Pretentii. Sentința nr. 1683/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 1683/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 2954/63/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 1683/2014

Ședința publică de la 09 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. L. G.

Grefier A. F.

Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta G. V. –N. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. ,ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns a răspuns reclamantul prin avocat R. A. ,în susbstituire pentru avocat Gătejescu M. S., lipsind pârâții.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța pune în discuție verificarea competenței conform art. 131 NCPC.

Apărătorul reclamantului apreciază că Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal este competent cu soluționarea cauzei de față.

În aplicarea dispozițiilor art. 131 N.C.P.C., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezentul litigiu, în raport de obiectul cauzei, care reclamă aplicarea legii 554/2004 și dispozițiile art. 8 din această lege.

Instanța pune în vedere reclamantei prin apărător să precizeze perioada pentru care solicită dobânda fiscală.

Apărătorul reclamantei precizează că înțelege să se judece în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și Administrația F. pentru Mediu Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar un set de înscrisuri.

Instanța, în temeiul art. 255 NCPC, va încuviința proba cu înscrisuri.

Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond.

Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și Administrația F. pentru Mediu la plata sumei de 804 lei reprezentând taxa de poluare actualizată cu dobânda legală. Cu cheltuieli de Judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față

Prin acțiunea înregistrată la data de 27.02.2014, reclamanta G. V.-N. a chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. ,ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâților la restituirea contravalorii taxei de poluare în cuantum de 804 de lei; la plata dobânzii aferente(fiscale), calculate de la data achitării taxei, până la data plății efective, și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Ulterior,la termenul din 09.05.2014 și-a precizat cererea arâtând că înțelege să se judece în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și Administrația F. pentru Mediu

În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand, marca F. dintr-un alt stat al Uniunii Europene-Franța, pe care l-a înmatriculat în România fiind obligată să plătească taxa de poluare în cuantum de 804 lei ,cu toate că autoturismul fusese deja înmatriculat în Uniunea Europeană..

Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P., în vederea recuperării taxei de poluare, însă demersul său nu a avut nici-un rezultat.

Considera ca plata acestei taxe ,numita taxa pe poluare pentru autovehicule contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.

Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noii înmatriculări, taxa nu mai este percepută

Învederează că în materie fiscală art.90(95) și următoarele din Tratat sunt reglementări exprese care nu pot fi încălcate de statele membre,iar potrivit art.148 alin.2 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au atât caracter obligatoriu,dar și prioritar normelor interne.

In drept a invocat disp.art.41,113,175,188 ,124 cod procedură fiscală și art.148 din Constituția României, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, Lg.554/2004.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanta G. V.-N. a achiziționat la data de 16.08.2010,de la numitul L. C. un autovehicul folosit marca F. PUNTO, având nr. de identificare ZFA_36,autoturism ce fusese înmatriculat anterior în Austria, așa cum reiese din adresa_/09.04.2014.

Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamantei i s-a calculat o taxa de poluare ,prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 804 de lei, autoturismul fiind înmatriculat pe numele reclamantei la 26.08.2010 sub nr.Dj-08-WNU.

Ulterior, reclamanta a solicitat pârâtei A.J.F.P. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă organul fiscal a adus la cunoștința reclamantei că precizările sale nu reprezintă un refuz nejustificat al său de a-i soluționa cererea,deoarece nu s-a creat nici-un raport juridic între părți.

Reclamanta nu contestă însă cuantumul stabilit cu ocazia înmatriculării, ci susține că dispozițiile legale creează o discriminare, apărări ce nu au fost avute in vedere de organul fiscal.

Astfel, instanța apreciază că răspunsul pârâtei conține un refuz nejustificat, de vreme ce reiese clar că nu s-a pronunțat asupra solicitării reclamantei și, mai mult, că restituirea integrală a taxei, în opinia organului fiscal, nu ar fi posibilă.

În drept, acțiunea formulată de către reclamanta G. V.-N. este întemeiată, urmând a fi admisă.

Astfel, O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.

Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.

Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".

Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.

Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată (ulterior abrogată prin Lg.9/2012) însă, și în actuala reglementare(la data stabilirii taxei), art. 4 lit. a) statuează că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în forma actuală textul de lege anterior menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.

Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

Ca atare, și actuala formă a O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial, importul produselor provenind din alte state membre, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.

În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".

Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).

Și în cauza N. c. Romania CJUE a arătat că aceleași considerații ca și în cauza T. se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificata prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 si, respectiv, OUG 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezulta ca toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzura și o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscala.

Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.

Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamantă o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățită să solicite a-i fi restituită.

În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.

Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 Cod procedură fiscală.

Cu privire la dobânda legală aplicabilă, trebuie precizat că taxele cu efect echivalent taxelor vamale de import este necesar să fie restituite în întregime și în funcție de momentul în care sunt ilicite, deci din momentul perceperii ilegale a taxei contrare dreptului Uniunii Europene.

Prin urmare, potrivit principiului accesorium sequitur principalem, dobânda trebuie să se acorde tot de la momentul în care taxa a fost ilicită.

În același sens Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în hotărârea din data de 18.04.2013, cauza C-565/2011- I., că prevederile legislației din România "care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei", nu respectă principiul efectivității despăgubirii adecvate pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxai (paragrafele 26-27), iar pierderea suferită de cel ce a plătit taxa percepută ilegal "depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia" (par. 27).

Față de toate aceste considerente, în baza art. 117 cod procedură fiscală, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamanta este întemeiată, urmând a fi admisă, cu obligarea pârâtelor A.J.F.P. D. și AFM, în solidar, să restituie reclamantei suma încasată cu titlu de taxă de poluare în cuantum de 804 de lei, precum și dobânda fiscală, calculată de la data achitării taxei (03.08.2010) până la data plății, restituirii, efective a acestei taxe, instanța urmând a înlătura prevederile din legislația română conform cărora dobânda se calculează începând cu a 45-a zi de la data formulării cererii de restituire a taxei plătită ilegal.

Reținându-se culpa procesuală pasivă, în baza disp. art. 453 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile art. 455 cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtele, în solidar, să achite reclamantului suma de 581 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea astfel cum a precizată, formulată de reclamanta G. V.-N. domiciliată în ., . contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.

Obligă pârâtele în solidar, să restituie reclamantei suma de 804 lei reținută cu titlu de taxă de poluare și dobânda fiscală aferentă,de la data achitării sumei (03.08.2010), până la data plății efective.

Obligă pârâtele de mai sus, în solidar, să plătească reclamantului suma 581 de lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Tribunalul D.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Mai 2014.

Președinte,

D. L. G.

Grefier,

A. F.

Red. D.L.G./

Tehnored 5 ex/A.F.. 19 mai 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 1683/2014. Tribunalul DOLJ