origine.
Pe 13 iunie 1925, ministrul Agriculturii și Domeniilor, Al. C., înainta Guvernului un referat în care preciza: “Statul posedă actualmente în Dobrogea Nouă, suprafața de 41.103 ha, repartizată pe ambele județe. Pentru acoperirea acestei suprafețe aflată disponibilă, avem cereri din partea locuitorilor din Vechiul Regat cu drepturile stabilite la împroprietărire și care nu au putut fi satisfăcuți în comunele lor; de asemenea, avem cereri și din partea românilor macedoneni emigrați în țară. Subsemnatul, având în vedere dispozițiunile Legii agrare, cum și art. 129 din Legea pentru organizarea Dobrogei Noi, propunem: Pe proprietățile statului din Dobrogea Nouă, arătate mai sus, să se facă colonizări, pe jumătate suprafață cu locuitori îndreptățiți la împroprietărire din Vechiul Regat, iar cealaltă jumătate de suprafață, să se dea în folosință românilor-macedoneni emigrați, conform tablourilor ce se vor aproba de noi... Mărimea lotului să fie de 15 ha pentru cei ce se vor așeza în regiunile de frontieră și 10 ha pentru cei din interiorul județului, plus câte 50 arii islaz și 2000 m.p. loc de casă pentru fiecare colonist.”
Prin Jurnalul nr. 1698 din 13 iunie 1925, Guvernul României aproba referatul ministrului Al. C., fapt ce consfințea legalizarea acțiunii de colonizare a Cadrilaterului.
Legea pentru modificarea unor dispoziții din Legea pentru organizarea Dobrogei Noi, adoptată la 22 aprilie 1924, avea să facă un pas decisiv pe calea reglementării dreptului de proprietate în Cadrilater. Conform prevederilor Legii, deținătorii de terenuri rurale erau obligați ca într-un termen de 90 de zile de la promulgarea legii să facă declarații, pe formulare tip, indicând întinderea, localitatea și natura terenului, titlurile de proprietate, starea juridică a bunului, respectiv în 1913, 1916 și la promulgarea Legii din 1924, investițiile făcute și beneficiul net. Aceste declarații se depuneau comisiilor care funcționau pe lângă ocoalele agricole și pe baza lor comisiile elaborau hotărâri, ce puteau fi atacate cu apel la comisiile județene și cu recurs la Curtea de
Casație.
Prin aplicarea prevederilor acestei legi s-a consfințit dreptul de proprietate individuală celor care posedau cu acte legale bunuri de natura celor imobiliare, iar cei care aveau terenuri în posesie (‘mirie”) au fost împroprietăriți doar cu 2/3 din suprafața deținută, dar nu mai puțin de 5 ha. Restul terenurilor intrau în posesia statului. Se mai preciza că după aplicarea Legii din 22 aprilie 1924, proprietatea de orice natură din județele Caliacra și Durostor intra sub regimul legilor în vigoare în Regatul României. În consecință, după verificarea titlurilor de proprietate și separarea treimii cuvenite statului, moșiilor mai mari de 100 ha, urma să li se aplice prevederile Legii de reformă agrară. Se crea astfel un fond funciar important la dispoziția statului, pe care au fost împroprietăriți coloniștii români stabiliți în Cadrilater.
Cu aceasta, reglementarea regimului juridic al proprietății imobiliare din Cadrilater putea fi socotită încheiată. După cum se consemna într-un studiu contemporan, după 1930 “s-a procedat la luarea în primire a suprafețelor cuvenite statului, lăsându-se islazurile în folosința comunelor, trecând pădurile pe seama Casei Pădurilor, bălțile Direcțiunii Pescăriilor, iar terenul arabil rezervându-se pentru primirea coloniștilor.”
Din toate aceste reglementări ale vremii, instanța reține că, în realitate, toți coloniștii, inclusiv autorul reclamantei, la colonizare, primeau teren arabil în proprietate, iar suprafața era cuprinsă între 25 ha și 10 ha, în funcție de perioada în care a avut loc colonizarea, ori de locul unde urma a se face aceasta.
În ceea ce îl privește pe autorul reclamantei, din Dosarului Colonistului C. C. V. (f. 56-68 din dosar), reiese că acesta a primit în comuna Mansurova, . teren arabil și că a fost colonist după 13.06.1925.
Instanța apreciază că nu i se poate imputa reclamantei faptul că nu există întocmite, în ceea ce îl privește pe autorul acesteia, a Situației de avere rurală imobiliară semnată și verificată de Comisia Mixtă Româno-Bulgară, câtă vreme se face dovada cu înscrisurile anterior menționate, că a deținut acest teren.
De altfel, deși se susține că petenta nu face dovada proprietății pentru bunurile imobile ce au aparținut defunctului, întrucât nu există acte doveditoare, verificate și acceptate de Comisia Mixtă Româno-Bulgară conform prevederilor Tratatului dintre România și Bulgaria din 1940 (Situație de avere imobiliară, Declarațiune, Tabel cu recoltele neculese), instanța reține că, totuși, reclamantei i s-a aprobat cererea nr. 256 din 23.01.2008, prin care s-a propus acordarea de compensații-bănești în valoare de 24.933.47 lei pentru construcții: locuințe, anexe și terenul aferent, deși, nici cu privire la aceste bunuri, nu există întocmite acte doveditoare conform prevederilor Tratatului dintre România și Bulgaria din 1940.
Prin urmare, instanța apreciază ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamantă, urmând a o admite, a anula Decizia nr. 421/09.11.2012 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în sensul că va admite contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 101/12.07.2011 emisă de Comisia Județeană D. pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Având în vedere și concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, la care pârâta nu a formulat obiecțiuni, privind evaluarea suprafeței de 10 ha teren arabil, instanța va stabili valoarea totală a compensațiilor în cuantum de 133.762,58 lei, din care: 24.933,47 lei - total valoare construcții locuințe, anexe și teren aferent și 108.829,11 lei – total valoare teren arabil în suprafață de 10 ha..
Văzând și disp. art. 274 Cod de proced. civilă, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, ce constau în onorariu de expert și onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea G. (fostă V.) A. domiciliată în ., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, cu sediul în mun. București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ.
Anulează Decizia nr. 421/09.11.2012 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în sensul admiterii contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 101/12.07.2011 emisă de Comisia Județeană D. pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Stabilește valoarea totală a compensațiilor în cuantum de 133.762,58 lei, din care:
- 24.933,47 lei - total valoare construcții locuințe, anexe și teren aferent;
- 108.829,11 lei – total valoare teren arabil în suprafață de 10 ha.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 04 Aprilie 2014.
Președinte, J. S. | ||
Grefier, C. A. |
Red.J.S.
Tehn.C.A.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2971/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1461/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
