Obligaţia de a face. Sentința nr. 2002/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2002/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 5561/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2002/2014
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamanții M. C., S. I. N., S. D. și S. A.-B., în contradictoriu cu pârâtele A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligația de a face REJUDECARE.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel C. – Secție C. Administrativ și Fiscal, reclamanții M. C., S. D., S. A. B. și S. I. N. au formulat cerere de chemare în judecată a Autorității Naționale pentru Restituirea proprietății și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca, în conformitate cu art. 16 din titlșul VII al legii 247/2005, pârâtele după competențe să întocmească documentația și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul - teren situat în intravilanul C. (zona . 24) Cartier Brazda lui N., în suprafață de 430 mp, evaluat la nivelul anului 2010, conform sentinței civile nr._/2010 a Judecătoriei C. în dosarul nr._/215/2009, la suma de 341.850 lei, care nu poate fi restituit în natură.
Solicită ca pârâtele să fie obligate la daune cominatorii de 500 lei /zi de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța, până la întocmirea documentației și a emiterii deciziei cu titlu de despăgubiri, pentru bunul ce nu i s-a putut restitui în natura așa cum a arătat.
În urma acestei hotărâri, a făcut demersuri la unitățile administrative competente locale - respectiv Primăria C. și Prefectura D. care inițial au înaintat documentația la ANRP_CCSD,c u procesul verbal nr. 8608/SCFF/22.11.2010.
Deși a solicitat relații în aprilie 2011, de la pârâte, acestea i-au comunicat că cele două entități nu au trimis toate actele,m aspect ce i-a determinat să formuleze memorii la Prefectura Jud. D. și Primăria Municipiului C., entități care au fost date în judecată, și conform hotărârii nr. 8767/7 iunie 2012 a judecătoriei C. s-a reținut conform actelor depuse că dosarul reclamanților a fost înaintat cu procesul-verbal de predare primire nr._/06.09.2011, a fost înaintat celor două pârâte din prezenta acțiuni
E, cu toate actele solicitate de acestea și procesul-verbal din 25.08.2011, astfel ca tot dosarul conform sentinței civile nr._/17.06.2010 a Judecătoriei C., cu toate documentele se afla la pârâte.
În atare condiții, nu s-a găsit culpa celor două entități: Prefectura Jud. D. - C. de fond funciar și Municipiul C. prin Primar, conform sentinței civile nr. 8767/7 iunie 2012 (anexa 3).
În atare condiții a solicitat relații de la pârâta ANRP București cu AR_/2011 privind relații despre stadiul de rezolvare al dosarului, relații care nici până în prezent nu le-au sosit.
În atare condiții de la data obținerii recunoașterii drepturilor reclamanților 2010 și până în prezent a trecut mai mult de 2 ani și jumătate, drepturi recunoscute prin jurisprudența CEDO întemeiată pe dispozițiile art. 6 și având în vedere că au parcurs toate procedurile privind recunoașterea drepturilor, pentru ca dosarul de despăgubiri a fost transmis din luna septembrie 2011, la pârâte reclamanții neputând a se bucura de bunul lor, sau de despăgubirile acordate din culpa pârâtelor, astfel că tergiversarea soluționării și prelungirii termenelor –sine die - din partea pârâtelor duce la prejudicii în patrimoniul reclamanților, neputându-se bucura de rezultatul juridic câștigat în instanța, pentru ca despăgubirea integrală semnifică doar acordarea unei sume echivalente.
Pârâtele au obligația legală să statueze și să concretizeze dreptul său subiectiv de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor cu care a fost investită într-un termen rezonabil și previzibil.
La data de 22.02.2013, pârâta C. Centrală Subscrisa, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare împotriva cererii de împotriva cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanții M. C., S. D., S. A.-B. și S. Iulan N. invocând excepția prematurității emiterii Deciziei reprezentând titlul de despăgubire și excepția lipsei calității procesuale a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind plata despăgubirilor.
În fapt, prin cererea introductivă de instanță, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel C., reclamanții M. C., S. D., S. A.-B. și S. I. N. au chemat in judecată A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând: obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea Deciziei reprezentând titlul de despăgubire,pentru imobilul-teren situat în intravilanul Craiovei,(zona BIDd24) Cartier Brazda lui N., în suprafață de 430 mp, evaluat la nivelul anului 2010, cnf. Sentinței civile nr._/2010 a Judecătoriei C. la suma de 341.850 lei; obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietățilorși a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la plata de daune cominatorii de 500 lei/zi de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța, până la întocmirea documentației și a emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Față de petitul cererii de chemare în judecată, invocă excepția prematurității emiterii Deciziei reprezentând titlul de despăgubire, motivată astfel:
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape:
-etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin.l și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,
-etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării.
-etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
-etapa emiterii de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
în speță, prima etape a fost parcursă, dosarul a fost transmis instituției noastre și înregistrat sub nr._/FFCC/2011.
După înregistrarea dosarului de despăgubire, s-a procedat la analizarea acestuia sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a terenului revendicat.
În urma verificării documentației comunicate de C. județeană D. a rezultat faptul că, în speță, este necesară clarificarea situația juridică a vechiul amplasament al suprafeței propuse la despăgubiri și completarea dosarului cu o . documente:identificarea amplasament-hărți topo, PUG, schițe cadastrale; situația juridică a vechiului amplasament al suprafeței înscrisă la despăgubiri în prezent; raportul de expertiză efectuat de expertul N. C. în dosarul nr._/215/2009 care s-a aflat pe rolul judecătoriei C..
Pentru clarificarea acestor aspecte Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat, prin adresa nr.227/SCFF/19.02.2013(anexată în copie) Comisiei Municipale de fond funciar C., acte doveditoare cu privire la vechiul amplasament (schițe topo etc.) și alte acte care sunt necesare pentru completarea dosarului.
În ceea ce privește etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, menționăm că, în prezent, aceste etape sunt suspendate, în condițiile O.U.G.nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În privința termenului de 6 luni prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012, învederează următoarele aspecte:
Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor finaciare necesare plății acestor despăgubiri.
În privința resurselor financiare, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru plata despăgubirilor nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G.nr.4/2012.
Astfel, Fondul Proprietatea s-a epuizat în proporție de peste 99%, iar, plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani datorită lipsei fondurilor necesare în acest sens. în aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire, fiind necesară găsirea altor resurse financiare aferente plății acestor despăgubiri.
Pentru plata despăgubirilor în numerar, ca urmare a suspendării plății timp de 2 ani prin O.U.G. nr. 62/2010, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că emiterea titlurilor de plată apare ca prematură până la expirarea acestui termen.
Apreciază că nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubiri pentru 6 luni, întrucât intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu, astfel că sentința recurată este în discordanță cu această intenție exprimată în OUG 4/2012.
În Monitorul Oficial nr. 456/06.07.2012, a fost publicată Legea nr. 117/2012 privind aprobarea OUG 4/2012 și OUG 62/2010, potrivit cărora termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15.05.2012.
Totodată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind plata despăgubirilor.
Prin încheierea de ședință nr. 67 din 04 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Tribunalului D. –Secția C. Administrativ și Fiscal spre competentă soluționare.
Primind dosarul spre competentă soluționare, acesta a fost înregistrat sub nr._, s-a fixat termen și s-a dispus citarea părților.
La data de 04.07.2013, reclamanții au precizat acțiunea solicitând introducerea și Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în vederea obligării asigurării de despăgubiri conform dispozițiilor legale, emiterea de titluri de plată conform dispozițiilor legale.
Prin încheierea de ședință nr. 67 din 04 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Tribunalului D. –Secția C. Administrativ și Fiscal spre competentă soluționare.
Primind dosarul spre competentă soluționare, acesta a fost înregistrat sub nr._, s-a fixat termen și s-a dispus citarea părților.
Prin sentința numărul 7488 din data de 20 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ s-a admis excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
S-a respins cererea de chemare formulată de reclamanții M. C., S. D., și S. A.-B., în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ca prematură.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut referitor la excepția prematurității, că este întemeiată pentru următoarele argumente:
S-a menționat faptul că prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile legii 165/2013, în considerarea dispozițiilor art. 4 potrivit cu care: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
În consecință, sunt aplicabile prevederile art. 34 alin.2 din aceeași lege potrivit cu care Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
Așadar, C. are la dispoziție un termen de 60 luni de la data înregistrării dosarului la Secretariatul CNCI, pentru soluționarea acestuia.
În al doilea rând, se reține, din actele depuse, că deși dosarul reclamantelor a fost transmis Comisiei, cu adresa nr. 227/19.02.2013 s-a dispus completarea dosarului de către C. Municipale C..
Or, obligația de soluționare a dosarului (care presupune analizarea, evaluarea, invalidarea sau invalidarea dispoziției emise urmată de emiterea deciziei de compensare) incumbă Comisiei doar după completarea dosarului de către Primării, așa cum reiese foarte clar din dispozițiile art. 21 din Legea 165/2013.
Anterior acestui moment, Comisiei Naționale nu îi revine vreo obligație în legătură cu dosarul reclamantelor, nefiind învestită nu cu soluționarea acestuia.
Chiar și după acest moment, al transmiterii dosarului, C. are la dispoziție un termen pentru soluționarea dosarului, și numai după împlinirea acestui termen persoana îndreptățită poate solicita obligarea Comisiei la îndeplinirea atribuțiilor legale.
În consecință, cererea reclamantelor formulată la 30.01.2013 este prematură în condițiile în care, pe de o parte, dosarul trebuie completat de către Primăria C., iar pe de altă parte, legea instituie un termen pentru soluționare, termen care nici măcar nu a început să curgă.
Împotriva acestei sentințe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurenții reclamanți solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Un prim motiv de recurs a vizat faptul că prima instanță a soluționat cauza fără a concepta și cita unul dintre reclamanți, și anume pe S. I. N..
Pe de altă parte, recurenții au mai invocat și faptul că în mod greșit nu a fost analizat fondul cauzei și nu s-a administrat nici un probatoriu, instanța pronunțându-se pe prematuritatea acțiunii, fără a avea în vedere că potrivit procesului verbal încheiat între Primăria Mun. C. și pârâta C. Centrală, dosarul de despăgubiri se afla la aceasta din urmă încă din 25.08.2011. Totodată, instanța de fond nu a avut în vedere precizarea depusă la 20.09.2013, încălcând astfel disp. art.6 din Convenția EDO. Temeiul de drept invocat de recurenți: art. 304 ind.1 și art.304 pct.7,8,9 C.p.c..
Legal citată, intimata pârâtele intimate au depus întâmpinări, solicitând respingerea căii de atac ca nefondată.
În fapt, pârâta C.N.C.I. a arătat, în esență, că, ulterior datei la care reclamanții au depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost în perioada 15.03._13.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „ dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Totodată, se înființează C. Națională pentru Compensarea imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. .17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte dispozițiile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, a făcut precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, a apreciat că legiuitorul a stabilit, de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr.3060/2006 emisă de Primăria Municipiului C. și înregistrat sub nr._/CC a menționat că, a solicitat completarea dosarului de despăgubiri. În speță, soluționarea dosarului se va face în concordanță cu dispozițiile noului act normativ.
În drept, au fost invocate disp Legii nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013, art. 115-118 C.p.c.
Intimata Pârâtă A.N.R.P. a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a recursului de către Curtea de Apel C., apreciind că I.C.C.J. ar fi instanța competentă să judece calea de atac și totodată a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa cu privire la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Prin decizia nr.557/23.01.2014 Curtea de Apel C. a admis recursul formulat de reclamanții S. I. N., M. C., S. D., S. A.-B., împotriva sentinței numărul 7488 din data de 20 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligația de a face. A casat sentința și trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel Curtea a constatat următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din cuprinsul încheierii de ședință nr. 67/2013 a Curții de Apel C.-SCAF, unul dintre reclamanții care a investit instanța de judecată a fost și S. N. I., parte pe care Tribunalul D. – SCAF a omis să-l concepteze și să-l citeze în cauză, pronunțând astfel o hotărâre care nu îi este opozabilă.
Constatând astfel că procedura de citare în fața instanței de fond a fost viciată în ceea ce îl privește pe reclamantul S. N. I., Curtea constată că hotărârea pronunțată este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative pentru care este prevăzută sancțiunea nulității.
În consecință, Curtea a apreciat ca fiind incident în cauză, sub aspectul învederat mai sus, motivul de casare prev. de art. 304 pct.5 C.p.c.
În rejudecarea cauzei, Curtea a statuat ca instanța de fond să aibă în vedere și celelalte critici invocate de recurenți, sub aspectul nelegalității soluționării acțiunii prin prisma excepției prematurității căci, astfel cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul cererii reclamanților îl reprezintă obligarea pârâtei C.N.C.I. la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire din perspectiva refuzului nejustificat al acesteia și nesoluționării cererii de emitere a deciziei într-un termen rezonabil.
Excepția de prematuritate este o excepție de fond, absolută și peremptorie, putând fi invocată atunci când dreptul din raportul juridic dedus judecății este afectat de un termen sau de o condiție suspensivă care nu s-au împlinit până la ridicarea excepției.
Instanța de fond trebuia să analizeze cererea pornind de la susținerile reclamanților, respectiv dacă autoritățile administrative au luat măsuri eficiente de emitere a deciziei într-un termen rezonabil și dacă au refuzat nejustificat emiterea deciziei.
De asemenea, trebuia să analizeze refuzul pârâtei de a emite decizia din perspectiva atribuțiilor legale pe care le are pârâta în condițiile în care intervine cu funcție decizională în procedura de restituire a despăgubirilor pentru proprietăți imobiliare imposibil de restituit în natură.
Curtea a considerat că instanța de fond întemeindu-și soluția pe excepția prematurității, nu a analizat nici etapele procedurii administrative și nu a lămurit situația de fapt existentă în dosar, spre a se vedea dacă pârâta era în măsură să declanșeze procedura administrativă.
În speță, ceea ce se supune analizei instanței este obligarea pârâtei la emiterea deciziei, fundament al refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri privitoare la un drept sau interes legitim, în accepțiunea art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Instanța de fond trebuia să aprecieze, în raport de data introducerii acțiunii, asupra existenței refuzului pârâtei privind soluționarea cererii reclamanților, refuzul nejustificat fiind singurul în măsură să justifice incidența dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și alin. 5 teza I C.proc.civ., a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru analizarea fondului cauzei.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția C., sub nr._ și s-a dispus citarea părților, inclusiv a reclamantului S. I. N..
La data de 15 aprilie 2014 pârâta ANRP a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP cu privire la emiterea titului de despăgubire, susținându-se că potrivit Legii nr.165/2013 ANRP nu este învestită cu atribuții privind emiterea deciziei de acordare a măsurilor compensatorii acesta fiind atributul exclusiv al C.N.C.I.
Referitor la soluționarea dosarului de despăgubire nr._/FFCC/2011 s-a precizat că VNCI va proceda la soluționarea acestuia conform legislației în vigoare, respectiv prevederile Legii nr.165/2013.
S-a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ca fiind prematuri introdusă și în subsidiar, neîntemeiată.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 C. pr. civ.
În cauză s-au depus note de ședință și de către pârâta CNCI prin care s-a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, solicitându-se respingerea acțiunii ca prematur introdusă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Instanța a dispus efectuarea unei adrese către pârâta CNCI pentru a se comunica stadiul de soluționare al dosarului de despăgubiri nr._/FFCC/2011, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr._/DJC/27.05.2014 potrivit căreia în prezent stadiul acestuia este "în lucru la consilier". S-a atașat în copie adresa nr.2060/SCFF/_/DJC/20.05.2014.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanții au solicitat, prin cererea astfel cum a fost precizată, obligarea pârâtelor ANRP și CNCI la întocmirea documentației și emiterea Deciziei de compensare, în temeiul art.17 din legea 165/2013, precum și obligarea părătelor la plata de daune cominatorii, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea obligațiilor;
În fapt, se reține că prin Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr.123/2006 a fost validată anexa 23/I/12 în care figurează și reclamanții cu propunere de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 430 mp, imposibil de restituit în natură.
Dosarul de despăgubire a fost înregistrat la ANRP sub nr._/FFCC în 2011.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate;
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților, instanța o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente.
Art. 16 alin 5 din titlul VII din Legea 247/2005, sub imperiul căreia a fost declanșat prezentul demers judiciar, stabilește că: "Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare", în timp ce alin. 7 al aceluiași articol stabilește "În baza raportului de evaluare C. Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare".
De asemenea art. 19 alin. 1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 "Deciziile adoptate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".
Așadar, coroborând prevederile legale anterior menționate, este indubitabil că instituția care are competența de a emite Decizia reprezentând titlul de despăgubire nu este ANRP ci C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Mai mult se impune a fi menționat faptul că în prezent litigiului îi sunt aplicabile prevederile legii 165/2013, în considerarea dispozițiilor art.4 potrivit cu care: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Potrivit acestui act normativ, "în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor"; " În îndeplinirea atribuțiilor sale, C. Națională emite decizii sub semnătura președintelui acesteia". "În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv".
Așadar, și legea aplicabilă în prezent stabilește în sarcina Comisiei Naționale atribuția de a emite decizia de compensare prin puncte.
În consecință, va fi respinsă cererea având ca obiect obligarea ANRP de a emite Decizia de compensare, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția de prematuritate, pârâta a invocat termenul instituit de art.33 din legea 165/2013.
Însă, Curtea Constituțională a statuat, prin decizia nr.88/27.02.2014, că dispozițiile art.4 teza II din legea 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute de art.33 nu se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Ca atare, față de caracterul obligatoriu al deciziei pronunțate de Curtea Constituțională, constatând aplicabilitatea sa în prezenta cauză, instanța constată că excepția prematurității este neîntemeiată, în raport de temeiul juridic invocat.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamanții se plâng, în esență, de tergiversarea emiterii deciziei de despăgubire, invocând art.6 din jurisprudența CEDO din perspectiva dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, arătând că lipsa unei prevederi legale interne a unui termen, îi îndreptățește la valorificarea dreptului pe calea prezentului demers judiciar în sensul constatării refuzului de soluționare a cererii de emitere a dispoziției de despagubire și a caracterului său nejustificat.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 6 al Convenției, motivat de faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen limită pentru finalizarea acestei proceduri, instanta reține că în hotărârea-pilot pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, C.E.D.O. a reamintit că "statului pârât trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare" și că "punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită, presupunând intervenția diverselor autorități interne" (paragraful 233).
Însă, în hotărârea pilot nu s-a constatat o încălcare a acestor drepturi, ci s-a stabilit în sarcina statului român obligația de a pune la punct, într-un termen determinat, un mecanism care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, conform principiilor consacrate de Convenție
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pilot, nu a constatat că soluțiile legislative adoptate sunt inadecvate, ci doar faptul că Fondul "Proprietatea", instituit prin Legea nr. 247/2005, nu este funcțional".
De altfel, aceeași concluzie se desprinde și din considerentele deciziei nr.27/2011 (RIL) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că verificarea de convenționalitate a sistemului național existent de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent a fost deja realizată de C.E.D.O. în hotărârea-pilot pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, ocazie cu care nu s-a constatat o încălcare a acestor drepturi, ci s-a stabilit în sarcina statului român obligația de a pune la punct, într-un termen determinat, un mecanism care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, conform principiilor consacrate de Convenție.
O astfel de lege a fost adoptată în prezent, Legea nr. 165/2013 - privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile legii 165/2013, dispoziții care instituie atribuțiile Comisiei și procedura de parcurs în soluționarea dosarelor de despăgubire.
Potrivit acestui act normativ, "în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor";
" În îndeplinirea atribuțiilor sale, C. Națională emite decizii sub semnătura președintelui acesteia".
"În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv".
Așadar, legea reglementează o procedură de soluționare a dosarului, procedură care presupune analizarea, verificarea și eventual completarea dosarului, validarea sau invalidarea dispoziției urmată de emiterea deciziei de compensare.
De asemenea, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a dosarelor, se aplică un criteriu cronologic, astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr._/2012 a Comisiei Centrale, condiționată și de expirarea perioadei se suspendare prevăzută de O.U.G. 4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012.
Se constată că, în ceea ce privește soluționarea dosarului reclamanților, au fost parcurse mai multe etape, astfel: dosarul a fost transmis către Comisie, a fost verificat din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei îndreptățite și s-a solicitat, pentru clarificare, completarea dosarului cu anumite înscrisuri referitoare la categoria de folosință a terenului de la data preluării până în prezent, declarații notariale ale persoanelor îndreptățite privind eventuale despăgubiri primite de autor.
Pe de altă parte, instanța constată că, deși dosarul a fost înregistrat în august 2011, o perioadă lungă de timp emiterea deciziei de despăgubire a fost suspendată succesiv prin OUG 4/2012 și Legea 117/2012, până la 15.05.2013;
În raport de aceste constatări, instanța apreciază că nu se poate imputa pârâtei tergiversarea soluționării dosarului, atâta vreme cât dosarul nu este complet iar procedura a fost prin lege suspendată timp de un an.
Revine Comisiei Naționale, în exercitarea atribuțiilor sale, obligația de a proceda la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii; de a solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante; de a valida sau invalida deciziile ce conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii, la expirarea termenului acordat pentru completarea dosarului.
Instanța nu se poate substitui Comisiei în exercitarea acestor atribuții.
Abia după validarea propunerii de acordare a măsurilor reparatorii, reclamanții se pot prevala de un drept la despăgubiri care să îndreptățească la emiterea unei decizii de compensare.
Această concluzie reiese tocmai din faptul că legea nr. 165/2013 conferă Comisiei atribuții în privința verificării legalității stabilirii calității de persoană îndreptățită, aspect ce reiese din dispozițiile art. 17 alin.1 lit a care statuează că C. validează sau invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.
În raport de argumentele prezentate, Tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților, având ca obiect obligarea pârâtei CNCI la emiterea titlului de compensare, constatând că în prezenta cauză dosarul nu a urmat întreaga procedură impusă de legea 165/2013, procedură care prevede că dreptul la despăgubire se naște abia după validarea de către Comisie a dispoziției prin care se propune acordarea de despăgubiri, și că o decizie de validare nu a fost încă emisă, fiind necesară completarea dosarului care în prezent se află "în lucru la consilier".
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP, cu sediul în București, ..202, sector 1.
Respinge excepția prematurității.
Respinge cererea formulată de reclamanții M. C., cu domiciliul în C., ..2, ., ., jud. D., S. I. N., S. D. și S. A.-B., toți cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtele A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ambele cu sediul în București, ..202, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2014.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 8 ex./ 05 Iunie 2014
C.I./M.M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 5431/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 1403/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
