Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 15244/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 119/2014
Ședința publică de la 21 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Judecător M. D. I.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către recurenta C. A. împotriva sentinței civile nr._/22.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata Poliția L. Municipiul C. - Serviciul Circulație.
La apelul nominal făcut în ședința, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care:
Considerând recursul în stare de judecată, instanța îl reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/22.10.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petenta C. A., în contradictoriu cu intimata Poliția L. Municipiul C. - Serviciul Circulație.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal . nr._/30.04.2011 emis de– Poliția L. a Municipiului C. Serviciul Circulație, petenta C. A. a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. și sancționate de art. 7 lit. h din n Legea nr. 155/2010 și art. 142 lit. a din HG 1391/OG și sancționată de art. 99 alin 2, art. 108 alin 1 din OUG 195/2002.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Motivul de nulitate privind neindicarea dispozițiilor legale care prevăd caracterul contravențional al faptei este neîntemeiată, instanța constatând că în cuprinsul procesului verbal este menționat art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 ce permite agentului din cadrul poliției locale să constate contravenții privind circulația pe drumurile publice, dar și art. 142 lit. a din HG 1391/OG ce prevede obligațiile conducătorului auto privind oprirea, precum și art. 99 alin 2 coroborat cu art. 108 alin 1 din OUG 195/2002 care stabilește atât caracterul contravențional al faptei petentei, cât și sancțiunea contravențională.
Neîntemeiat este și motivul potrivit căruia agentul constatator nu a precizat locul săvârșirii, din moment ce se precizează în cuprinsul procesului verbal că pe . oprit voluntar autoturismul marca Skoda cu nr._ în zona de acțiune a indicatorului Oprirea Interzisă de pe această stradă, în fața cofetăriei Vivien. Instanța de fond a apreciat că nu se impunea, față de precizarea exactă a locului unde a fost oprit autoturismului, și a distanței dintre indicator și autoturism, fiind suficientă descrierea făcută pentru stabilirea locului exact unde a oprit petenta.
În ce privește lipsa martorului asistent, instanța de fond a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 19 din OG 2/2001 care impun ca, în situația în care modalitatea de întocmire a procesului verbal nu poate fi confirmată de un martor, agentul constatator să indice motivele pentru care nu există o astfel de confirmare. Or, în cuprinsul procesului verbal se arată că persoanele de față refuză calitatea de martor.
Motivul privind lipsa semnăturii contravenientei este neîntemeiat atâta timp cât în cuprinsul procesului verbal există mențiunea că aceasta a refuzat să semneze, având posibilitatea legală de a refuza. Rolul martorului asistent nu este de a confirma motivul pentru care se refuză semnarea de către contravenient, ci doar a existenței refuzului, iar lipsa unui martor asistent a fost, așa cum s-a arătat anterior, justificată în chiar cuprinsul procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petenta beneficiază de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Petenta a susținut că fapta sa nu există întrucât a oprit pe trotuar, iar nu în zona de acțiune a indicatorului "oprire interzisă"
Din fotografiile întocmite la fața locului de agentul constatator (f. 34) instanța de fond a reținut că autoturismul_ a fost oprit în dreptul indicatorului oprire interzisă, pe partea carosabilă, iar nu pe trotuar cum a susținut petenta.
De asemenea, din adresa nr._/05.11.2012 emisă de Primăria Municipiului C. rezultă că în zona cofetăriei Vivien sunt amplasate indicatore rutiere "oprire interzisă" în dreptul proprietăților cu nr. 39 și nr. 25, semnificația acestora încetând în intersecția cea mai apropiată și anume la intersecția cu .. Prin urmare, în locul în care a oprit, petenta se afla sub incidența interdicției generate de indicatoare, fiind înainte de vreo intersecție.
Dacă petenta ar fi vrut să probeze cele susținute prin administrarea probei testimoniale, ar fi trebuit, conform art. 112 C.p.C. să solicite prin plângere această probă, indicând totodată numele, adresa martorului, precum și împrejurările de fapt pe care dorește să le dovedească prin această probă. Or, în speță, petenta doar a precizat în acțiune că M. M. ar putea confirma situația, fără a preciza datele impuse de art. 112 C.p.C. și fără a se prezenta la termenul de judecată pentru propunerea de probe, pentru ca instanța să poată aprecia asupra pertinenței, concludenței și utilității probei.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost înlăturată, petenta oprind autoturismul în zona de acțiune a indicatorului rutier "oprire interzisă", astfel că cele consemnate în procesul verbal de contravenție corespund realității, procesul-verbal fiind legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a apreciat că, în raport de gradul de pericol social al faptei, de urmarea ce s-ar fi putut produce prin oprirea într-un loc nepermis, . și la acea oră (aspect ce se observă din fotografie), fapta petentei prezintă pericol pentru siguranța circulației, viața și integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, dar chiar și a petentei, astfel că aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002. Pentru determinarea petentei ca în viitor să respecte aceste dispoziții legale se impune aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, nefiind suficient avertismentul. De altfel, reține instanța de fond că amenda în cuantum de 134 lei este proporționala cu gravitatea faptei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta solicitând într-o primă teză admiterea recursului, modificarea în tot Sentința civilă nr._/22.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._, în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate de petenta C. A. împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/30.04.2011, emis de Poliția L. a Municipiului C. - Serviciul Circulație, cu consecința anulării procesului - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/30.04.2011, emis de Poliția L. a Municipiului C. - Serviciul Circulație și cu consecința înlăturării sancțiunii contravenționale aplicate, a exonerării subsemnatei de la plata amenzii în cuantum de 134 lei și a ștergerii celor 2 puncte de penalizare precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.. Într-o a doua teză se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a Sentinței civilă nr._/22.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._ /2013, în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate de petenta C. A. împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/30.04.2011, emis de Poliția L. a Municipiului C. - Serviciul Circulație cu consecința anulării în parte a Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor .,_/30.04.2011, emis de Poliția L. a Municipiului C. - Serviciul Circulație, în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale aplicate, cu avertisment și al exonerării subsemnatei de la plata amenzii în cuantum de 134 lei și a ștergerii celor 2 puncte de penalizare.
În motivare arată că pin Procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/30.04.2011 emis de Poliția L. a Municipiului C. - Serviciul Circulație, în baza art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002, a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 134 lei și 2 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 142 lit a din HG nr. 1391/2006.
Agentul constatator a reținut în procesul verbal că în data de 30.04.2011 în jurul orei 20:50, aș fi oprit voluntar autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă pe . fața cofetăriei Vivien.
Astfel, s-a constatat că subsemnata aș fi încălcat prevederile art. 142 lit. a din HG nr. 1391/2006, dispunându-se, în consecință, sancționarea sa cu amendă, în cuantum de 134 lei și 2 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din OUG nr. 195/2002.
Împotriva Procesului - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/30.04.2011 emis de Poliția L. a Municipiului C. - Serviciul Circulație, subsemnata a formulat plângere contravențională.
Într-o primă variantă, a solicitat anularea Procesului - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/30.04.2011 emis de Poliția L. a Municipiului C. - Serviciul Circulație, cu consecința înlăturării sancțiunilor contravenționale aplicate, a exonerării subsemnatei de la plata amenzii în cuantum de 134 lei și a ștergerii celor 2 puncte de penalizare.
Într-o a doua variantă, a solicitat instanței de judecată să anuleze în parte procesul verbal de contravenție contestat, în sensul înlocuirii sancțiunii principale aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 lit „e" din Legea nr. 53/2003, constând în amendă în cuantum de 10.000 lei, cu avertisment, și să exonereze societatea de la plata amenzii.
În motivarea plângerii contravenționale, a arătat, într-o primă variantă, că Procesului--verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/30.04.2011 emis de Poliția L. a Municipiului C. - Serviciul Circulație este nul absolut, întrucât, în cuprinsul său nu este indicat articolul și actul normativ prin care este sancționată contravenția, iar pe de altă parte, nu au fost arătate toate împrejurările care ar fi putut servi la aprecierea gravității faptei.
Într-o a doua variantă, a arătat că Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/30.04.2011 emis de Poliția L. a Municipiului C. - Serviciul de Circulație a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 7, alin. 3 coroborat cu art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată neîndeplinind condiția proporționalității în raportat de circumstanțele producerii faptei și urmările acesteia.
Cauza a fost înregistrată la data de 24.05.2011 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, Poliția L. a Municipiului C. - Serviciul Circulație, înaintând înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat de subsemnata.
Prin Sentința civilă nr._/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de subsemnata, împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/30.04.2011 emis de Poliția L. a Municipiului C. - Serviciul Circulație, ca neîntemeiată.
Apreciază că Sentința civilă nr._/22.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._ este netemeinică și nelegală, pentru motivele pe care le voi expune în continuare.
I. MOTIVE DE NETEMEINICIE
1.Instanța de fond, a reținut în mod eronat că pentru administrarea probei
testimoniale subsemnata aș fi trebuit să solicit prin plângere această probă (art. 3041 din
Codul de procedură civilă).
Potrivit dispozițiilor art. 129 din Codul ce procedură civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
Astfel, menționează că în situația în care ar fi apreciat că pentru stabilirea situației de fapt reală, s-ar impune audierea persoanei indicate de către subsemnata în plângerea contravențională ca fiind aptă să confirme cele precizate în acțiune, respectiv M. M., în baza art. 129 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată ar fi trebuit să pună în discuția părților necesitatea administrării probei cu martora M. M., iar în situația în care ar fi încuviințat proba, ar fi trebuit să pună în vedere subsemnatei fie să indic domiciliul martorului, fie să prezinte martorul la termenul de judecată stabilit pentru administrarea probei.
De asemenea, apreciază că motivarea instanței potrivit căreia subsemnata ar fi trebuit să se prezinte la termenul de judecată pentru propunerea de probe, este eronată, întrucât pe de o parte, subsemnata în cuprinsul plângerii contravenționale formulate a solicitat proba cu martori, iar pe de altă parte, în conformitate cu art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, judecarea cauzei poate avea loc și în lipsa părților.
2.Instanța de fond, a reținut în mod eronat că aplicarea sancțiunii contravenționale s-
a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, respectiv că pentru
determinarea petentei ca în viitor să respect dispozițiile legale se impune aplicarea amenzii
contravenționale, avertismentul nefiind suficient (art. 3041 din Codul de procedură civilă).
Astfel, menționează că prin plângerea contravențională formulată a solicitat într-o teză subsidiară, înlocuirea sancțiunilor aplicate, respectiv a amenzii în cuantum de 134 de lei și a celor două puncte de penalizare, cu sancțiunea avertismentului.
Potrivit art. 7 (3) din OG nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar potrivit art. 21 (3) din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Ori, apreciază că raportat la intenția subsemnatei și urmarea produsă, presupusa faptă ilicită săvârșită de subsemnata, prezintă un grad de pericol social redus, astfel încât consider că sancțiunea aplicabilă ar fi fost cea prevăzută de dispozițiile art. 7, alin. 1 din OG nr. 2/2001, respectiv avertismentul.
În acest sens menționează că raportat la adevărata stare de fapt, presupusa faptă contravențională, nu a produs nicio urmare.
De asemenea, menționează că este aproape imposibil ca în raport de circumstanțele concrete în care a fost săvârșită presupusa faptă contravențională, aceasta să fi putut avea avea urmări grave, precum punerea în pericol a siguranței circulației, vieții și integrității fizice a celorlalți participanți la trafic, sau a subsemnatei.
Astfel, precizează că așa cum reiese chiar din planșa foto depusă la dosarul cauzei de către intimată, lângă autovehiculul subsemnatei se mai aflau parcate și alte autovehicule. în plus, traficul rutier dar și cel pietonal erau aproape inexistente.
Mai mult decât atât, la aprecierea gradului de pericol social concret al presupusei fapte contravenționale săvârșite de subsemnata, o relevanță deosebită o prezintă faptul că agentul constatator a efectuat fotografia din interiorul unui autovehicul parcat exact în spatele autovehiculului subsemnatei, astfel încât la momentul constatării faptei, mașina Poliției Locale a Municipiului C., în care se afla agentul constatator, punea în pericol siguranța circulației, viața și integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, în aceeași măsură în care ar fi făcut-o și subsemnata.
În plus, în privința circumstanțelor personale ale subsemnatei, menționează că nu a mai fost sancționată anterior pentru săvârșirea unei fapte similare.
II. MOTIVE DE NELEGALITATE
Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 7 coroborat cu art. 21 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor (art. 304, pct. 9 din Codul de Procedură civilă).
Astfel, menționează că raportat la starea de fapt reală, motivarea instanței potrivit căreia presupusa faptă prezintă pericol pentru siguranța circulației, viața și integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, dar chiar și a petentei, astfel că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, apare ca fiind eronată.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea . prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Consider că pentru o aplicare corectă a dispozițiilor legale menționate se impune aprecierea gradului de pericol social concret iar nu abstract al faptei, astfel cum în mod greșit a procedat instanța de fond, când a apreciat că aș fi pus în pericol siguranța circulației, viața și integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, sau a subsemnatei, raportat la urmarea ce s-arfi putut produce.
Ca atare, apreciază că întrucât textul de lege este unul clar, nelăsând loc de interpretări, instanța de fond ar fi trebuit să se raporteze la urmarea efectiv produsă, iar nu la eventualele urmări ce s-ar fi putut produce, o astfel de interpretare fiind contrară dispozițiilor art. 21 din OG nr. 2/2001.
În consecință, în cadrul operațiunii de verificare a proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, trebuie avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, determinat de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de urmare efectiv produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, iar nu pericolul social abstract, generic al faptei, astfel cum în mod greșit a procedat instanța de fond.
Prin urmare, instanța de fond ar fi trebuit să țină cont de faptul că presupusa faptă contravențională nu a produs nicio urmare, fiind aproape imposibil să producă vreuna din urmările reținute de către instanța de fond.
Având în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, consider că sancțiunea avertismentului ar fi fost suficientă pentru a atrage atenția subsemnatei asupra obligației respectării regulilor de circulație referitoare la locurile în care poate fi oprit autovehiculul.
În drept recursul este întemeiat pe dispozițiile 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1, din C..
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurenta petent critică sentința sub aspectul stării de fapt reținute, invocând lipsa de rol a activ a instanței de fond în ceea ce privește administrarea probatoriului.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petent.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege. S-a mai reținut că deși prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție nu înlătură dreptul contravenientului de a face dovada contrară, acesta nu a adus nicio probă pertinentă în combaterea prezumției; în ședința publică din data de 09.10.2012 petenta a arătat că solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și că nu insistă în administrarea probei testimoniale, instanța de fond încuviințând proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei..
Apărarea petentei, care invocă lipsa de rol activ a instanței, dar ignoră propria culpă procesuală (prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art.129 C.pr.civ), nu poate conduce la desființarea sentinței.
Mai mult, potrivit art.129 alin.5 C.pr.civ, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și nu le-au administrat în condițiile legii.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate petentei, tribunalul în acord cu instanța de fond apreciază că acestea respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind aplicate în limitele prevăzute de actul normativ și că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment, dat fiind pericolul social al faptei constatate; este greu de trecut cu vederea că săvârșirea unei astfel de fapte, pe lângă faptul că ignoră dispozițiile legale care obligă la adoptarea unui anumit comportament în trafic, poate avea drept consecință crearea unei stări de nesiguranță pentru ceilalți participanți care, deși se conformează regulilor, sunt supuși pericolului .Se va avea în vedere și conduita petentei care a inteles sa conteste savarsirea faptei și doar in subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii cu avertisment
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat, recurenta arată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 7 coroborat cu art. 21 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, textul de lege fiind unul clar, nelăsând loc de interpretări, astfel încât instanța de fond ar fi trebuit să se raporteze la urmarea efectiv produsă, iar nu la eventualele urmări ce s-ar fi putut produce, o astfel de interpretare fiind contrară dispozițiilor art. 21 din OG nr. 2/2001.
Tribunalul nu va reține aceste susțineri ale petentei, faptul ca nu s-a produs nicio urmare efectivă nejustificand aplicarea avertismentului.
Dispozițiile încălcate au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a apreciat corect că, în raport de gradul de pericol social al faptei, de urmarea ce s-ar fi putut produce prin oprirea într-un loc nepermis, . și la acea oră (aspect ce se observă din fotografie), fapta petentei prezintă pericol pentru siguranța circulației, viața și integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, dar chiar și a petentei - aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
În concret, Tribunalul apreciază ca fapta comisă de petentă prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii avându-se în vedere circumstanțele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de săvârșire, dar mai ales justificarea incriminării faptei, respectiv imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene negative.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de către recurenta C. A. împotriva sentinței civile nr._/22.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata Poliția L. Municipiul C. - Serviciul Circulație.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21.03.2014.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. M.-S. |
Red. MI/ 22.04.2014/2 ex/
Tehnored. M.M
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 06/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2132/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
