Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 26/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 16506/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 153/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător J. S.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurent T. E. împotriva sentinței civile nr._/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. și pe intimat I P J D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier
Nemaifiind cereri de formulat si excepții de invocat, instanța constatând dosarul în stare de soluționare, acordă cuvântul.
Recurentul T. E. solicită admiterea recursului, conform motivelor scrise.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.06.2012 sub nr._, petentul T. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/24.05.2012 întocmit de I.P.J. D. – secția nr. 11 Poliție Rurală B..
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Plângerea contravențională nu a fost întemeiată în drept.
În susținerea plângerii a fost depus la dosar, în xerocopie, procesul-verbal de contravenție contestat.
În ședința publică din data de 14.09.2012 petentul a depus la dosar originalul procesului-verbal de contravenție contestat.
Prin încheierea pronunțată la data de 14.09.2012 instanța a dispus, în temeiul art. 1031 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanței, înaintarea prezentei cauze spre atașare la dosarul nr._/215/2012, în vederea verificării aplicării prevederilor art. 962 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanței.
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la data de 17.09.2013 în dosarul nr._/215/2012 instanța a dispus restituirea prezentei cauze la completul de judecată C 16 în vederea stabilirii termenului de judecată.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 27.09.2013 completul de judecată C 16 a dispus înaintarea cauzei la completul de judecată C 5, în vederea aplicării prevederilor art. 961 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanței.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut ca prin procesul verbal de contravenție . nr._/24.05.2012 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 4, alin. 1 din Legea 61/1991 republicată, constând în aceea că petentul, în calitate de cioban, a lăsat animalele fără supraveghere, acestea provocând stricăciuni în culturile de viță de vie, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și având în vedere faptul că petentul nu a probat cele susținute în plângere nefăcând astfel, în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., lui îi incumbă sarcina acestei probe, instanța reține că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție astfel că acesta se bucură în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa, prezumție care nu a fost răsturnată în cauză.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că acesta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a apreciat că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul T. E. la data de 31.01.2014 criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare, a arătat că instanța de fond a respins plângerea cu motivarea că nu s-ar fi dovedit o altă stare de fapt, decât cea menționată în procesul verbal, apreciind că acesta a fost corect întocmit.
Arata că instanța a încălcat rolul activ prevăzut de art.129 c.pr.civ. prin faptul că nu i-a pus in vedere paratului să dovedească faptele menționate in procesul verbal și trebuia să anuleze procesul verbal pentru nerespectarea prev. art.16 din OG 2/2001 rep., respectiv petentul nu a semnat procesul verbal, iar agentul constatator a omis să consemneze un martor asistent.
Mai arată că instanța de fond nu a aplicat prevederile art. 6 din Conventia CEDO
În drept a invocat art.304 pct.9 din c.pr.civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ținând seama și de dispozițiile art.304 ind.1 C.p.civ., tribunalul apreciază ca nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp.art.1169 c. civil care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentului/recurent de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Prin urmare, recurentului i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă nu a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată.
Se constată, totodată, că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16-19 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate.
În raport de considerentele expuse, se apreciază recursul ca nefondat, urmând ca în temeiul art.312 alin.1 C.p.civ. să fie respins, menținând sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul petent T. E., cu domiciliul în comuna Sadova, ., T. E., cu domiciliul în comuna Sadova, ., împotriva civile nr._/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu I.P.J. D. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2014.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, J. S. |
Grefier, L. D. B. |
Red GV/23.05.2014
Teh.L.B.
2 ex.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 670/2014.... → |
|---|
