Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1879/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1879/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 3518/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1879/2014
Ședința publică de la 26 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta M. A. și pe pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta M. A. asistată de avocați M. C. și I. T., pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. prin consilier juridic C. A. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat C. M., solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, suspendarea raporturilor de serviciu existente între reclamantă și pârâtă, începând cu data de 22.08.2014 pe o perioadă de 2 ani, această cerere fiind justificată de un interes legitim și personal, și anume în vederea încheierii căsătoriei cu un cetățean american
Avocat I. T. pentru reclamantă pune, de asemenea, concluzii de admitere a cererii și suspendarea raporturilor de serviciu pe o perioadă de 2 ani, începând cu data de 22.08.2014, în vederea încheierii căsătoriei cu un cetățean american, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile impuse de lege, respectiv este justificat interesul legitim și personal
Totodată, solicită admiterea cererii privind acordarea daunelor materiale și morale reprezentate de amânarea formalităților încheierii căsătoriei și suferința pentru lipsa posibilității de a realiza actul de căsătorie în termenii planificați împreună cu viitorul soț, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic C. A. M., solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că cerea reclamantei a fost aprobată, în sensul suspenderăă raporturilor de serviciu pe o perioadă de o lună, perioadă apreciată ca fiind suficientă pentru încheierea căsătoriei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ din data de din data de 06.03.2014, reclamanta M. A. a chemat în judecată pârâtă INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. solicitând ca prin hotărârea ce se vai pronunța să admiteți acțiunea și pe cale de consecință să dispuneți anularea parțială adresei nr._ din 19.02.2014 emisă de pârâtă; obligarea pârâtei să-mi aprobe suspendarea raporturilor de serviciu existente între mine și aceasta, începând cu data de 22.08.2014 pe o perioadă de 2 ani de zile, și obligarea pârâtei la daune morale și cheltuieli de judecată aferente soluționării cauzei.
In drept arată că invocă dispozițiile art .l (1), art .8 (1) și urm. din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată; art. 44, 45, 94, 97 din Legea privind Statutul Polițistului; art. 44 alin. 2 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 298/2011; art. 8 alin. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale; art. 26 din Constituția României și art. 71 Codul civil.
Conform art. 451 C. pr.. civ. soliciă obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, reclamanta arată că este agent de poliție II la Secția nr. 4 Politie C. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului D., unde funcționează începând cu 01.12.2009.
La data de 05.11.2013, prin raportul nr. L_/06.11.2013, s-a adresat șefului Inspectoratului de Poliție al județului D., solicitând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. 2 din Ordin MAI nr. 228 din 28.12.2011, să-i aprobe suspendarea raporturilor de serviciu începând cu data de 22.08.2014 pentru o perioadă de 2 (doi) ani de zile, deoarece se va deplasa și va locui pe teritoriul SUA pentru un interes personal legitim.
Deși șeful secției unde lucrează și-a exprimat acordul cu privire la raportul întocmit, așa cum este consemnat pe prima pagina la rubrica „șeful secției nr. 4 poliție", prin adresa nr._ din 28.11.2013 emisă de șeful I P J - D. i s-a refuzat soluționarea cererii pe motiv că nu a făcut dovada existenței motivelor temeinice care să justifice interesul personal legitim.
Totodată, în adresa susmenționată s-a consemnat că, dat fiind principiul preemțiunii interesului public este important și ca activitatea subunității în care își desfășoară activitatea să nu fie afectată în mod negativ ca urmare a suspendării raporturilor de serviciu pentru o perioadă de 2 ani.
Prin memoriul înregistrat sub nr. 7436/16.12.2013 adresat șefului I P J - D., a revenit la petiția inițială și, în temeiul art. 1 din ordinul MAI nr. 190/22.04.2004 a invocat că răspunsul primit nu este satisfăcător, deoarece în cuprinsul adresei nr._ din 28.11.2013 au fost inserate criterii neprevăzute în textul art. 44 alin. 2 al Ordinului MAI nr. 228 din 28.12.2011 privind procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor.
Totodată, în raport de faptul că a menționat motivele pentru care a solicitat să-i fie suspendate la cererea sa raporturile de serviciu pentru o perioadă de doi ani și că înțelege să furnizeze dovezi cu privire la existența motivelor pentru care dorește și ceară acest lucru, a considerat că Răspunsul primit constituie o imixtiune în dreptul său la viața privată, fapt pentru care a învederat încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale dar cele ale art. 26 din Constituția României și art. 71 Codul civil.
De asemenea, arată că și-a exprimat opinia, în sensul că răspunsul primit încalcă art. 2 din acest ordin, cu privire la activitatea de primire și soluționare a petițiilor, fiind redactat cu încălcarea art. 15 alin. 1 și 2 din dispoziția legală indicată.
A făcut precizarea că refuzul admiterii cererii constituie o manifestare a excesului de putere a conducătorului unității, motiv pentru care a solicitat în temeiul art. 7 alin. 1 și 3 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrata revocarea actului indicat.
Ulterior, prin adresa nr._/08.01.2014, unitatea pârâtă i-a comunicat faptul că în urma interpretării dispozițiilor art. 44 alin. 2 din ordin MAI nr. 298/2011, pentru admiterea cererii este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența interesului personal și legitim, ca temei al cererii polițistului, motivarea temeinică a acestuia, interesului legitim să nu vizeze cazurile prevăzute de art. 44 alin. 4 din ordin și să existe acordul de voință al instituției. Totodată, unitatea are posibilitatea de a acorda polițiștilor suspendarea raporturilor de serviciu, iar la acordarea suspendării, conducătorul acesteia să se asigure că activitatea insituției nu este afectată în mod negativ de absența funcționarului al cărui raport de serviciu este suspendat.
S-a precizat că în condițiile în care nu a prezentat dovezi care să justifice necesitatea suspendării raporturilor de serviciu, I. nu poate reveni asupra punctului exprimat anterior.
La 24 ianuarie 2014, prin memoriul adresat, de data aceasta INSPECTORATULUI GENERAL AL POLITIEI ROMÂNE a reiterat faptul că solicită să-i fie a aprobată cererea de suspendare a raporturilor de serviciu începând cu data de 22.08.2014 pentru o perioadă de 2 (doi) ani de zile motivată de faptul că se va deplasa pe teritoriul SUA unde urmează să încheie o căsătorie cu un cetățean american, locotenent de poliție în orașul Chicago. A mai arătat că viitorul său soț urmează un tratament medical de durată și este absolut necesară prezența sa lângă acesta, acordându-i sprijinul de care are nevoie.
Deși memoriul a fost înaintat Inspectoratului General de Poliție București, la data de 19.02.2014, Inspectoratul de Poliție Județean D., prin adresa „cu caracter nesecret" nr._ i-a comunicat că în ședința de comandă din 14.02.2014, conducerea Inspectoratului de Poliție Județean D. a pus în discuție aspectele semnalate de ea în memoriul adresat conducerii Inspectoratului General al Poliției Române, precum și cele din rapoartele întocmite anterior și că este de acord cu suspendarea raporturile de serviciu cu unitatea, pe o perioadă de o lună, începând cu 22.08.2014, în conformitate cu prevederile art.44 alin.2 din Ordinul M.A.I nr. 298/2011 privind procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor.
Nemulțumită fiind și de acest răspuns, precum și de faptul că un alt organ al statului decât cel căruia s-a adresat i-a comunicat răspuns la cererea sa, la data de 03.03.2014 s-a adresat Ministerului Afacerilor de Interne unde a relatat situația de fapt si de drept sus enunțată și de unde nu a primit nici un răspuns.
Potrivit art. l (1) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
In conformitate cu dispozițiile art.8 (1) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se considera vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Față de cele invocate mai sus, solicită a se constata că i-au fost încălcate drepturile legitime în sensul că, în mod nejustificat nu i se oferă posibilitatea încheierii căsătoriei cu un cetățean american.
Exercitarea drepturilor individuale este ocrotită de lege în cazurile în care există motive temeinice, pentru ca, în conformitate cu dispozițiile legale să se procedeze prin acord la suspendarea raporturilor de muncă.
Încheierea unei căsătorii constituie un motiv justificat pentru ca între solicitant și unitatea angajatoare să intervină un acord, cu privire la suspendarea raporturilor de muncă.
Faptul că a indicat că se va deplasa pe teritoriul SUA unde urmează să încheie căsătoria cu un cetățean american, locotenent de poliție în orașul Chicago locul de domiciliu al viitorului soț este în SUA, și că acesta urmează un tratament medical de durată, fiind absolut necesară prezența sa lângă el în vederea acordării sprijinului de care are nevoie, constituie un element de natură să justifice acordarea unui termen rezonabil privind suspendarea raportului de muncă.
Potrivit art.94 (2) din Legea privind Statutul Polițistului, raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a polițistului, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), pe o perioadă cuprinsă între o lună și 3 ani.
Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea – art .94 (3) din aceeași lege.
În speță, cererile sale au fost formulate cu mult timp înainte de data de 22.08.2014 și motivate pentru un interes personal legitim, așa cum a arătat deja, iar intervalul de timp acordat a fost cel de doar o lună, deci minimul prevăzut de lege.
Mai mult, odată ajunsă în SUA și abia ce va putea demara procedura în vederea căsătoriei cu un cetățean american, precum și cea a obține rezidență permanentă pe teritoriul S.U.A., va trebui, în temeiul art. 97 alin .l și 2 din Legea privind Statutul Polițistului să informez în scris unitatea din care face parte de încetarea situației care a constituit pentru ea interes legitim personal pentru ca, în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la data primirii informării, șeful unității să-i asigure condițiile necesare reluării activității începând cu prima zi a datei expirării perioadei pentru care i s-a acordat suspendarea raporturilor de serviciu.
Conform art. 44 alin. 2 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 298/2011 privind procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor (M. Of. nr. 929 din 28 decembrie 2011), text de lege invocat de unitatea pârâtă în adresele enunțate mai sus „Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivata a polițistului, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), pe o perioadă cuprinsă între o lună și 3 ani”.
Așa cum a arătat în memoriile sale, dispozițiile legale enunțate mai sus nu cuprinde vreo condiție, așa cum afirmă unitatea pârâtă, atunci când invocă dispozițiile Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 298/2011.
Este adevărat că la art. 45 (4) din Ordinul M .A .I. nr. 298/2011 și nicidecum art.44 alin 4 din același act normativ cum greșit se invocă de I P J D. se stipulează că „în situația în care prin acte normative de nivel superior incidente situațiilor de suspendare sunt stabilite, proceduri speciale, se aplică acestea", dar nu menționează care sunt dispozițiile legale pentru a se verifica existența ori inexistența unor condiții.
Chiar și așa, dacă este să ne raportăm la condițiile enunțate în adresa nr._/08.01.2014 de către unitatea pârâtă, acestea se referă la:- cererea polițistului să aibă ca temei un interes personal legitim;- interesului legitim să nu vizeze cazurile prevăzute de art. 44 alin. 4 din ordin –să existe acordul de voință al instituției.
Or, în cauză cererea sa are ca temei un interes personal legitim, așa cum arătat deja, iar din respect pentru instanța nu-l mai reiterează. Sigurele fapte pe care înțelege să le mai arate, dar care sunt cunoscute de unitatea pârâtă, sunt cele pe care le dezvoltă mai jos.
Astfel, arată că are doar 26 de ani, deci este tânără, iar cu logodnicul său cu care înțelege să se căsătorească are o relație de mai mulți ani bazată pe dragoste și respect reciproc. În precedent,
I P J D. i-a mai aprobat cereri pentru suspendarea raporturilor de serviciu, și a fost plecată în mai multe țări, inclusiv în SUA și are viză pentru SUA până în anul 2013 (arată că anexează dovada de pe pașaport, bilete de călătorie e tc).
Mai mult, din informațiile obținute de la colegi din cadrul altor inspectorate de poliție a aflat că acestora le-au fost aprobate cereri pentru suspendarea raporturilor de serviciu pe diferite perioade de timp, inclusiv de doi ani, deci mai mult decât pentru o lună precum în cazul său, fără ca acestea să fie motivate in exteso, așa cum în mod abuziv i se solicită ei.În acest sens, arată că invocă precedentul judiciar.
Viitorul său soț este cetățean american, locotenent de poliție în orașul Chicago, așa cum a arătat mai sus, iar în cererile sale a indicat locul de domiciliu al viitorului soț – S U A, ce constituie un element de natură să justifice acordarea unui termen rezonabil privind suspendarea raportului de muncă la care se adaugă modul diferit de viață ce necesită trecerea unei perioade de acomodare care să facă posibilă compatibilitatea raporturilor de căsătorie.
Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere faptul că procedura de obținere a rezidenței permanente în urma căsătoriei cu un cetățean american se întinde pe o perioadă de până la doi ani. În acest sens, a solicitat deja relații de la Ambasada SUA la București și va să face dovada afirmațiilor mele.
Împrejurarea că i s-a acordat doar o perioadă de 30 zile de suspendare a raportului de muncă este necorespunzătoare, determinând vătămarea intereselor sale, ca urmare a faptului că nu are posibilitatea să rezolve problemele privind încheierea căsătoriei și să adopte măsurile corespunzătoare pentru fundamentarea căsniciei și să-i acord și sprijinul și afecțiunea în vederea însănătoșirii, dat fiind că în prezent urmează un tratament medical și este absolut necesară prezența sa lângă acesta, acordându-i sprijinul de care are nevoie.
Cât privește condiția ca interesul legitim să nu vizeze cazurile prevăzute de art. 44 alin. 4 din ordin, consideră că nu se află în vreo situație care să facă imposibilă admiterea cererii sale, textul de lege lăsând la latitudinea instituției aprecierea „interesului personal legitim", cât și aprobarea sau nu a solicitării formulate. Acest acord poate fi suplinit de instanța de judecată în cazul în care refuzul instituției publice este nejustificat, precum consideră că s-a procedat în situația sa, fapt pentru care s-a adresat instanței de judecată.
Consideră că și cea de-a reia condiție este îndeplinită, aceea referitoare la acordul de voință al instituției. În acest sens reiterează faptul că șeful secției unde lucrează și-a exprimat acordul cu privire la raportul întocmit de ea, așa cum este consemnat pe prima pagina la rubrica „șeful secției nr. 4 poliție", la raportul nr. L_/06.11.2013.
Potrivit fișei postului, atribuțiile sale de serviciu sunt în legătură cu compartimentul la care lucrează, respectiv cel privind siguranța publică și patrulare, iar ca urmare a suspendării raporturilor de serviciu pentru intervalul de timp solicitat nu presupune a fi afectat in mod negativ prin absența sa volumul de activitate al instituției.
În consecință, față de cele invocate mai sus, solicită admiterea acțiunii și pe cale de consecință să se dispună:
- anularea parțială adresei nr._ din 19.02.2014 emisă de pârâtă;
-obligarea pârâtei să-i aprobe suspendarea raporturilor de serviciu existente începând cu data de 22.08.2014 pe o perioadă de 2 ani de zile.
Invocă faptul că amânarea soluționării cererilor sale, precum și soluționarea necorespunzătoare a acestora i-au creat prejudicii materiale și morale reprezentate de amânarea formalităților încheierii căsătoriei și suferința pentru lipsa posibilității de a realiza actul de căsătorie în termenii planificați împreună cu viitorul soț.
În drept, invocă dispozițiile art .l (1), art. 8 (1) și urm. din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată; art. 44, 45, 94, 97 din Legea privind Statutul Polițistului; art. 44 alin. 2 din Ordinul ministrului administrației și internelor.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamanta are calitatea de polițist în cadrul instituției pârâte, fiind deci funcționar public cu statut special, astfel că îi sunt aplicabile în desfășurarea raporturilor de serviciu dispozițiile Legii nr.360/2002 privind Statutul polițistului.
În ce privește procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu, acestea sunt reglementate de Ordinul MAI nr.298/2011 care, la art.43 prevede cazurile de suspendare de drept a raporturilor de serviciu, iar la art.44 sunt prevăzute cazurile de suspendare la inițiativa polițistului.
Potrivit art.44 din Ordin, „(1)Raportul de serviciu al polițistului se poate suspenda, la inițiativa sa, în urmãtoarele situații: a) pentru efectuarea concediului de creștere a copilului în vârstã de pânã la un an sau, dupã caz, 2 ani ori, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani sau, dupã caz, 7 ani, potrivit legii; b) pentru efectuarea concediului de îngrijire a copilului bolnav în vârstã de pânã la 7 ani sau în cazul copilului cu handicap pentru afecțiuni intercurente, pânã la împlinirea vârstei de 18 ani, potrivit legii; c) pentru desfãșurarea unei activitãți în cadrul unor organisme sau instituții internaționale; d) pentru efectuarea concediului paternal, potrivit legii; (2) Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivatã a polițistului, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevãzute la alin.(1), pe o perioadã cuprinsã între o lunã și 3 ani”.
Conform art.45 alin.3 din același act normativ, „Suspendarea raportului de serviciu al polițistului se constatã în situațiile prevãzute la art. 43 și 44 alin. (1), respectiv se aprobã în cazul prevãzut la art. 44 alin. (2), prin dispoziție/ordin emisã/emis potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane”.
Așa cum se poate observa cu ușurință din examinarea acestor dispoziții legale, suspendarea raporturilor de serviciu la inițiativa polițistului operează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: cererea funcționarului public are ca temei un interes personal și legitim și este temeinic motivată, interesul legitim să nu vizeze cazurile prevăzute de art.43 și art.44 alin.1 din Ordin, există acordul de voință al instituției angajatoare.
Prin urmare, legea prevede posibilitatea și nu obligația instituției publice de a acorda suspendarea raporturilor de serviciu la solicitarea polițistului în cazul în care este dovedit un interes personal și legitim, fiind necesar ca măsura suspendării să nu afecteze buna desfășurare a activității instituției; altfel, nu s-ar mai prevede acordul instituției, ci legiuitorul ar fi dispus ca și în celelalte cazuri de suspendare, doar constatarea suspendării în ipoteza existenței unui interes personal legitim.
Pârâtul își justifică refuzul de acordare a suspendării raporturilor de serviciu pe o perioadă de 2 ani prin aceea că reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul Secției 4 Poliție C., Formațiunea de Ordine Publică, C. Siguranța Publică și Patrulare, iar media zilnică a patrulelor de menținere a ordinii și siguranței publice instituite la nivelul secției este de 12, astfel că absența unui agent de siguranță publică și patrulare de la serviciu conduce automat la diminuarea numărului de patrule de menținere a ordinii și siguranței publice repartizate pe teritoriul de competență, activitatea fiind afectată negativ de absența reclamantei.
Reclamanta invocă drept interes personal și legitim pentru suspendarea raportului de serviciu intenția de a încheia o căsătorie în afara țării, în speță SUA, cu un cetățean american. Instanța constată că instituția pârâtă a aprobat cererea acesteia de suspendare a raportului de serviciu, dar pe o perioadă de o lună, considerată ca fiind suficientă pentru încheierea căsătoriei. H.G. nr.1578/2002 chiar reglementează conditiile in baza carora politistul are dreptul la concedii de odihna, concedii de studii si invoiri platite, concedii fara plata, bilete de odihna, tratament si recuperare, iar la art.20 alin.1 lit.a prevede că „Politistii au dreptul, potrivit legii, la invoiri platite cu durate de 5 zile calendaristice in cazul urmatoarelor evenimente familiale: casatoria politistului”. Așadar, nu se poate susține că luna acordată de pârât ar reprezenta o unitate de timp infimă, imposibilă pentru realizarea încheierii căsătoriei, chiar și într-o altă țară. Este adevărat că luarea unei asemenea decizii de a te căsători cu o persoană dintr-o altă țară aflată pe un alt continent și de a începe o nouă viață în țara respectivă implică unele incertitudini, riscuri, temeri, iar faptul că, indiferent de modul cum ar evolua relațiile de căsătorie, păstrarea în țară a locului de muncă creează o mai mare siguranță, dar instituția suspendării raporturilor de serviciu la inițiativa funcționarului, fără îndoială, nu este prevăzută pentru astfel de situații.
Nu se poate pune problema încălcării art.26 din Constituție sau art.8 din CEDO, așa cum susține reclamanta. Nu există nici o ingerință din partea statului, a autorităților publice în viața de familie a reclamantei, acesteia îi aparține în totalitate luarea hotărârii de a se căsători și de a se stabili în SUA ca urmare a căsătoriei încheiate cu un cetățean al acelei țări; nu poate fi însă obligată instituția pârâtă să dispună suspendarea raporturilor de serviciu ale reclamantei timp de 2 ani pentru a se asigura reclamanta că s-a adaptat "modului diferit de viață", cum a motivat în cererea de chemare în judecată.
A mai invocat reclamanta că viitorul soț se află sub tratament și are nevoie de prezența ei pentru a-l îngriji, însă nu a depus nici un act medical pentru a dovedi susținerile sale.
De asemenea, a invocat reclamanta precedentul judiciar, susținând că în cauze similare au fost admise acțiunile, însă aceasta pierde din vedere că în dreptul românesc nu constituie izvor de drept precedentul judiciar. Oricum, nici nu a depus la dosar vreo hotărâre judecătorească.
În consecință, apreciind că reclamanta nu a făcut dovada motivelor temeinice care să determine suspendarea raporturilor de serviciu în vederea realizării unui interes personal legitim și că pârâtul a justificat, la rândul său, că activitatea instituției ar fi afectată în mod negativ prin absența reclamantei, refuzul de aprobare a cererii de suspendare pe o durată de 2 ani fiind întemeiat, acțiunea formulată de reclamantă apare ca nefondată, urmând a fi respinsă.
În temeiul art.453 C.p.civ., va fi respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta M. A. domiciliată în C. .. 15 . . județul D.., în contradictoriu cu unitatea pârâtă INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D. cu sediul în C. ., județul D.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2014.
Președinte, A. G. V. | ||
Grefier, L. M. |
Red.A.V.
L.M. 17.06.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1966/2014. Tribunalul... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 646/2014.... → |
|---|
