Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 8837/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8837/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 29474/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 284/2014
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător M. D. I.
Judecător C. M. G.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta B. L. C. împotriva Sentinței Civile nr. 8837/2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. M. C. BIROUL RUITIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că intimata a depus întâmpinare la dosar.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 04.09.2013, cu termen recomandat la data de 11.10.2013 conform N.C.P.C., petenta B. L. C., în contradictoriu cu intimatul IPJ D. – Poliția M. C. – Biroul Rutier, a solicitat instanței anularea procesului - verbal de contravenție . nr._/31.08.2013, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea cererii, petenta a arătat că la data de 31.08.2013, în timp ce conducea autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, pe ., a fost oprită pentru control de către poliția rutieră, iar agentul constatator i-a adus la cunoștință motivul opririi și anume că,a încălcat regimul legal de viteză, urmând a fi sancționată contravențional.
A mai arătat că după ce agentul de poliție a întocmit procesul - verbal de contravenție, i-a adus la cunoștință că a fost sancționată contravențional cu o amendă în valoare de 640 RON, motiv pentru care a semnat procesul -verbal fără obiecțiuni, după care i-a fost înmânată și dovada înlocuitoare a permisului de conducere, comunicându-i că a circulat cu o viteză de 104 km/h, fiind sancționată pentru depășirea vitezei legale cu peste 50 km/h, stare de fapt pe care nu o recunoaște.
A mai precizat că solicită ca intimatul să depună la dosarul cauzei fotografii radar din care să rezulte viteza cu care a circulat și locul în care s-a făcut înregistrarea.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, OUG 195/2002, NML 021-05/23.11.2005 și cauzele "A. contra României".
La data de 23.01.2014, petenta a depus la dosar prin Serviciul Registratură, la dosarul nr._ /a1, o cerere de renunțare la judecată.
Analizând cererea de renunțare la judecată, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 406 al. 1 C.proc.civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Renunțarea la judecată este un act de dispoziție procesuală care poate fi efectuat personal de către reclamant sau prin reprezentant cu procură specială.
Instanța a constatat că înainte de primul termen de judecată, prin declarația notarială autentificată sub nr. 254/21.01.2014 de BNP G. – T. M. D., reclamanta a renunțat la judecata în cauză.
Prin urmare, având în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 406 C.proc.civ., instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului.
Împotriva acestei soluții a fost declarat recurs de către B. L. C., criticând-o ca netemeinică și nelegală. Recurentul a solicitat instanței să admită recursul și să dispună modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale. Recurentul solicită instanței schimbarea încadrării juridice a faptei și aplicarea sancțiunii contravenționale corespunzătoare, precizând faptul că buletinul de verificare metrologică eliberat în urma verificărilor atestă doar faptul că aparatul radar se înscrie în marjele de eroare prevăzute de lege și nu că acesta funcționează perfect, în opinia sa existând un dubiu cu privire la precizia absolută a măsurătorii. Recurentul invocă disp. art. 3.1.1. lit. b și c din Ordinul 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie, conform cărora eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează în regim staționar este de +/- km/h pentru viteze de până la 100 km/h și +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, iar pentru cinemometre care funcționează în regim deplasare este de +/- 4 km/h pentru viteze de până la 100 km/h și +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. Consideră că eroarea admisă pentru norma amintită trebuie interpretată în favoarea petentului potrivit principiului "in dubio pro reo". Consideră că procesul verbal de contravenție nu probează prezumtiva faptă, prezumția de nevinovăție nefiind înlăturată. În drept își întemeiază acțiunea pe disp. art. 483 C.p.c., art. 486 și 487 C.p.c.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a precizat că instanța de fond în mod corect a luat act de renunțarea petentului la judecată. Solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală.
Analizând sentința recurată, tribunalul constată că recursul nu este fondat.
Astfel, prin sentința recurata instanța de fond in raport de dispozitiile art. 406 C.pr.civ., a luat act de renunțarea recurent3i/petente, la judecarea plângerii contravenționale formulate
Conform prevederilor art. 406 C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Prin urmare, renunțarea la judecarea unei cereri de chemare în judecată poate interveni în orice stadiu al procesului, inclusiv în recurs.
Potrivit dispozitiilor art. 410 din C.pr.civ., hotararea prin care s-a luat act de renuntarea la judecata este supusă recursului, care se judecă de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțarea la dreptul pretins.
Se reține astfel că actul procesual de dispoziție al renunțării la judecata cererii este un act juridic unilateral, caracterizat, asemănător tuturor actelor juridice unilaterale, prin principiul irevocabilității. Aceasta presupune că un act juridic unilateral nu poate fi revocat, efectele produse de acesta, dacă este efectuat fără vicii de consimțământ sau fără a fi lovit de cauze de nulitate relativă sau absolută, fiind irevocabile.
Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze hotărârea prin care s-a luat act de renunțarea la judecata.
Cum în speță recurenta prin cererea de recurs nu invocă vicii de consimțământ sau cauze de nulitate relativă sau absolută a renunțării la judecata cererii care să poată fi analizate în recurs, cererea de recurs putând viza în speță doar aceste motive și nu aspecte ce vizează fondul cauzei așa cum invocă recurenta, tribunalul constată că sentința atacată este legală și temeinică, motivele invocate ce vizează fondul cauzei neputând fi analizate pe calea recursului împotriva sentinței prin care s-a luat act de renunțarea petentei la judecarea cererii astfel încât recursul declarat de către recurentă, nu este fondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de recurenta B. L. C., domiciliată în . împotriva Sentinței Civile nr. 8837/2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. M. C. BIROUL RUTIER, cu sediul în C., județul D..
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 07 Noiembrie 2014.
Președinte, G. P. | Judecător, M. D. I. | Judecător, C. M. G. |
Grefier, A. F. |
Red. M.I. /28.11.2014
Jud. Fond V.C.L
Teh. A.F. 10.11.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1342/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2195/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
