Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 83/2014. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 83/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 34653/215/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 83/2014

Ședința publică de la 19 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. E. I.

Judecător A. G. V.

Judecător J. S.

Grefier L. D. B.

Pe rol judecarea recursului formulat de . SRL, cu sediul ales la S.C.A."T., M.&ASOCIAȚII" împotriva sentinței civile nr. 5899/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat I. T. DE munca D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons .jr. A. T. pentru intimat, lipsind recurentul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier .

Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul paratului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față,

Prin plângerea contravenționala, depusa și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.08.2011 sub nr._/215/2011, petenta . S.R.L. a solicitat in contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D., anularea procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 25.07.2011, exonerarea de la plata amenzii.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în urma controlului efectuat în ziua de 21.07.2011, la M. Universal Mercur din mun. C. și definitivat la I.T.M. D. în data de 25.07.2011, având ca obiectiv identificarea și combaterea muncii nedeclarate, s-a constatat că societatea nu a încheiat în formă scrisă contracte individuale de muncă persoanelor P. M. E. și Geormăneanu L..

Petenta a precizat că, procesul-verbal este nelegal, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, nu prevede o faptă prevăzuta și sancționată de textul de lege indicat, acest fapt atrăgând nulitatea prin interpretarea teleologică invocat disp. art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

În subsidiar, a solicitat schimbarea sancțiunii aplicate și reindividualizând pedeapsa să se dispună înlocuirea amenzii cu avertisment, având în vedere pericolul social redus la faptei, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În scop probator, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu și orice alte probe necesare și utile soluționării prezentei cauze.

În drept plângerea a fost întemeiată pe disp. OG/2/2001, art. 23 alin. 8 din Constituție, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 274 C.pr.civ.. Legea nr. 53/2003 R, Leg. 571/2003, art. 1410-1413 C.civ. Leg. 53/2003, Leg. Nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată, Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, cu modificările și completările ulterioare.

La prezenta plângere s-au depus procesul verbal și un set de înscrisuri cu borderou.

Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și nelegală, având în vedere disp. art. 10 coroborate cu aret. 14 și 16 din Leg. nr. 53/2003, prevederi aflate în vigoare din anul 2003 și de care petenta nu a ținut seama și nici nu le-a respectat.

În drept, a invocat prevederile disp. art. 115 C.pr.civ., ale Legii nr. 53/2003 și ale O.G. 2/2001, OUG 195/2005, cu modificările și completările ulteriore.

Odată cu întâmpinarea au fost atașate înscrisuri în copii xerox.

Prin sentința civilă nr. 5899 din 10.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dos. nr._/215/2011, s-a admis excepția de necompetenta teritoriala a Judecătoriei C., s-a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de către petenta . SRL în contradictoriu cu intimatul ITM D., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, București.

Prin s.c. nr. 8120/23.05.2012, Judecătoria Sectorului 2 București, a admis excepția de necompetenta teritoriala a instanței, a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de către petenta, în favoarea Judecătoriei C. și constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu orice altă procedură în cauză și a înaintat dosarul I.C.C.J. pentru a soluționa conflictul.

Prin decizia nr. 6460/19.10.2012, I.C.C.J Secția 1 Civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorei C..

Dosarul a fost înregistrat la data de 11.12.2012 sub nr._ .

Legal citată, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și nelegală, având în vedere disp. art. 10 coroborate cu art. 14 și 16 din Lg. nr. 53/2003, prevederi aflate în vigoare din anul 2003 și de care petenta nu a ținut seama și nici nu le-a respectat.

În drept, a invocat prevederile disp. art. 115 C.pr.civ., ale Legii nr. 53/2003 și ale O.G. 2/2001, OUG 195/2005, cu modificările și completările ulteriore.

Odată cu întâmpinarea au fost atașate înscrisuri în copii xerox.

În scop probator, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială cu martorii P. M.-E. și C. L.-A..

Analizând cauza dedusă judecății, cu prioritate, potrivit art. 137, alin.(1) din Codul de procedură civilă, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.07.2011, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 16 alin. 1, și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 republicata.

În fapt, la data încheierii procesului-verbal, în urma unui control efectuat la punctul de lucru al . S.R.L., în ziua de 21.07.2011, situat în C., M. Universal Mercur și definitivat la I.T.M. D. în data de 25.07.2011, având ca obiectiv identificarea și combaterea muncii nedeclarate, s-a constatat că societatea nu a încheiat în formă scrisă contracte individuale de muncă persoanelor P. M. E. și Geormăneanu L..

Potrivit art. 16 din legea 53/2003, ,,Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului,,.

Conform art. 34 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenții și hotărăște asupra sancțiunii.

Procesul-verbal de contravenție beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.

Acest aspect a fost constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în mai multe spețe în care s-a concluzionat că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora chiar și în materie penală (cum este calificată și materia constituțională prin raportare la CEDO) pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.

Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție contestat potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 si art. 17 din OG 2/2001), cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.

Instanța atrage atenția asupra reglementărilor art. 17 din OG 2/2001 unde sunt strict determinate situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator.

Astfel, prin acest text de lege se prevede ca "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal".

In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie sa le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Nici unul dintre motivele de nulitate, invocate de petentă, nu se regăsește printre cele expres prevăzute de art. 17 din ordonanță, situație în care vom analiza doar existența vătămării petentei, cauzată acesteia prin neregulile semnalate, vătămare care trebuie dovedită și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție .

Procedând la o astfel de analiză, se constată că petenta nici nu a indicat în ce mod a fost prejudiciată prin neregulile reclamate și de altfel, nici unul dintre acestea nu sunt de natură să conducă la anularea procesului verbal, neproducându-i acesteia nici o vătămare.

Prin urmare, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001, în lipsa cărora, actul sancționator ar fi fost lovit de nulitate absolută.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 1169 C.civ. care reglementează sarcina probei.

Petenta, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată audierea martorilor P. M. E. și C. Luian A..

Petenta a susținut că numitele P. M. E. și Geormăneanu L. nu aveau contract de muncă deoarece acestea aveau încheiate convenții civile de prestări servicii.

Martora P. M. E. declara ca societatea petenta ,,a solicitat actele în vederea încheierii contractului de munca pe perioada determinată." Interesându-se daca i s-a încheiat contract de munca aceasta a aflat că ,,actele sunt la București, urmând să se înregistreze contractul de muncă la București, deoarece au sediul în București".

La data constatării contravenției agenții ITM i-au solicitat martorei să ,,completeze o fișă" și încercând să afle telefonic sediul societății petente, a fost înștiințată cu aceea ocazie că i ,,s-a încheiat un contract pentru prestări servicii".

Martorul C. Luian A. mărturisește că numita P. M. E. avea încheiată o convenție civilă, însă ,,în prezent se folosesc conform legii registrele de zilieri, lege care era în vigoare și la data constatării contravenției." Martorul mai declară că registrele de zilieri ,,se tipăresc mai greu și de aceea persoana respectiva (P. M. E. ) avea încheiată convenție civilă, în prezent nemaifiind o problemă cu tipărirea acestor registre speciale".

Din analiza declarației date de numita P. M. E. pe formularul fișă de identificare, anexă la procesul verbal de contravenție( fila 72 ), instanța reține că acesta a susținut și scris personal că a încheiat o convenție, ,,fără contract de muncă". Acesta mai arată că prestează activitatea de promoter pentru petentă de la data de 01.06. 2011.

Susținerea petentei potrivit căreia cele două persoane prestau activitate în baza convențiilor civile de prestari servicii, este neîntemeiată raportat la dispozițiile art. 10, 14 ,16 din Codul Mucii.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, „contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.”

Petenta avea posibilitatea de a le încheia celor două persoane contract individual de muncă pe durata determinată conform. art. 82 din Legea nr. 53/2003 dispoziții care se coroborează cu art. 83 lit. c din aceeași lege, dar a preferat să le încheie aceste convenții civile de prestări servicii convenții care nu se mai aplică de la data intrării în vigoare a Codului Muncii - Legea nr. 53/2003, lege în cuprinsul căreia legiuitorul a reglementat foarte clar domeniul raporturilor de muncă existente în cazul de față între cele două persoane depistate fără forme legale de angajare și angajator.

Legea 52/2011, privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, prevede la art. 5 alin. 2 că beneficiarul are următoarele obligații:

,, a)să înființeze Registrul de evidență a zilierilor conform modelului prevăzut în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta lege. Registrul de evidență a zilierilor se păstrează la sediul beneficiarului;

prevederi din Art. 1 (Norme Metodologice din 2011) la data 02-mai-2011 pentru Art. 5, alin. (2), litera A. din capitolul II

Art. 1

(1) Registrul de evidență a zilierilor, denumit în continuare registru, reprezintă:

a) document oficial cu regim special de evidență a lucrătorilor zilieri;

b) sursă de date pentru elaborarea pe plan național a politicilor în domeniul ocupării forței de muncă și combaterii muncii fără forme legale, precum și în domeniul fiscal;

c) sursă administrativă de date pentru sistemul informațional statistic cum ar fi: statistica curentă, urmărirea indicatorilor referitori la evoluția gradului de ocupare și al pieței muncii, monitorizarea nivelului muncii fără forme legale, cu precădere în anumite domenii de activitate, organizarea unui sistem de anchete prin sondaj.

(2) Modelul, conținutul și instrucțiunile de completare a registrului sunt cele prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri.

prevederi din Art. 6 (Norme Metodologice din 2011) la data 02-mai-2011 pentru Art. 5, alin. (2), litera A. din capitolul II

Art. 6

Registrul se tipărește și se înseriază de Imprimeria Națională, iar distribuirea acestuia se face, la cerere și contra cost, de Inspecția Muncii prin inspectoratele teritoriale de muncă.

b)să completeze Registrul de evidență a zilierilor, înainte de începerea activității, conform instrucțiunilor prevăzute în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezenta lege;

c)să prezinte Registrul de evidență a zilierilor organelor de control abilitate;

d)să asigure instruirea și informarea zilierului cu privire la activitatea pe care urmează să o presteze, riscurile și pericolele la care poate fi expus în exercitarea activității, precum și cu privire la drepturile zilierului, în condițiile prevăzute de prezenta lege. Instruirea are loc zilnic, înainte de începerea activității;

e)să plătească zilierului, la sfârșitul fiecărei zile de lucru, remunerația convenită;

f)să asigure, pe propria cheltuială, echipamente de lucru și de protecție care se impun datorită naturii și specificului activității desfășurate de zilier."

Potrivit art. 7 alin. 2 si 3 din aceeași lege ,, beneficiarul va înainta lunar, până cel târziu la data de 5 a fiecărei luni, către inspectoratul teritorial de muncă unde își are sediul un extras al Registrului de evidență a zilierilor conținând înregistrările din luna precedentă. Inspecția Muncii va centraliza la nivel național datele transmise potrivit alin. (2), pentru a putea verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 4.

În speță, petenta a depus extras de pe Registrul de evidență a zilierilor însă numai pentru luna iulie 2011, nu și pentru luna iunie 2011, neexistând dovada că . SRL a înaintat către ITM un extras al Registrului de evidență a zilierilor conținând înregistrările din luna precedentă.

Cu privire la sancțiune, instanța reține că acesta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit (acela de a eluda dispozițiile legale), de urmarea produsă.

Mai mult, instanța, în temeiul art. 5 din O.G. nr. 2/2001, constată că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece poate fi încurajat fenomenul muncii la negru, persoanele in cauza fiind lipsite de drepturile privind asigurarea de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea sociala pentru pensie si alte drepturi.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât s-a respins plângerea contravențională și s-a menținut procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, la data de 18.07.2013, petenta . SRL criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie.

În motivare, a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit situația de fapt existentă între părți și nu a analizat probele, respectiv depozițiile martorilor și înscrisurile depuse.

Arată că, în urma solicitărilor inspectorului de muncă, a înaintat toate documentele solicitate ce vizau legalitatea prestării serviciilor, rezultând un nr. de 2 persoane, P. M. E. și Geormăneanu L., ce aveau încheiate convenție civilă de prestări servicii, precum și registrul de evidență al zilierilor.

Precizează că au arătat faptul că între părți nu există raporturi de muncă în înțelesul legii, cele două persoane neprestând activități lucrative, iar clauzele contractuale nu cuprind elemente ale unui contract individual de muncă conf. art. 16 din L. 53/2003 rep.

Mai arată că nu s-au analizat motivele de nelegalitate ale procesului verbal, respectiv indicarea posibilității achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă aceasta prevede o asemenea posibilitate și consemnarea descrierii în mod real a situației de fapt.

Pe cale de consecință, arată că insuficienta descriere a faptei este echivalentă cu descrierea ei, ducând la anularea procesului verbal de contravenție.

Totodată, consideră că instanța de fond a respins nefondat susținerile referitoare la raporturile dintre părți în baza unor convenții civile de prestări servicii.

Intimatul I.T.M D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, deoarece în mod corect instanța de fond a respins plângerea apreciind că nu a fost dovedită o altă stare de fapt decât cea reținută de organele de control.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 304 ind. 1 C.p.civ., instanța apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-petentă a fost sancționată contravențional cu amenda de 20.000 lei pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, modificată și completată, întrucât cu ocazia unui control efectuat la punctul de lucru al . S.R.L., în ziua de 21.07.2011, situat în C., M. Universal Mercur și definitivat la I.T.M. D. în data de 25.07.2011, având ca obiectiv identificarea și combaterea muncii nedeclarate, s-a constatat că societatea nu a încheiat în formă scrisă contracte individuale de muncă persoanelor P. M. E. și Geormăneanu L..

În esență, recurenta susține că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, în sensul că nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, că a motivat în mod sumar hotărârea pronunțată, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, că a interpretat în mod greșit materialul probator administrat în cauză și că nu s-au analizat motivele de nelegalitate ale procesului verbal, respectiv indicarea posibilității achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă aceasta prevede o asemenea posibilitate și consemnarea descrierii în mod real a situației de fapt.

În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia instanța de fond nu a analizat motivele de nelegalitate ale procesului verbal și nici posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, acesta este nefondat, având în vedere, pe de o parte că, verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, se reține că respectivul act a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar, pe de altă parte, indicarea în cuprinsul procesului verbal a posibilității achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ nu este prevăzută de Legea nr. 153/2003. Dacă în cuprinsul legii nu este prevăzută această posibilitate, în mod concret, nici agentul constatator nu avea cum să o menționeze, având în vedere că art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 a prevăzut această posibilitate doar în situația în care legea în baza căreia a fost sancționată fapta prevede în mod expres această posibilitate.

Nu este fondată nici susținerea potrivit căreia fapta contravențională nu este descrisă suficient, având în vedere că în descrierea faptei s-au respectat dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, instanța de fond pronunțând o hotărâre motivată atât în fapt cât și în drept, luând în considerare toate probele administrate în cauză, nu cuprinde motive străine de natura pricinii și nici motive contradictorii.

Din probele administrate a reieșit că recurenta nu a încheiat contracte individuale de muncă numitelor P. M. E. și Geormăneanu L., anterior începerii raporturilor de muncă, contracte pe care nici nu le-au semnat, fapt recunoscut de acestea în declarațiile date cu ocazia controlului și depuse la dosar.

Tribunalul nu poate reține apărarea recurentei conform căreia instanța de fond a respins nefondat susținerile referitoare la raporturile dintre părți în baza unor convenții civile de prestări servicii.

Recurenta petentă a susținut că numitele P. M. E. și Geormăneanu L. nu aveau contract de muncă deoarece acestea aveau încheiate convenții civile de prestări servicii.

Această susținere este neîntemeiată raportat la dispozițiile art. 10, 14 ,16 din Codul Muncii.

Recurenta avea posibilitatea de a le încheia celor două persoane contract individual de muncă pe durata determinată conform. art. 82 din Legea nr. 53/2003 dispoziții care se coroborează cu art. 83 lit. c din aceeași lege, dar a preferat să le încheie aceste convenții civile de prestări servicii convenții care nu se mai aplică de la data intrării în vigoare a Codului Muncii - Legea nr. 53/2003, lege în cuprinsul căreia legiuitorul a reglementat foarte clar domeniul raporturilor de muncă existente în cazul de față între cele două persoane depistate fără forme legale de angajare și angajator.

Legea 52/2011, privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, prevede la art. 5 alin. 2 că beneficiarul are următoarele obligații:

prevederi din Art. 1 (Norme Metodologice din 2011) la data 02-mai-2011 pentru Art. 5, alin. (2), litera A. din capitolul II

Art. 1

(1) Registrul de evidență a zilierilor, denumit în continuare registru, reprezintă:

a) document oficial cu regim special de evidență a lucrătorilor zilieri;

b) sursă de date pentru elaborarea pe plan național a politicilor în domeniul ocupării forței de muncă și combaterii muncii fără forme legale, precum și în domeniul fiscal;

prevederi din Art. 6 (Norme Metodologice din 2011) la data 02-mai-2011 pentru Art. 5, alin. (2), litera A. din capitolul II

Art. 6

Registrul se tipărește și se înseriază de Imprimeria Națională, iar distribuirea acestuia se face, la cerere și contra cost, de Inspecția Muncii prin inspectoratele teritoriale de muncă.

b)să completeze Registrul de evidență a zilierilor, înainte de începerea activității, conform instrucțiunilor prevăzute în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezenta lege;

c)să prezinte Registrul de evidență a zilierilor organelor de control abilitate;

e)să plătească zilierului, la sfârșitul fiecărei zile de lucru, remunerația convenită;

f)să asigure, pe propria cheltuială, echipamente de lucru și de protecție care se impun datorită naturii și specificului activității desfășurate de zilier."

Recurenta a depus extras de pe Registrul de evidență a zilierilor însă numai pentru luna iulie 2011, nu și pentru luna iunie 2011, neexistând dovada că . SRL a înaintat către ITM un extras al Registrului de evidență a zilierilor conținând înregistrările din luna precedentă.

Cu privire la sancțiune, instanța de fond a reținut în mod corect că aceasta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit (acela de a eluda dispozițiile legale), de urmarea produsă.

Fapta reținută în sarcina recurentei prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece poate fi încurajat fenomenul muncii la negru, persoanele in cauza fiind lipsite de drepturile privind asigurarea de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea sociala pentru pensie si alte drepturi

Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate pentru comiterea contravenției reglementate de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, Tribunalul consideră că gradul de pericol social al respectivei fapte este unul ridicat, de natură a justifica aplicarea sancțiunii amenzii.

Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".

În primul rând, trebuie remarcat faptul că agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 pentru contravenția săvârșită – textul de lege anterior menționat stabilind că fapta este sancționată "cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată” -, chiar dacă este adevărat că suma respectivă are un cuantum foarte ridicat. Însă, în lipsa unor alte elemente care să conducă la concluzia că fapta săvârșită prezintă un grad scăzut de pericol social concret, numai cuantumul ridicat al minimului amenzii contravenționale – fixat de legiuitor -, nu este de ajuns pentru a justifica concluzia că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

Pentru considerentele expuse anterior – luând în considerare și amploarea fenomenului „muncii la negru” și ținând seama că, dacă n-ar fi aplicată o sancțiune pecuniară nu ar avea nici o eficiență încercarea de a combate munca fără forme legale -, instanța de control judiciar apreciază că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a disp. art. 5 și art. 21 din O.G. 2/2001 la individualizarea sancțiunii aplicate pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, gradul de pericol social al contravenției săvârșite impunând aplicarea unei amenzi.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursul formulat de petenta . SRL, cu sediul social în București, ., sector 2, reprezentată convențional și cu sediul procesual ales la SCA „T., M. & ASOCIAȚII” în București, .. 5, .. 2, ., în contradictoriu cu intimatul ITM D., cu sediul în C., .. 51, jud. D..

Irevocabila.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2014.

Președinte,

C. E. I.

Judecător,

A. G. V.

Judecător,

J. S.

Grefier,

L. D. B.

Red JS/L.B. 2 ex.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 02/2014....		Obligaţia de a face. Sentința nr. 1048/2014. Tribunalul DOLJ →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 83/2014. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 83/2014. Tribunalul DOLJ