Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 2483/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2483/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 4414/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2483/2014
Ședința publică de la 08 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. C. D. în contradictoriu cu pârâții P. C. ARGETOAIA și P. C. ARGETOAIA - PRIN RIMAR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin avocat L. F. lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Nemaifiind alte cererii de formulat, excepții de invocat, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 25.03.2014, reclamantul D. C. D. a formulat cerere de chemare in judecata pentru anularea dispoziției privind suspendarea raportului de serviciu nr. 100 din data de 04.03.2014, in contradictoriu cu P. comunei Argetoaia, jud. D. prin Primar si P. comunei Argetoaia
În motivare a arătat că dispoziția contestată este nelegala fiind emisa abuziv cu încălcarea drepturilor reclamantului aferente funcției publice pe care o deține având in vedere dispozițiile art. 5-1 lit. „h" din Legea nr. 188/1999 conform cărora o persoana poate ocupa o funcție publica numai daca îndeplinește si condiția de a nu fi fost condamnata pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau in legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibila cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației in care a intervenit reabilitarea, aceasta condiție fiind îndeplinita si de către reclamant care nu figurează cu antecedente penale si care nu a fost subiectul unei proceduri de cercetare disciplinara.
Consideră că este netemeinica deoarece în favoarea reclamantului operează si prezumția de nevinovăție prevăzută de dispozițiile art. 23 pct. 8 din Constituția României dar si de cele ale art. 6 paragraf 2 din CEDO, conform cărora persoana împotriva căreia a fost declanșat un proces penal este prezumata nevinovata pana la dovedirea vinovăției ., cu asigurarea garanțiilor dreptului la apărare, ceea ce poate justifica continuarea derulării raportului său de serviciu aferent funcției publice fără ca aceasta sa influențeze in mod negativ activitatea instituției intimate.
In consecința, solicită instanței de contencios administrativ si fiscal competente cu soluționarea pe fond a legalității Dispoziției nr. 100 din 04.03.2014 sa constate din probele ce vor fi administrate:
- nelegalitatea acestui act administrativ emis ca urmare a trimiterii in judecata in stare de libertate a reclamantului pentru comiterea a doua infracțiuni prevăzute de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, din care una in forma continuata cuprinzând doua acte materiale cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin 1, art. 38 alin. 1 din Codul penal, art. 5 alin. 1 din Codul penal, deși sunt respectate disp. art. 54 lit. „h" pentru ca reclamantul sa poată ocupa in continuare funcția publica de consilier superior in cadrul compartimentului financiar contabil întrucât la momentul emiterii acestui act administrativ de suspendare a raportului de serviciu nu exista o hotărâre judecătoreasca definitiva de condamnare a reclamantului pentru săvârșirea uneia din infracțiunile enunțate prin dispozițiile art. 54 lit. „h" din Legea 188/1999;
- caracterul nefondat al acestei masuri administrative cala vreme reclamantul se poate prevala de principiul prezumției de nevinovăție pana la soluționarea definitiva a procesului penal inițiat împotriva sa pentru săvârșirea a doua infracțiuni prevăzute de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000. din care una in forma continuata cuprinzând doua acte materiale cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. 1, art. 38 alin. 1 din Codul penal, art. 5 alin. 1 din Codul penal, mai ales ca reclamantul si-a îndeplinit cu profesionalism, imparțialitate si in conformitate cu legea îndatoririle de serviciu neexistând vreo sesizare a comisiei de disciplina cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare sau vreo hotărâre judecătoreasca de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni,motiv pentru care,
- solicită instanței de contencios administrativ si fiscal anularea dispoziției privind suspendarea raportului de serviciu nr. 100 din 04.03.2014 emisa de P. comunei Argetoaia, jud. D. întrucât este nelegala si netemeinica, suspendarea raportului de serviciu al reclamantului fiind dispus in mod nelegal acesta îndeplinind toate condițiile prevăzute de art. 54 din Legea 188/1999, inclusiv condiția stipulata la lit. ,.h" pentru a ocupa o funcție publica si respectiv pentru a continua derularea raportului de serviciu iar la data emiterii acestei dispoziții nu exista o hotărâre judecătoreasca definitiva de condamnare a reclamantului pentru săvârșirea unei infracțiuni dintre cele arătate de art. 54 lit. „h" ceea ce semnifica ca reclamantul se poate prevala de prezumția de nevinovăție pana la momentul soluționării definitive a procesului penal declanșat împotriva sa pentru săvârșirea a doua infracțiuni prevăzute de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, din care una in forma continuata cuprinzând doua acte materiale cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. 1. art. 38 alin. 1 din Codul penal, art. 5 alin. 1 din Codul penal;
- obligarea Primăriei comunei Argetoaia prin Primar si a Primarului comunei Argetoaia la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data emiterii dispoziției privind suspendarea raportului de serviciu nr. 100 din 04.03.2014 si pana la soluționarea definitiva a cauzei.
MOTIVELE CERERII DE ANULARE
Reclamantul a ocupat funcția de funcția de consilier superior in cadrul compartimentului financiar contabil.
Potrivit dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public persoana care poate ocupa o funcție publica trebuie sa îndeplinească, printre altele, următoarele doua condiții prevăzute la lit. "h" si "i" si anume:
h) nu a fost condamnata pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau a autorității, de serviciu sau in legătură cu serviciul, care împiedica înfăptuirea Justitiei, de fals ori a unor lapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibila cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației in care a intervenit reabilitarea.
i) nu a fost destituita dintr-o funcție publica sau nu i-a încetat contractul individual de munca pentru motive disciplinare in ultimii 7 ani.
Prin Dispoziția privind suspendarea raportului de serviciu nr . 100 din data de 04.03.2014 a fost suspendat de drept raportul de serviciu al reclamantului ca urmare a trimiterii in judecata in stare de libertate a reclamantului pentru săvârșirea a doua infracțiuni prevăzute de art. 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000, din care una in forma continuata cuprinzând doua acte materiale cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. 1. art. 38 alin. 1 din Codul penal, art. 5 alin. 1 din Codul penal.
Deși reclamantul îndeplinește cumulativ toate condițiile stipulate de art. 54. inclusiv pe cele prevăzute la lit. ,.h" si „i" . dispoziția privind suspendarea raportului de serviciu are drept efect punerea acestuia in imposibilitatea de a continua îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ceea ce echivalează practic cu încetarea raportului de serviciu pana la soluționarea definitiva a procesului penal ce poate avea o durata îndelungata timp in care este reclamantul este privat de posibilitatea obținerii drepturilor salariale si deci a resurselor financiare necesare existentei cotidiene .
Actul de inculpare prin care procurorul dispune trimiterea in judecata a reclamantului nu este de natura sa limiteze efectele principiului prezumției de nevinovăție prevăzută de dispozițiile art. 23 pct. 8 din Constituția României dar si de cele ale art. 6 paragraful 2 din CEDO, conform cărora ,, persoana împotriva căreia a fost declanșat un proces penal este prezumat nevinovat pana ta dovedirea vinovăției ., cu asigurarea garanțiilor dreptului la apărare ".
Prin urmare dispoziția nr. 100 din 04.03.2014 prin care s-a dispus suspendarea de drept a raportului de serviciu este abuziva si nelegala întrucât aceasta tinde sa excludă posibilitatea ca reclamantul sa-si fi îndeplinit cu profesionalism, imparțialitate si in conformitate cu legea îndatoririle de serviciu acesta fiind nevoita sa suporte consecințele negative si privative in ceea ce
privește drepturile salariale si dreptul de a desfășura activitățile profesionale pe care la implica funcția sa publica deși acesta poate ti declarat complet nevinovat de către instanța de judecata, toate acestea echivalând cu o încălcare flagranta a dreptului constituțional al reclamantului de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Având in vedere faptul ca dispoziția nr. 100 din 04.03.2014 reprezintă un act administrativ prin care in mod nelegal si netemeinic s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al reclamantului, acesta are posibilitatea de a ataca in justiție acest act administrativ nelegal conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 potrivit cărora „persoana vătămata . de lege sau . printr-un act administrativ unilateral, nemulțumita de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primii niciun răspuns in termenul prevăzut de art. 2 alin. I lit ,.h", poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta pentru a solicita anularea in lot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si. eventual, reparații pentru daune morale".
In concluzie, dat fiind faptul ca sunt îndeplinite condițiile art. 54 din Legea nr. 188/1999 pentru ca reclamantul sa ocupe o funcție publica iar in favoarea sa operează si prezumția de nevinovăție prevăzută de dispozițiile art. 23 pct. 8 din Constituția României dar si de cele ale art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, fiind considerat nevinovat pana la dovedirea vinovăției ., cu asigurarea garanțiilor dreptului la apărare, consideram ca se justifica legalitatea continuării derulării raportului sau de serviciu aferent funcției publice deținuta de către reclamant tara ca acesta sa influențeze in mod negativ activitatea instituției intimate, motiv pentru care solicită instanței de judecata sa admită acțiunea si
-sa dispună anularea dispoziției privind suspendarea raportului de serviciu nr. 100 din 04.03.2014 emisa de către P. comunei Argetoaia, întrucât este nelegala si netemeinica;
-sa oblige P. comunei Argetoaia, sa emită un act administrativ (dispoziție) prin care sa-l renumească pe reclamant in funcția avuta anterior, respectiv consilier superior iu cadrul compartimentului financiar contabil;
-sa oblige intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul.
După cum se poate observa actul administrativ a cărui anulare o solicita nu este motivat.
Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice si se impune eu deosebire in cazul actelor prin care se modifica ori se suprima drepturi sau situat ii juridice individuale si subiective.
In acest sens ari. 31 alin. 2 din Constituția României prevede expres ea autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetățenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
Motivarea unei decizii administrative nu poate li limitata la considerente legate de competenta emitentului, ci trebuie sa conțină elemente de fapt m de drept care, pe de o parte, sa permită destinatarilor sa cunoască si sa evalueze temeiurile si efectele deciziei, iar, pe de alta parte, sa facă posibila exercitarea controlului de legalitate.
In jurisprudența comunitara s-a reținut in mod constant ca amploarea si detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis si de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficienta sau greșita fiind considerata echivalenta cu lipsa motivării.
Înalta Curte de Casație si Justiție a constatat ca obligativitatea motivării nu mai poate li apreciata doar ca o condiție de forma, ci ca o condiție de legalitate ce vizează fondul actului administrativ.
Așadar consideră ca se impune sancțiunea anularii actului administrativ pe motivul nemotivării acestuia.
In drept, invocă dispozițiile 1 si art. 8 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, pe dispozițiile art. 54 lit. ,,h" din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarului public, art. 23 pct. 8 din Constituția României, art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art. 63 alin. 5 lit. "e"" din Legea 215/2001. art. 106 din Legea 188/1999.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin dispoziția nr.100/04.03.2014 emisă de P. . s-a constatat suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului D. C. D., având calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei ., respectiv consilier superior la compartimentul financiar-contabil, conform art.54 lit.h, art.94 alin.1 lit.m și art.95 alin.4 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Această dispoziție a fost emisă având în vedere adresa emisă de P. de pe lângă Judecătoria Filiași, jud. D. din data de 26.02.2014 înregistrată la sediul Primăriei ..1273/03.03.3014 prin care se comunică faptul că prin rechizitoriul cu nr.373/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. C. D. pentru comiterea a două infracțiuni prevăzute de art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000.
În raport de aspectele reținute, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, pentru următoarele considerente:
Conform art.86 alin.2 din Legea nr.188/1999, "În cazul în care funcționarul public este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art.54 lit.h, persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține"
Pe de altă parte, potrivit art. 94 alin 1 lit. m din Legea 188/1999, republicată, raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când s-a dispus trimiterea în judecată a funcționarului public pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h, respectiv, infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, infracțiuni de corupție și de serviciu, infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, infracțiuni de fals ori a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice.
Infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune în legătură cu serviciul, astfel că se înscrie în categoria celor reglementate de art.54 lit.h citat anterior, iar față de împrejurarea că prin rechizitoriul întocmit s-a dispus trimiterea în judecată a reclamantului se constată că sunt îndeplinite cerințele art.86 alin.2 și art.94 alin.1 lit.m din Legea nr.188/1999 privind suspendarea de drept a raportului de serviciu.
Ca atare, independent de aprecierea autorității publice emitente a actului administrativ, suspendarea raportului de serviciu a operat în temeiul legii, fără ca emitentul actului să aprecieze oportunitatea adoptării sale. Oportunitatea a fost apreciată de legiuitor atunci când a decis să instituie această normă, emitentul doar constatând îndeplinirea cerințelor formale.
Pârâtul nu a făcut altceva decât să constate intervenția suspendării de drept, dând eficiență unor dispoziții legale cu caracter imperativ, fără a avea obligația, dar nici posibilitatea de a aprecia dacă infracțiunea pentru care este cercetat, enumerată expres de disp. art. 54 lit. h din Legea 188/1999 îl face sau nu pe reclamant incompatibil funcției publice deținute și fără ca prin această măsură cu caracter provizoriu să se aducă atingere prezumției de nevinovăție a reclamantului care, în conformitate cu dispozițiile art. 94 alin 2 și 3 din Legea 188/1999, are posibilitatea reluării raporturilor de serviciu la încetarea cauzei de suspendare.
Suspendarea de drept a raportului de serviciu este concepută de legiuitor ca o măsură de protecție a autorității publice, urmărindu-se prin aceasta lipsirea funcționarului public asupra căruia planează suspiciunea comiterii unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu de posibilitatea de a comite și în viitor, până la stabilirea vinovăției sau nevinovăției sale de către instanța de judecată, fapte de genul cărora este trimis în judecată.
Critica reclamantului privind încălcarea art.54 lit.h din Legea nr.188/1999, având în vedere că el nu a fost condamnat definitiv, ci se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție, nu poate fi reținută, întrucât suspendarea operează ope legis la momentul trimiterii în judecată și nu la momentul condamnării definitive, la acest din urmă moment operând încetarea de drept a raportului de serviciu, conform art.98 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999, astfel că suspendarea nu și-ar mai găsi rațiunea. Totodată, suspendarea are efect temporar și nu definitiv, astfel cum rezultă din dispozițiile art.86 alin.3 din lege, dreptul la muncă al reclamantului nefiind afectat în mod definitiv.
Totodată, instanța apreciază că actul administrativ contestat, sub aspect formal, nu este afectat de vreo cauză de nulitate, în conținutul său regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au condus la emiterea acestuia.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. C. D. domiciliat în comuna Argetoaia, .. 280, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Argetoaia, jud. D..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2014.
Președinte, A. G. V. | ||
Grefier, L. M. |
Red.A.V.
L.M. 25.09.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 953/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 02/2014.... → |
|---|
