Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 547/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 547/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 15393/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 547/2014
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. E., în contradictoriu cu pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. G. și pârâta prin consilier juridic R. Covale.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul reclamantului depune la dosar înscrisuri privind medierea și învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar înscrisuri privind Legea nr. 54/2003
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantul S. E. a solicitat instanței să dispună:
a) obligarea paratei la plata sporului de risc in procent de 25% din salariul de baza pentru perioada 15.11._13, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței si pană la data plății efective,
b) obligarea la plata cheltuielilor de judecată pe care le voi efectua cu prezentul proces.
În fapt arată că a fost angajatul paratei din data de 20.01.1971, la subunitatea acesteia - Ocolul Silvic Calafat, pana in data de 13.10.2013 când prin decizia paratei nr. 308/14.10.2013 au fost întrerupte relațiile de munca urmare pensionarii la limita de vârsta..
În conformitate cu art. 27 alin. 5 din Legea nr. 46/19._ privind Codul Silvic, personalul silvic din cadrul direcțiilor silvice beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.
Deși legea a intrat în vigoare la data de 19.03.2008, reclamantul arată că nu i-a fost acordat și achitat sporul de risc de 25% din salariul de bază, motiv pentru care solicită să fie obligata parata la plata contravalorii acestui spor pe perioada 15.11._13 (ultimii trei ani formulării cererii).
Observând aceste dispoziții legale, reclamantul arată că se poate constata că, legiuitorul a stabilit atât persoanele care beneficiază de acest spor, cuantumul acestui spor, precum Si baza la care se raportează.
Astfel, legea face referire la întreg personalul silvic - fără nicio distincție, la un cuantum fix de 25 %, cuantum care se aplică la salariul de bază.
Art. 1 din OUG 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobata cu modificări si completări prin Legea 427/2001, a definit personalul silvic ca fiind format din persoanele cu pregătire de specialitate atestată prin actul de absolvire a unei forme de învățământ recunoscută în România si care exercită efectiv profesiuni specifice activității in domeniul silviculturii.
Precizează că în toata aceasta perioada a fost angajat al pârâtei, a făcut parte din personalul silvic așa cum a fost el definit de lege, în sensul că, a absolvit cursurile Scolii Tehnice din Brănesti, județul Ilfov, specialitatea tehnician silvic conform diplomei de absolvire.
Astfel, reclamantul arată că are pregătirea de specialitate atestata prin actele atașate si obținută la o instituții acreditate si am desfășurat profesii specifice silvice in cadrul unităților silvice, motiv pentru care apreciază ca trebuie sa beneficieze de sporul de risc in cuantum de 25% din salariul de baza.
Întrucât toate aceste drepturi arătate mai sus nu i-au fost acordate la termenele stabilite prin dispoziții legale, solicită ca sumele cuvenite să fie actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Reclamantul învederează faptul că, în conformitate cap II, art. 8 alin. l din C.C.M. al R.N.P. –Romsilva (din perioada solicitata), obligațiile administrației constau în crearea de condiții corespunzătoare desfășurării si rentabilizării activității unității si prin asigurarea fondurilor bănești pentru asigurarea salariilor dar si acordarea către salariați a tuturor drepturilor ce decurg din lege, C.C.M aplicabil si contractul individual de muncă (lit. „n" si „o" ale art. 8 din C.C.M ).
In drept, își întemeiază acțiunea pe Legea 46/2008 privind Codul silvic, O.U.G. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobata cu modificări si completări de Legea 427/2001 si C.C.M. al R.N.P. -Romsilva.
Pârâta R.N.P.ROMSILVA - Directia S. D. a formulată întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinica si nelegala.
Invocă excepția autorității de lucru judecat întrucât acordarea sporului de risc de 25% conform Legii nr. 46/2008 - Codul" Silvic, a mai făcut obiectul dosarului nr._ în care Curtea de Apel București s-a pronunțat prin sentința nr. 2229/10.09.2008 în sensul respingerii acțiunii, sentință ce a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 3496/23 iunie 2009 a înaltei Curte de Casației și Justiție.
Învederează instanței faptul că părțile acestui dosar au fost Federația Sindicatelor S., care a avut mandat de reprezentare din partea reclamantului și RNP - Romsilva în cadrul căreia funcționează Direcția Silvică D., unitate fără personalitate juridică atât la data promovării acțiunii (03.09.2008)conform art. 9 din Anexa 1 la Regulamentul privind organizarea si funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva cât și ulterior conform art. 2 din H.G.
Nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva si aprobarea
regulamentului de organizare si funcționare.
De asemenea, solicită instanței să observe că în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 Legea sindicatelor, act normativ în vigoare în perioada soluționării litigiului, organizațiile sindicale aveau dreptul de a întreprinde "orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune Injustiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza ", motiv pentru care Federația Sindicatelor S. a fost acceptată ca parte în litigiul menționat în baza tabelelor prin care salariații, membrii de sindicat mandatau sindicatul să le reprezinte interesele în dosarul nr._ .
Se învederează că, în fapt, reclamantul a formulat acțiune solicitând instanței obligarea D.S. D. la plata sporului de risc în cuantum de 25% la salariul de bază pentru perioada 15.11._13 sumă actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Consideră acțiunea reclamantului netemeinica si nelegala deoarece deși este reglementat prin art. 127 din Legea nr. 46/2008 in sensul ca întregului personal silvic i se acordă un spor de 25% aplicat la salariul de bază, prin art. 122 din același act normativ se prevede ca:
„Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură elaborează, în termen de 12 luni de la . prezentului cod, normele, regulamentele, instrucțiunile și ghidurile de bune practici și le aprobă prin ordin al conducătorului acesteia, exercitând și controlul aplicării lor.
Până la elaborarea și aprobarea actelor normative prevăzute la alin. (1) se aplică normele, regulamentele și instrucțiunile aflate în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului cod."
Învederează faptul ca potrivit art. 138 din Legea nr. 46/2008 legislația subsecventă Legii nr. 26/1996 - Codul silvic rămâne în vigoare până la elaborarea legislației în condițiile prezentului cod.
Mai mult chiar, alin. 4 al aceluiași art. 127 prevede faptul că „Indemnizațiile aferente gradelor profesionale pentru personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și subunitățile teritoriale ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod."
In acest context, cum nici normele de aplicare a prezentului cod nu au fost elaborate, și nici hotărârea de guvern care să prevadă indemnizațiile aferente gradelor personalului silvic nu a fost publicată, apreciem faptul că art. 127 din Legea nr. 46/2008 nu produce efecte juridice.
Solicită instanței să observe faptul ca orice spor acordat unui salariat reprezintă un accesoriu al salariului o componenta a acestuia care se acordă în raport de condițiile în care se desfășoară efectiv activitatea, (noxe, izolare, muncă grea, stres, subteran, degradare socială etc.) așa cum prevăd in mod expres si dispozițiile art. 133 din Contractul Colectiv de munca.
Se recurge la el atunci când condițiile deosebite de muncă, respectiv compensarea efortului depus sau a riscului asumat ca urmare a acestora, nu poate fi cuprinsă nemijlocit în salariul de bază (discontinuitatea condițiilor, variabilitatea intensității lor etc.)
Este evident ca pentru a se putea acorda acest spor de risc era necesara reglementarea noțiunii de risc, a condițiilor specifice ce trebuiesc îndeplinite pentru acordarea acestui spor si categoriile de personal care pot beneficia de acest spor.
Este adevărat ca art. 127 din Legea nr. 46/2008 nu distinge intre diferitele categorii de personal silvic dar nici nu trebuia făcuta aceasta distincție in Codul Silvic deoarece este un act normativ care reglementează regimul juridic al fondul forestier național si nu pe cel al salarizării personalului silvic aceasta reglementare trebuia făcuta prin legi speciale, statute, regulamente etc.
De asemenea, solicită să observe faptul ca potrivit art. 124 din Contractul Colectiv de Munca pe anii 2010-2013 salariul pentru munca prestata se stabilește prin negociere ori, câtă vreme reclamantul si-a negociat drepturile salariale cu unitatea angajatoare si a acceptat pana la data încetării contractului individual de munca plata acestor drepturi salariale fără acordarea sporului de risc consideră solicitarea nelegala.
In susținerea ideii ca sporul este o componenta a salariului un accesoriu al acestuia care se acorda in funcție de condițiile efective de munca ce trebuia reglementata in mod expres, reclamantul face cunoscut faptul ca la nivel de direcție silvica avem încadrat personal silvic la compartimentele: resurse umane, achiziții, fond forestier etc. a căror activitate nu presupune niciun risc si a căror activitate nu poate fi echivalata cu cea a pădurarului de canton care are in gestiunea sa pădurea si ii asigura paza si răspunde pentru eventualele prejudicii
Având in vedere cele menționate, solicită instanței să respingă acțiunea reclamantului într-o teză principală pe cale de excepție în cauză fiind incidente prevederile art. 431 din codul de procedură civilă și în subsidiar, în cazul în care va respinge excepția, ca netemeinica si nelegala.
In drept, invocă dispozițiile Legii nr. 46/2008, CCM în vigoare în 2010-2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține și constată următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, în raport de decizia nr. 3496/23.06.2009 pronunțată de Î.C.C.J., referitoare la capătul de cerere privind acordarea sporului de risc de 25%, se reține că aceasta este neîntemeiată, nefiind îndeplinită tripla identitate - de părți, obiect, cauză - prevăzută de art. 1201 C.civ.
Reclamantul nu a fost parte în dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința nr. 2229/10.09.2008 a Curții de Apel București și decizia nr. 3496/23.06.2009 a Î.C.C.J., părți în acest dosar fiind reclamantă - Federația Sindicatelor S. și pârâtă - R. Națională a Pădurilor Romsilva.
Nu rezultă din actele dosarului că reclamantul ar fi mandatat Federația Sindicatelor S. să îi reprezinte interesele și să promoveze acțiunea în numele reclamantului pe rolul Curții de Apel București, în condițiile art. 83 C.proc.civ.. De altfel, nici din sentința nr. 2229/10.09.2008 a Curții de Apel București nu rezultă că Federația Sindicatelor S. ar fi promovat acțiunea în numele reclamantului și pentru reclamant.
Prin decizia Î.C.C.J. s-a respins recursul declarat împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, ori nici din această decizie nu rezultă că acțiunea ar fi fost promovată în numele reclamantului, în considerentele deciziei fiind menționat faptul că reclamanta nu a detaliat categoriile de salariați care constituie sindicatele.
În consecință, va fi respinsă excepția ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, se reține că reclamantul a fost angajat la RNP Rom S.-Direcția Silvică D. Ocolul Silvic Calafat până în data de_ când, prin decizia nr.308/14.10.2013 a încetat contractul de muncă prin pensionare.
Potrivit at.127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 Codul silvic „Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior și al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază”.
De asemenea, art. 1 din OUG 59/2000 privind Statul personalului silvic aprobat cu modificări si completări prin Legea 427/2001, a definit personalul silvic ca fiind format din persoanele cu pregătire de specialitate atestată prin actul de absolvire a unei forme de învățământ recunoscută în România și care exercită efectiv profesiuni specifice activității in domeniul silviculturii.
Cum reclamantul se încadrează în categoria prevăzută de lege, rezultă că este îndreptățit ala acordarea sporului.
S-a apărat pârâta invocând dispozițiile at.122 din legea 46/2008, însă aceste dispoziții nu condiționează acordarea sporului de elaborarea vreunei reglementări subsecvente care să stabilească modalitatea de punere în aplicare a art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008.
De altfel se observă că dreptul stabilit de aceste dispoziții nu este condiționat nici de elaborarea unor acte normative și nici de stabilirea anumitor condiții de muncă care ar atrage acordarea sa.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al pârâtei s-ar ajunge la situația că dreptul prevăzut de lege, ar deveni unul iluzoriu, fiind suficient să nu se elaboreze aceste norme pentru ca acordarea sporului să fie amânată sine die.
În consecință, constatând că reclamantul se încadrează în categoria stabilită de lege pentru acordarea sporului, față de cele menționate, instanța apreciază acțiunea întemeiată, motiv pentru care o va admite și va obliga pârâta să achite reclamantului contravaloarea sporului de risc, în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 15.11.2010 – 13.10.2013, actualizată cu indicele de inflație.
În aplicarea dispozițiilor art.456 C.pr.civ, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. E., domiciliat în Calafat, ., județul D., în contradictoriu cu pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ D., cu sediul în C., .. 19, județul D..
Obligă pârâta la plata către reclamant a contravalorii sporului de risc, în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 15.11._13, actualizata cu indicele de inflație.
Obliga pârâții la plata către reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2014.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, C. P. |
A. S/19-02.2014.
A.C. 11 Februarie 2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 3586/2014. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3000/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
