Pretentii. Sentința nr. 2286/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2286/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 6092/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2286/2014
Ședința publică de la 27 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. L. G.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. P. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează referatul întocmit de Serviciul Arhivă din care rezultă că nu poate fi atașat dosarul nr._/63/2011 întrucât a intervenit mutarea arhivei la noul sediu.
Instanța pune în discuție verificarea competenței conform art. 131 NCPC.
Reclamantul arată că Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal este competent cu soluționarea cauzei de față.
În aplicarea dispozițiilor art. 131 N.C.P.C., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezentul litigiu, în raport de obiectul cauzei, care implică aplicarea legii 554/2004 art 1 și dispozițiile art. 10 din această lege.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 238 pct. 1 N. C.pr.civ., acordă cuvântul părților, referitor la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Reclamantul apreciază că prezenta cauză ar putea fi soluționată în trei luni.
Instanța, în raport de natura și complexitatea cauzei, ținând seama de probele ce urmează a fi administrate, dând eficiență prevederile art. 238 pct. 1 N. C.pr.civ și având în vedere vacanța judecătorească estimează că o durată de 4 luni de zile este suficientă a fi încheiată cercetarea procesului.
Reclamantul învederează că din punctul său de vedere nu este necesară atașarea dosarului_/63/2011,deoarece a depus la dosar plângerea prealabilă formulată în această cauză,astfel că reiese data când s-a adresat intimatei.
Instanța revine asupra măsurii de atașare a dosarului_/63/2011 întrucât există suficiente înscrisuri la dosar, respectiv cererea prealabilă în cauză prin care s-a soluționat cererea principală de restituire a taxei de poluare.
Reclamantul învederează că solicită dobânda de la data de p 15.07._ până la 16.08.2012
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material al reclamantului invocată de către A.J.F.P. D. în întâmpinarea depusă.
Reclamantul solicită respingerea .
Instanța va respinge excepția prescripției dreptului material al reclamantului ca neîntemeiată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la achitarea către reclamant a dobânzii fiscale aferente taxei de poluare, dobânda urmând a fi calculată de la data de p 15.07._ până la 16.08.2012 Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 300 lei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18.04.2014, reclamantul C. P. a chemat în judecată pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și Administrația F. pentru Mediu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să-i plătească dobânda legală în materie fiscală la suma achitată cu titlu de taxă de poluare, începând cu momentul achitării taxei (15.07.2008) și până la 45 de zile de la data punerii în întârziere, sumă actualizată la data plății efective,precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat un autoturism Mercedez Benz ,dintr-un stat membru al U.E, având . WDB2030041A049226 iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns, să plătească taxa de poluare, în cuantum de 4298 lei.
Reclamantul a mai menționat că a formulat acțiune în justiție și, prin Sentința nr. 3154/2011 pronunțată în dosarul nr._/63/2011 -, Tribunalul D. a obligat pârâta să-i restituie suma achitată cu titlu de taxă de poluare în cuantum de 4298.
Reclamantul a precizat faptul că, dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a respectivei taxe.
Prin urmare, reclamantul se consideră îndreptățit a primi dobândă la suma achitată cu titlu de taxă de poluare începând cu data de achitare a taxei de poluare până la data la care suma i-a fost restituită,respectiv 16.08.2012.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 25 și 90(110) din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României și hotărârea CJUE pronunțară în cauza C 565/2011 – M. I., Codul de procedură fiscală.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a dobânzii taxei de poluare – înregistrată la A.J.F.P D. sub nr. DJ115373 din 25.10.2013 -, și răspunsul primit la aceasta; copia chitanței de plată a taxei de poluare . nr._, copia sentinței nr. 3154/2011 pronunțată în dosarul nr._/63/2011.
Pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. a formulat întâmpinare solicitând ca pe cale de excepție să se constate că dreptul la acțiune este prescris, acesta începând să curgă începând cu 01 ianuarie 2009 și s-a împlinit la 31 decembrie 2013. Or, acțiunea a fost înregistrată la 18.04.2014, iar prevederile legale ce reglementează prescripția au caracter imperativ..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că reclamantul C. P. a achiziționat un autovehicul folosit marca, Mercedez Benz ,dintr-un stat membru al U.E, având . WDB2030041A049226 iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns, să plătească taxa de poluare, în cuantum de 4298 lei., autoturism ce fusese înmatriculat anterior în GERMANIA, așa cum reiese din înscrisurile anexate la fila19-24 din dosar.
Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 4298 lei, așa cum rezultă din chitanța de plata ., nr._ din data de 15.07..2008 anexată la fila 12 din dosar.
Ulterior,la data de 25.10.2013 reclamantul a solicitat pârâtei ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. să i se restituie contravaloarea acestei taxe și dobânda legală, însă organul fiscal a adus la cunoștința reclamantului,că taxa nu poate fi restituită,deoarece cererea nu respectă prevederile legale.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune invocată de pârăta A.J.F.P.D.,instanța urmează a o respinge ca neântemeiată.
Astfel,reclamantul s-a adresat cu o cerere(reclamație administrativă) la data de 25.10.2013-fila 6,fapt de natură a face incidente dispozițiile art.132 alin 1lit.a din codul de procedură fiscală,raportat la art.2532 alin1,pct.7 și art.2534 din noul cod civil ,cu privire la suspendarea cursului prescripției și efectele(speciale) ale suspendării.
Or, la data formulării cererii, a intervenit cauza de suspendare ,până la data soluționării(28.10.2013),după care prescripția și-a reluat cursul,dar cu mențiunea că aceasta nu se va socoti îndeplinită mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data încetării suspendării.
Ca atare la data introducerii acțiunii-18.04.2014 reclamantul se afla în interiorul termenului de prescripție.
Cu privire la fondul cauzei:
Față de starea de fapt prezentată, instanța apreciază că reclamantul solicită ca cele două pârăte să fie obligate la plata dobânzii aferente(fiscale), calculate până la data plății efective respectiv 16.08.2012 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, acțiunea formulată de către reclamantul C. P. este întemeiată, urmând a fi admisă.
Astfel, O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 Cod procedură fiscală.
Cu privire la dobânda legală aplicabilă, trebuie precizat că taxele cu efect echivalent taxelor vamale de import este necesar să fie restituite în întregime și în funcție de momentul în care sunt ilicite, deci din momentul perceperii ilegale a taxei contrare dreptului Uniunii Europene.
Prin urmare, potrivit principiului accesorium sequitur principalem, dobânda trebuie să se acorde tot de la momentul în care taxa a fost ilicită.
În același sens Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în hotărârea din data de 18.04.2013, cauza C-565/2011- I., că prevederile legislației din România "care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei", nu respectă principiul efectivității despăgubirii adecvate pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxai (paragrafele 26-27), iar pierderea suferită de cel ce a plătit taxa percepută ilegal "depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia" (par. 27).
Față de toate aceste considerente, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamant este întemeiată, urmând a fi admisă, cu obligarea pârâtelor A.J.F.P. D. și AFM, în solidar, să restituie reclamantului dobânda fiscală, calculată de la data achitării taxei15.07.2008 până la data plății, restituirii, efective a acestei taxe,respectiv 16.08.2012.
Reținându-se culpa procesuală pasivă, în baza disp. art. 453alin. 1 N.C.pr.civ., instanța va obliga pârâtele, în solidar, să achite reclamantului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. P., domiciliat în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., .. 2, jud. D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtele, în solidar, să restituie reclamantului dobânda fiscală aferentă sumei de 4298 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, de la data achitării sumei(15.07.2008) până la data de 16.08.2012.
Obligă pârâtele de mai sus, în solidar, să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare,cerere ce se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 27 Iunie 2014.
Președinte, D. L. G. | ||
Grefier, A. F. |
Red. 5 ex/07.07.2014
DLF/AF
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 9671/2014.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia... → |
|---|
