Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1413/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1413/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 16271/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1413/2014
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantii P. O.-M., A. O.-P., Ș. M., P. B.-O., C. D., N. M. I. A., J. V.-C., D. L. C. și pe pârâtii M. A. INTERNE, I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pârâtul IPJ D. a depus la dosar răspuns la adresa instanței.
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, după care nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, și considerând încheiată cercetarea judecătorească, reține dosarul spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 04 decembrie 2013, reclamanții P. O.-M., A. O.-P., Ș. M., P. B.-O., C. D., N. M. I. A., J. V.-C., D. L. C. au chemat în judecată pe pârâtele M. A. INTERNE, I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la calcularea, alocarea si plata celui de al 13-lea salariu, sumă actualizată cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului până la data efectivă a plătii.
In fapt, arată că sunt angajati în cadrul I.P.J. D., având calitatea de funcționari publici în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate C..
Arată reclamanții că premiul anual ( al 13-lea salariu) prevăzut pentru anul 2010 de actele normative în vigoare nu le-a fost acordat până în prezent.
Art. 15 alin. 2 din Constituție statuează ca ,,Legea dispune numai pentru viitor ,cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile" iar, art. l din Codul Civil ca „Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiva, respectiv pentru perioada de timp dedusa obiectului judecății, anul 2010. Până la . legii nr. 285/28.12.2010, privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul anual cunoscut și sub denumirea de cil 13-lea salariu, a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, care dispunea că: „Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz realizate in anul pentru care se face premierea".
In prezent potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi". Din interpretarea textului de lege rezultă aplicarea retroactivă a art. 8 din Legea nr. 285/2010, lucru care contravine art. 15 din Constituția României și a prevederilor art. 1 din Codul civil, care prevăd în mod imperativ, fară a lăsa loc de interpretare, că legea dispune numai pentru viitor; avem o singură excepție de la această prevedere imperativă, respectiv aplicarea legii mai favorabile în domeniile contravențional ori penal. Curtea Constituțională a subliniat, prin Decizia nr. 90/1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 489/1999, caracterul universal al principiului la care ne-am referit, arătând că: „Principiul neretroactivității este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia".
Dreptul de a primii premiul anual aferent anului 2010, s-a născut începând cu data de 01 ianuarie 2010 și a continuat pe tot parcursul acestui an, până la 31 decembrie. Se impune a fi făcută distincția clară între momentul nașteri dreptului, care a început să curgă la 01 ianuarie 2010 și s-a epuizat la terminarea acestuia, și un alt moment, cel al concretizării dreptului prin acordarea echivalentului bănesc cuvenit, de la 01 ianuarie 2011 pentru ca acesta să nu rămână golit de conținut.
Mai mult decât atât, premiul anual reprezentat de suma de bani egală eu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz. realizate în anul pentru care se face premierea. îmbracă forma unui drept patrimonial recunoscut, pentru o situație trecută, respectiv anul 2010. Prin urmare Legea nr. 285/2010, ale cărei dispoziții sunt în vigoare începând cu 01 ianuarie 2011. nu poate duce la înlăturarea existenței dreptului pentru trecut, întrucât s-ar încălca prevederile art. 53 din Constituția României, referitoare la cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, dar și a reglementărilor date prin art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Reclamanții arată că premiul anual pe 2010 reprezintă un "bun" iar dispozițiile legale menționate (art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009) prevăd nu doar dreptul ci și modalitatea prin care statul urmează să își execute această obligație financiară.
În acest sens, sunt menționate art. 20 din Constituția României intitulat "Tratatele internaționale privind drepturile omului" și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Legea nr. 285/2010 nu poate aduce atingere dreptului câștigat, referitor la premiul anual întrucât s-ar ajunge ca această lege să se aplice retroactiv, pentru anul 2010. asupra unei situații consolidate anterior.
In baza prevederilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 premiul anual reprezintă pentru anul 2010, un drept câștigat, aflat sub autoritatea statului de drept, a cărui stabilitate nu poate fi atinsă decât prin încălcarea Constituției.
Față de acest aspect supus judecății, solicită să se ia act de practica judiciară privind acordarea acestui drept existent la nivelul altor instanțe judecătorești cum ar fi de exemplu dosarele înregistrate la Tribunalul Bacău nr._ ,_ ,_ prin care s-a acordat premiul aferent anului 2010, hotărâri rămase ulterior irevocabile la Curtea de Apel Bacău ori decizia nr. 2452 a Curții de Apel Ploiești, de asemenea definitivă și irevocabilă.
În drept invocă dispozițiile art. 25 din Legea 330/2009, Legea 285/2010, art. I din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevederile art. 15 alin. 2, art. 20, art. 41 alin. 2, art. 44 din Constituția României, Directiva 2000/78/CE, art. 211 din Legea 62/2011.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Jud. D. a depus întâmpinare, la data de 16.12.2013, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeitată.
Solicită să se constate că actul normativ care acorda dreptul solicitat de reclamant prin prezenta acțiune a fost abrogat de art. 39 din legea 284/2010, odată cu . la data de 01 Ianuarie 2011.
Prin Legea-cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legiuitorul nu a mai prevăzut acordarea premiului anual.
Mai mult decât atât potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
Consideră că reclamantul face o interpretare eronata a acestor prevederi legale, legiuitorul stabilind in mod clar si fără echivoc ca premiul anual pentru anul 2010 nu se mai acordă.
De asemenea Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 728/24.10.2006 reține, astfel cum a statuat în numeroase rânduri în jurisprudența sa că sporurile, adaosurile și alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale. Instituirea și diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
Față de aspectele prezentate, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
M. A. Interne a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâtul a arătat că ,potrivit art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului A. Interne, cu modificările și completările ulterioare: „ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite". Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonatori de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din subordinea Inspectoratului G. al Poliției Române ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite din Anexa nr. 6 la Ordinul M.A.I. nr. S/173 din 13.07.2012 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I. (act normativ în vigoare la data promovării acțiunii), șeful Inspectoratului de Poliției Județean D. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 12 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M. A. Interne. Astfel, conform pct. 2 lit. a): ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul acestuia.
In soluționarea litigiului dedus judecății, învederează Decizia civilă nr. 3522/16.10.2008 a I.C.C.J. potrivit căreia „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile ". Chiar mai mult, în situația ipotetică a stabilirii dreptului reclamantului la plata drepturilor bănești în discuție pe cale judecătorească, ținând cont de faptul că între M.A.I. și acesta nu au luat naștere raporturi juridice din care să rezulte obligația de plată în sarcina pârâtei, nefiind necesară stabilirea unei garanții privind alocarea fondurilor necesare plății în favoarea reclamantului printr-o hotărâre judecătorească.
Mai mult, conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, atribuțiile privind stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte din cadrul I.P.J. D., sunt în competența exclusivă a șefului acestui inspectorat, care este ordonator terțiar de credite.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare: „în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți".
În concluzie solicită respingerea acțiunii față de M. A. Interne ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 21 alin. (1) din Anexa IV la Legea - cadru nr. 330/2009 "până la 31.12.2010, pentru activitatea desfășurată, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii și personalul civil beneficiază de un premiu anual stabilit în raport cu solda lunară/salariul de bază de încadrare, respectiv salariul de bază din ultima lună a anului pentru care se face premierea. D. urmare, ținând cont că drepturile salariale cuvenite personalului din M. A. Interne pentru luna decembrie sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie.
Această procedură este confirmată și de prevederile art. 25 alin. (4) din Legea - cadru nr. 330/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii respectiv, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Astfel, pentru activitatea desfășurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice, inclusiv polițiștii, cadrele militare în activitate și personalul civil, puteau să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011. În conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
In consecință, legiuitorul a inclus sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010 în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01.01.2011, procedeu prin care personalul în discuție nu a fost lipsit de dreptul de a beneficia de dreptul bănesc în discuție. Învederează instanței că în bugetul pentru anul 2011 al Ministerului A. Interne nu au fost prevăzute sau repartizate fonduri bugetare, potrivit legii, pentru cheltuieli cu premiul anual cuvenit personalului acestui minister pentru activitatea desfășurată în anul 2010, iar potrivit art. 14 alin. (2) și (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele instituțiilor publice și nici angajată și efectuată, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială și nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Solicită instanței să constate faptul că reclamantul nu mai este îndreptățit să beneficieze de drepturile bănești solicitate.
Pârâtul I. G. al Poliției Române a depus întâmpinare la data de 17.12.2013, solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Art. 25 alin. 4 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice stabilește că "plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."
În conformitate cu art. 8 din Legea nr. 285/2010: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi"
În concluzie, este evident faptul că premiul anual aferent anului 2010, solicitat de reclamanți, nu s-a mai acordat, în conformitate cu prevederile legale menționate anterior.
În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit în mod constant că instituirea și diminuarea drepturilor salariale, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea ori încetarea acordării lor, stabilirea categoriilor de personal salariat care beneficiază de acestea, precum și a altor condiții și criterii de acordare, țin de competența și opțiunea exclusivă a legiuitorului.
În virtutea prerogativelor constituționale, Parlamentul și, prin derogare legislativă în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția (art. 126 alin. 1 din Legea fundamentală), adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Totodată, pârâtul învederează instanței faptul că la data de 18 noiembrie 2013, prin Decizia nr. 21/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu acordarea premiului anual personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2010, stabilind următoarele: ,,(..)în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
În ceea ce privește solicitarea privind actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânda legală, pârâtul solicită respingerea ca neîntemeiată a acesteia. Obligarea instituției la plata dobânzii legale este neîntemeiată, deoarece O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, prevede la art. 2 că: „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală".
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație, pârâta arată că acordarea ei ar conduce la o dublă reparație a pagubei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, pârâtul IPJ D. a comunicat că drepturile salariale ale reclamanților au fost acordate prin intermediul Serviciului Financiar din cadrul IPJ D..
În baza dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor M. Administrației si Internelor, invocată de către pârât și a Inspectoratului G. al Poliției Române
Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății.
În speță, se reține că reclamanții sunt angajați în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean D. și nu are raporturi de serviciu directe cu pârâtul MAI, care are calitatea de ordonator principal de credite, sau cu pârâtul IGPR, care are calitatea de ordonator secundar de credite.
În ceea ce privește faptul că ordonatorul principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, instanța apreciază că nu este în măsură să confere calitate procesuală pasivă acestuia având în vedere că, potrivit art. 4 alin. (1) din OG. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii „ordonatorii principali ele credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii .și ide instituțiilor clin subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii", pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean D. beneficiind, astfel, de o garanție legală în favoarea lui.
Instanța are în vedere totodată că, ÎCCJ în Decizia civilă nr. 3522/16.10.2008 s-a pronunțat în sensul că „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu".
Pentru aceste considerentele, instanța constată că excepția invocată este întemeiată, urmând a fi admisă și, ca atare, va fi respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Administrației si Internelor și I. G. al Poliției Române ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean D., analizând ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamantii au solicitat instanței obligarea pârâtului la calculul și plata premiului anual (salariul al 13-lea) aferent anului 2010 în conformitate cu prevederile art. 25, din legea 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 și art. 26 din O.G. nr. 38/2003, actualizată cu coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului până ia data efectivă a plății.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Conform alin.4 al art. 25, plata premiului se face începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se face premierea.
Dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, care prevedeau acordarea premiului solicitat în cauză, au fost abrogate prin art. 39 din Legea nr. 284/2010. Conform art. 46 din Legea nr. 284/2010, Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la 01.01.2011 și începând cu acest moment au fost abrogate dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009.
Printre premiile reglementate de Legea nr. 284/2010 s-a menținut doar premiul de 2% din cheltuielile de salarii, conform art.23 din Legea nr. 284/2010.
După abrogarea art. 25 din Legea nr. 330/2009 prin Legea nr. 284/2010, a apărut Legea nr. 285/2010 cu aplicabilitate tot de la 01.01.2011, care prin art. 9 din Legea nr. 285/2010, a eliminat acordarea oricărui premiu.
Tot prin Legea nr. 285/2010, prin art. 8 s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, potrivit prezentei legi.
Ca atare, prevederile Legii nr. 285/2010 nu retroactivează, acestea neproducând nici un efect pentru perioada anterioară emiterii lor, în ceea ce privește acordarea premiului anual aferent anului 2010 legiuitorul operând numai o modificare în ceea ce privește plata efectivă a acestui premiu, plată ce are loc sub forma majorărilor salariale ce se acordă în acest an.
Or, față de dispozițiile legale menționate, obligarea angajatorilor la plata distinctă a sumelor aferente acestui premiu după abrogarea expresă a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 este lipsită de suport legal, cu atât mai mult cu cât art. 8 din Legea nr. 285/2010 în condițiile în care acesta a fost efectuat de Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate constatându-se că aceste prevederi legale nu conțin elemente de retroactivitate și nici nu încalcă dreptul de proprietate al reclamanților.
Cu privire la încălcarea art. 1 protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocată de reclamanți, instanța apreciază că, prin această soluție legislativă, reclamanții nu au fost lipsiți de un „bun” într-o modalitate incompatibilă cu exigențele art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la anumite beneficii bănești în calitate de salariat nu este un drept de sine stătător, consacrat ca atare de Convenție, ci a fost asimilat, în jurisprudența curții, în anumite condiții, unui drept de proprietate.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut o distincție esențială între dreptul de a primi, în viitor, un salariu câștigat pentru o muncă prestată și dreptul de a primi, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum (Lelas vs. Croația, cererea nr._/08,hotărâre din 20 mai 2010, §. 58; Vilho Eskelinen ș.a. vs. Finlanda, cererea nr._/00,hotărâre din 19 aprilie 2007, §. 94).
Astfel în materia drepturilor salariale, statele se bucură de o largă marjă de apreciere în a determina oportunitatea și intensitatea măsurilor adoptate, iar instanța de contencios european a declarat în mod constant că respectă modalitatea în care statele membre concep imperativele utilității publice, cu excepția cazului în care raționamentul acestora se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (F. M. și G. S. vs. România, cererile nr._/11 și nr._/11, §.19).
Ca atare, statul este cel în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat, putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor asemenea beneficii prin modificări legislative corespunzătore, însă atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate au fost respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora (Kechko vs. Ucraina, cererea nr._/00, hotărâre din 8 noiembrie 2005, §23).
Or, în privința premiului pentru anul 2010, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 care consacrau acest drept au fost abrogate în mod expres prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a stabilit o altă modalitate de plată a sumelor aferente.
În același sens, s-a pronunțat și I.C.C.J prin decizia nr. 21/18.11.2013, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a hotărât, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale: ”Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”, dezlegarea dată problemelor de drept fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 517 din Codul de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului IPJ D. ca fiind neîntemeiată și, în consecință, o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. A. Interne și I. G. al Poliției Române.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții P. O.-M., A. O.-P., Ș. M., P. B.-O., C. D., N. M. I. A., J. V.-C., D. L. C. cu domiciliul ales la C. av. P. N. cu sediul în C., ., .,., împotriva pârâților M. A. Interne, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1, sector 1 și I. G. al Poliției Române, cu sediul în București, .. 6, sector 5, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2014.
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, C. N. |
Red. MCV/ Teh C.N.
15 Aprilie 2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 447/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 249/2014.... → |
|---|
