Obligaţia de a face. Sentința nr. 2747/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 2747/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 8487/63/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința Nr. 2747/2014

Ședința publică de la 29 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. C. V.

Grefier C. N.

Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant V. G. și pe pârât U. S. HARET, pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns Av. Digă A. cu delegație de substituire din partea Av. C. A., pentru reclamant, lipsind pârâții.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE a depus la dosar răspuns la întâmpinare, iar pârâta U. S. HARET a depus concluzii scrise.

Instanța, în temeiul art. 131 Cod proc.civ, pune în discuție competența soluționării cauzei.

Apărătorul reclamantului apreciază că instanța este competentă să soluționeze cauza de față.

Instanța apreciază că este competentă general, material, și teritorial, potrivit disp. art. 10 din Legea 554/2004.

Instanța pune în discuție admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție a M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, formulată de pârâta U. S. HARET.

Apărătorul reclamantului arată că este de acord.

Instanța admite în principiu cererea de chemare în garanție și, constatând că a fost depusă întâmpinare la cererea de chemare în garanție, apreciază că nu se mai impune acordarea unui nou termen de judecată în acest sens. De asemenea, acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocate de pârâtul MEN prin întâmpinare.

Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției.

Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat, sens în care depune la dosar chitanța de plată a onorariului avocatului.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 02.06.2014 reclamantul V. G., a chemat în judecată pârâta U. S. HARET și pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea USH să elibereze Diploma de Licență precum și obligarea M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE să aprobe tipizarea formularelor de diploma de licență și supliment la diploma de licență, pentru reclamant.

În fapt, a arătat că, în sesiunea iulie 2009 a susținut si promovat examenul de licență, în calitate de absolvent specializarea Management Financiar Contabil, însă, U. S. Haret - fără niciun fel de motivare - nu a eliberat diplomele de absolvire, deși în martie 2014 a formulat o nouă cerere, în urma căreia i s-a eliberat adeverința nr. 645/28.03.2014 al cărei termen de valabilitate curgea până la eliberarea diplomei de licență de către unitatea pârâtă.

Precizează reclamantul că în relațiile cu pârâta USH și-a îndeplinit obligațiile contractule asumate.

Invoca reclamantul dispozițile art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 emis de M. Educației care permit organizarea de către universitățile acreditate a formei de învățământ "la distanță" pentru domeniile în care era acreditată să organizeze cursuri de zi.

În drept își întemeiază acțiunea pe prev. Legii nr. 554/2004, Legea Învățământului nr. 84/1995 și Ordinul Ministrului nr. 3404/2006.

În dovedire, la dosarul cauzei au fost depuse: adeverința nr. 645/08.03.2014, contract de studii încheiat în data de 30.10.2006.

La data de 30.06.2014, M. Educației Naționale a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, solicitând totodată respingerea cererii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

Art 60 alin 1 din Lg 84/1995 nu conferă dreptul instituțiilor de învățământ acreditate la zi, de a organiza automat învățământ la distanță, ci numai vocația în acest sens, în continuare fiind obligațorie parcurgerea etapelor de acreditare sau autorizare provizorie ca și pentru forma de învățământ la zi.

HG 1011/2001 prevede că programele de învățământ la distanță se supun procedurii de evaluare academică.

Acreditarea vizează inclusiv forma de învățământ, nu numai domeniul, facultatea și specializarea, acest fapt rezultând din prevederile OUG 75/2005.

In concluzie universitatea nu are dreptul să organizeze forma de învățământ ID, urmată de reclamant.

În ceea ce privește eliberarea adeverințelor, acestea atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenului de licență,, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență.

Convingerea reclamantului în sensul că universitatea era autorizată să organizeze forma de învățământ urmată de reclamant s-a bazat doar pe susținerile universității, fără a verifica autenticitatea afirmațiilor, astfel că nu poate fi reținută existența unei erori comune și invincibile.

Invocă pârâtul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului arătând că dreptul de a solicita MEN aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență aparține pârâtei USH, conform Ordinului 2284/2007.

MEN și-a îndeplinit obligația în ceea ce privește emiterea avizului în vedere achiziționării tipizatelor de către USH, pentru studenții la formele de învățământ acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, dar aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător de pârâtă.

Raportat la cele menționate, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La data de 01.07.2014, pârâta U. "S. HARET", a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, prin care a solicitat instanței să constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamantă, in sensul ca, după finalizarea completa a studiilor si susținerea examenului de licența, la cererea acestuia, a eliberat adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisa de către pârâtă sub nr. 1405/ 21.05.2009 si cu prevederile art. 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr. 2284 din 28 septembrie 2007 .

Potrivit art. 7 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ", (Ordinul nr. 2284/2007)," Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS unitate care poarta întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții si pentru asigurarea securității tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare. "

Arată că a informat si Romdidac SA - Compania de material didactic desemnata de MECT, aducându-le la cunoștința ca solicită tipărirea unor formulare tipizate, insa Romdidac SA prin mai multe adrese, a comunicat, ca nu poate sa tipărească si sa livreze decât cu aprobarea scrisa a MECTS - Direcția Generala Juridica si Control.

Învederează instanței faptul ca MECTS este cea care in calitatea sa de autoritate publica, gestionează materialele si tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diploma si suplimentul la diploma solicitate de către reclamant.

Arată că a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului in sensul ca am comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobării acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..

Astfel, arată că s-a adresat Ministerului, prin adresele nr. 769/25.08.2009, 31/21.06.2010, 557/12.10.2010, 569/18.10.2010, 573/26.10.2010, 1054/03.02.2011, 960/08.10.2009, 278/05.08.2010 prin care a solicitat sa îi fie dată aprobarea pentru a putea tipării formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.

Prin urmare, reclamantul a urmat cursurile organizate la formele de învățământ legal stabilite, a emis acestuia adeverința sub egida MECTS, din care rezulta calitatea de licențiat.

In prezent, arată că se află în imposibilitatea practica de a obține in totalitate tipărirea formularelor tipizate constând in actele de studii solicitate de reclamant, datorita refuzului MECTS.

Întrucât, la data înscrierii reclamantului la cursurilor Universității S. Haret MECTS, avea posibilitatea, potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art. 116 si art. 141 din Legea nr. 84/1995(in vigoare la acea data), sa invoce nelegalitati in organizarea de către subscrisa a studiilor acestora, dar nu a sesizat nici o neregula in acest sens, nu se justifica refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.

Învederează instanței faptul ca adresele nr. 769/25.08.2009, 31/21.06.2010, 557/12.10.2010, 569/18.10.2010, 573/26.10.2010, 1054/03.02.2011, 960/08.10.2009, 278/05.08.2010, emise către MECTS, vizează actele de studii pentru absolvenții din anul 2009. Acestea au fost soluționate in parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate si pe cale de consecința arată că se află in imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diplome, din vina MECTS. Câtă vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile,dreptul reclamantului la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de alta parte,nu se poate face discriminare intre reclamant si alți absolvenți întrucât, in cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate.

Se precizează că nu este posibila crearea unei situații discriminatorii, atâta vreme cat pentru alți absolvenți din anul 2009, MECTS a aprobat tipizarea formularelor destinate diplomei de licența.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, solicitând instanței să oblige pârâtul:

- Sa aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in Diploma de Licența si suplimentul la diploma pentru reclamant, cu cheltuieli de judecata, constând în onorariu avocat, taxă timbru și timbru judiciar.

In fapt, pârâta U. S. Haret, arată că a fost înființata prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, iar prin HG nr .693/2003 si HG nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licența; drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematica, informatica si altele.

Potrivit dispozițiilor art. 60 (1) din Legea nr. 84/1995,"activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: zi, cu frecventa redusa si la distant. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distant pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi" . U. S. Haret având învățământ la ZI, FR, ID acreditat/autorizat prin HG nr. 940/2004 a procedat legal.

In aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, M. Educației a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, in cuprinsul căruia se stabilește la art. 2, ca "Admiterea in învățământul superior public si particular se organizează pe domenii de studii de licența, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art. 8 se prevede ca „Formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământul la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate. "

Specializarea urmata de reclamant la forma de învățământ arătata, a fost confirmata de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.

Se învederează că pârâta U. S. Haret, s-a conformat cu promptitudine si întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, in vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.

Prin adresele formulate arată că a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționata, in care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat si particulare sa atașeze la cererile lor "si situațiile centralizatoare...) semnate si stampilate pe fiecare pagina si incluse si in format electronic pe CD, la Direcția Generala de Învățământ Superior. "

In concluzie, arată că MECTS nu a aprobat in totalitate necesarul de formulare solicitate.

Prin urmare, chematul in garanție MECTS, in baza atribuțiilor legale care ii revin, trebuia sa avertizeze ca furnizor de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației trebuia sa elaboreze si sa promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.

Aprobarea in parte a tipizării formularelor de diploma echivalează cu recunoașterea din partea MEN, ca a funcționat ., care a permis sa organizeze formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământ la distanta.

In prezent, arată că se află in imposibilitatea practica de a obține in totalitate tipărirea formularelor tipizate constând in actele de studiu solicitate de reclamant.

Solicită instanței să observe faptul ca prin adresa nr. 278/05.08.2010(depusa la dosar), reiese faptul ca din_ buc formulare tipizate, solicitate prin adresa 31/21.06.2010, înregistrata la MEN sub nr._/21.06.2010, a primit numai_ buc. conform adresei nr._/21.06.2010 a MEN către ROMDIDAC SA. In concluzie, MEN nu a aprobat in totalitate ,necesarul de formulare solicitate.

Atâta vreme cât au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantului la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de alta parte, nu se poate face discriminare intre reclamant si alți absolvenți, câta vreme in cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate.

Arată că a motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare in garanție pe imposibilitatea efectiva de a emite reclamantului diploma de licența atâta vreme cat MEN nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, fiind puși astfel in imposibilitatea de a executa hotărârea, atâta timp cât dreptul absolventului nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului in garanție, care, in calitate de autoritate publica gestionează materialele si tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii.

Solicită instanței admiterea cererii de chemare în garanție, cu cheltuieli de judecată.

La data de 24.07.2014, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare arătând că este de acord cu cererea de chemare în garanție formulată. Menționează că în raporturule cu pârâta USH, și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate.

M. Educației Naționale a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret" București, solicitând respingerea acesteia în principal ca inadmisibilă, pentru următoarele motive: Adeverința care se afla in posesia reclamantului nu este un act de studii si este un act eliberat prin voința unilaterala a Universității, care nu a fost recunoscut de MEN, astfel încât se poate naște un raport juridic doar intre acest emitent si beneficiarul său, adeverința a fost eliberata pe baza raporturilor contractuale intre reclamant si universitatea parata, in sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției.

Pretinsa inducere in eroare a absolvenților cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite reprezintă un aspect ce poate fi valorificat pe temeiul răspunderii contractuale si nu poate naște in sarcina unui terț, respectiv a MEN (fost MECTS) obligația corelativa de emitere a unui act de studii, astfel încât solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare in garanție formulata de USH;

Instanța de judecata investita cu o cerere având ca obiect obligarea unei instituții la emiterea unui act administrativ-act de studii, trebuie sa cerceteze daca reclamantul este îndreptățit la eliberarea acelui act si daca parata este competenta sa il elibereze, instanța nu se poate limita doar la aprecieri pur formale. Se impune pe cale incidentala, in cadrul prezentului litigiu verificarea formei de învățământ parcurse de acesta, fata de aspectul privind îndreptățirea sau nu a reclamantului la eliberarea unei diplome universitare. Eliberarea diplomei nu reprezintă un act autonom, separat de procesul de învățământ derulat anterior, ci o încununare a acestuia, o confirmare oficiala a studiilor parcurse, astfel încât solicită să se constate că U. S. Haret nu a depus vreo dovada ca a formulat o cerere de acreditare pentru învățământul ID si nici ca s-a supus unei evaluări conform OUG 75/2005 si HG 1011/2011 - forma ID pentru specializarea respectiva, astfel nu se regăsește ca fiind autorizata provizoriu sau acreditata forma de învățământ ID in nici una dintre hotărârile in care se prevăd expres si limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate si specializările din domeniile studiilor universitare de licența - HG nr. 1609/2004, HG 916/2005, HG 676/2007, HG 635/2008, HG 749/2009, HG 966/2011, astfel încât se impune respingerea cererii de chemare in garanție a MEN ca inadmisibila si pentru aceste considerente. Prin urmare, U. "S. Haret" poartă întreaga responsabilitate pentru inconvenientele suferite de absolvenții acesteia, constând în nerecunoașterea diplomei sau a cursurilor absolvite și pentru care s-au văzut nevoiți a se adresa instanțelor judecătorești pentru recunoașterea drepturilor ce decurg fie din diploma eliberată pentru unii dintre ei, fie din adeverința care atestă calitatea lor de licențiați.

U. „S. Haret" nu poate face dovada unei convenții încheiată cu M. Educației Naționale, prin care MEN să se fi obligat să aprobe eliberarea tipizatelor formularelor de diplomă de licență și a suplimentului la aceasta pentru toți absolvenții facultăților din cadrul Universității, indiferent de specializare și forma absolvită și care au promovat examenul de licență, organizat nelegal de instituția de învățământ superior.

D. urmare, în lipsa unei astfel de convenții, pârâta nu se poate îndrepta împotriva chematei în garanție cu o cerere pentru a executa obligații ce, nu numai că nu au fost asumate de aceasta, și mai mult, sunt strict în competența și sarcina acesteia. Raportul juridic obligațional născut doar între reclamanți și Universitate în baza contractelor de studii încheiate anual, nu este opozabil Ministerului Educației Naționale. În aceste contracte, M. Educație Naționale nefiind parte nu se poate substitui obligațiilor asumate de Universitate față de reclamanți.

În subsidiar se solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată In motivare, sunt reluate motivele menționate în întâmpinarea la cererea de chemare în judecată.

Instanța a apreciat ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și a admis în principiu cererea de chemare în garanție, considerând că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 72 C.P.Civ.

Astfel, se reține că potrivit art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007 "Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare", fiind astfel justificată chemarea în garanție a MEN.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în raport cu cererea formulat împotriva Ministerului Educației Naționale, instanța constată că este întemeiată, urmând să o admită.

Astfel, se reține că raportul juridic dedus judecății s-a născut urmare a încheierii contractului de studii între reclamant, pe de o parte, și pârâta USH, pe de altă parte.

În temeiul acestui contract și a legislației în vigoare la data respectivă, obligația eliberării diplomei de licență aparține pârâtei USH, în calitate de parte în contractul încheiat de reclamant, prin care s-a obligat să asigure pregătirea profesională, să organizeze, la finalizarea studiilor, examen de licență și să emită diplomă care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență.

În raportul juridic dedus judecății, institutia care si-a asumat obligația de eliberare a diplomelor de licență este pârâta USH; reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă să fie obligată pârâta MEN să-și dea avizul pentru tipărirea diplomei de licență.

Este adevărat că pârâtul MEN are ca atribuție aprobarea eliberării tipizatelor, și că această atribuție reprezintă o condiție necesară a eliberării de către USH a diplomelor de licență, însă acest fapt nu atribuie reclamantei prerogativa de a solicita obligarea pârâtei MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență, atâta timp cât procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior și MEN și nicidecum absolvenții universităților respective.

În consecință, instanța va admite excepția și va respinge acțiunea reclamantului față de MEN ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Analizând cauza supusă judecății, instanța reține că reclamantul este absolvent al UNIVERSITĂȚII „S. HARET", promoția 2009, obținând Titlul de Licențiată, sens în care, U. pârâtă a eliberat adeverință reclamantului.

U. are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență. Aceasta întrucât actele prin care se recunoaște reclamantului calitatea de licențiat, nefiind revocate sau anulate, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.

Este adevărat că prevederile art. 2 din Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare impun că „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării”, iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.

Însă, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamantul care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-au încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu pot fi victimele lipsei de acreditare.

Se constată că, într-adevăr, există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din OUG nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).

Însă procedura în cauza nu vizează raporturile juridice ale Universității cu reclamantul, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie.

Altfel spus, eventualele abateri ale Universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamantului aflată în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acesteia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.

Din probele administrate rezultă derularea raportului reclamantul, în calitate de student, cu U. S. Haret, inclusiv faptul că acesta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență. La rândul său, U. a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomei de licență). Altfel spus, U. S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparență de legalitate a formelor de învățământ (aparența rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc).

Altfel spus, U. pârâtă creează reclamantului aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ. Toate împrejurările de fapt indicate mai sus sunt suficiente a conchide că reclamantul se puteau încrede în aparență de legalitate a formelor de învățământ.

Pe lângă aceste argumente, se reține mai ales faptul că adeverința eliberată reclamantului este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului.

Or, de vreme ce adeverința nu a fost revocată sau, după caz, anulată, aceasta produce în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarei ei trebuie să i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acesteia.

A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MEN și, implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând sa fie excluși din carieră, din viața socială, în condițiile în care au fost admiși la studii de către U. S. Haret, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență.

Potrivit art. 18 alin.(1) din Lg.554/2004 instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 1 și 18 alin.1 și 5 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, și va respinge acțiunea față de M. EDUCAȚIEI NATIONALE, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Va obliga pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantului diploma de licență.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a MEN, se retine ca prin adresele nr. 31/21.06.2010 ; nr.557/12.10.2010 ; nr.569/18.10.2010 ; nr.573/26.10.2010 ; nr. 1054/03.02.2011 ; 960/08.10.2009 ; nr.278/05.08.2010, U. a solicitat MEN aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.

Deși chematul în garanție se apără afirmând că ar fi avizat tipărirea formularelor tipizate, nu face această dovadă și, mai mult, susține, prin întâmpinare, că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.

Astfel cum s-a reținut în cele ce preced, nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-a pronunțat în sensul revocării sau constatării nulității absolute precum și a anulării adeverinței de licență, motiv pentru care ea își produce efecte juridice.

Adeverința de licență, se bucura de prezumția de legalitate, iar în acest context se recunoaște reclamantului calitatea de licențiat în specializarea urmată.

Chiar MEN recunoaște prin întâmpinare că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, ceea ce înseamnă că a recunoscut specializarea reclamantului.

Cum obligația pârâtei USH, asupra căreia instanța a statuat în considerentele expuse anterior, este corelativă obligației pârâtului MEN de a aproba formularele tipizate, urmează ca cererea de chemare în garanție să fie admisă și obligată pârâta- chemată în garanție la executarea obligației, respectiv să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.

Văzând dispozițiile art.453 NCPC, va obliga pârâta U. S. Haret la plata către reclamant a sumei de 550 lei reprezentând cheltuieli de judecată și va obliga chematul în garanție la plata către pârâta U. S. Haret a sumei de 670 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul V. G., cu domiciliul în C., Bld. C. I, nr. 48, județul D., față de pârâta U. S. Haret, cu sediul în București, sector 3, .. 13.

Respinge acțiunea față de M. EDUCAȚIEI NATIONALE, cu sediul în București, sector 1, General Berthelot, nr. 28-30, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Obligă pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantului diploma de licență.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu chematul în garanție MEN și obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.

Obligă pârâta U. S. Haret la plata către reclamant a sumei de 550 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Obligă chematul în garanție la plata către pârâta U. S. Haret a sumei de 670 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs, de 15 zile de la comunicare cererea urmând sa fie depusă la Tribunalul D..

Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2014.

Președinte,

M. C. V.

Grefier,

C. N.

Red. MCV/5 ex.

C.N. 16 Octombrie 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Sentința nr. 2747/2014. Tribunalul DOLJ