Anulare act administrativ. Sentința nr. 553/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 553/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 7753/63/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 553/2014

Ședința publică de la 06 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. O.

Grefier M. M.

Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamanta B. G. D., în contradictoriu cu pârâta C.A.S D., chemata în garanție ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și intervenienta C. DE A. A AVOCAȚILOR D., având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 30 ianuarie 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02.05.2012 reclamanta B. G. D. a chemat în judecată pe pârâta C.A.S D., solicitând anularea deciziei nr.44/09.02.2012 emisă de C. D. în soluționarea contestației formulată în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004, anularea deciziei de impunere_/07.12.2011 privind obligațiile la FNUASS emisă de pârâtă.

În motivarea în fapt, reclamanta a învederat că prin anunțul colectiv privind emiterea deciziei de impunere publicat pe site-ul C. D., în cursul lunii ianuarie 2012 a aflat despre emiterea la 7 decembrie 2011 a deciziei de impunere privind stabilirea obligațiilor de plată pentru FNUASS, decizia de impunere nefiindu-i comunicată.

S-a mai arătat că prin publicitate a fost comunicat numai faptul emiterii deciziei de impunere.

Împotriva acestei decizii de impunere s-a formulat, în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004 plângere prealabilă care a fost soluționată prin decizia nr.44/09.02.2012 (pe exemplarul primit numărul deciziei este trecut cu pixul și este posibilă o eroare cu privire la numărul acesteia) prin respingerea contestației formulată împotriva deciziei_/07.12.2011.

Prin decizia de impunere au fost stabilite obligații FNUASS pe ultimii cinci ani, cu majorări și penalități.

Reclamanta a susținut că nelegalitatea deciziilor atacate prin prezenta acțiune rezultă din faptul că nu există un raport contractual cu C. D., deoarece nu există un contract de asigurare care să dea naștere obligației de plată la FNUASS, conform art.211 din Legea nr.95/2006.

În condițiile în care reclamanta – ca persoană fizică nu a realizat alte venituri decât cele din profesia de avocat, raportarea C. D., în determinarea obligațiilor la FNUASS, la veniturile realizate din această activitate independentă este nelegală, având în vedere dispozițiile art.257 pct.1, art.208 al.4, art.211 din Legea nr.95/2006.

Activitatea formei de organizare profesională, avocat cu cabinet individual este reglementată de legi speciale ( legi speciale ce se includ în cele avute în vedere și prin legea nr.95/2006), singurele aplicabile în materie, respectiv Legea nr.51/1995, Statutul profesiei de avocat, Statutul Casei de A. a avocaților, regulamentul de organizare și funcționare a Casei de A. a Avocaților, OUG 221/2000 și legea 452/2001. potrivit acestor legi speciale în cadrul UNBR funcționează C. de A. a Avocaților și Filialele acestora, în județ, ca instituții autonome, învestite cu personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu. Toate drepturile de asigurări sociale ale avocaților, inclusiv cel de asigurări de sănătate se exercită numai în condițiile Legii nr.51/1995, a Statutului Casei de A. a Avocaților prin sistem unic propriu și autonom de pensii și alte drepturi sociale. În acest sens, potrivit art.33 din Legea nr.51/1995, avocații au propriul sistem de asigurări sociale, sistemul de asigurări sociale al avocaților este reglementat prin lege și se bazează pe contribuția acestora,precum și pe alte surse prevăzute de lege, ori de statutul Casei de asigurări a avocaților, potrivit art.1 din OUG 221/2000, drepturile de asigurări sociale ale avocaților se exercită în condițiile acestei ordonanțe, prin sistemul unic propriu și autonom gestionat de CAA din România. Fiecare avocat din UNBR este asigurat prin efectul legii speciale și achitată lunar, pentru asigurări sociale, inclusiv asigurări de sănătate, o cotă lunară de 10% din venitul brut realizat.

În aceste condiții, legea specială se aplică cu prioritate, fiind o asigurare prin efectul legii obligatorie și nu o asigurare facultativă care să subziste în paralel cu cea prevăzută de Legea 95/2006.

Reclamanta consideră că emiterea deciziei de impunere încalcă dispozițiile codului de procedură fiscală, respectiv normele stabilite prin Titlul VII, având în vedere faptul că nu există declarații fiscale depuse de persoana fizică la C. D., declarație care ar constitui, potrivit legii nr.95/2006, o primă condiție pentru nașterea raportului contractual.

De asemenea, calcularea majorărilor, penalităților nu are suport legal, în condițiile în care nu există o punere în întârziere, prin notificarea anuală prevăzută de Legea nr.95/2006, contractul de asigurare, în situația în care există și dă naștere la drepturi și obligații reciproce, produce efecte pentru viitor.

S-a mai învederat că pentru perioada de 5 ani pentru care au fost calculate retroactiv obligații la FNUASS și accesorii reclamanta nu a beneficiat de servicii medicale gratuite, suportate de C. D.. În aceste condiții, s-a invocat compensarea cuantumului obligațiilor de plată stabilite retroactiv cu valoarea serviciilor medicale suportate integral pentru aceeași perioadă.

Reclamanta a menționat că această solicitare a format și obiectul contestației formulate în baza art.7 din Legea nr.554/2004, însă nu a fost rezolvat de intimata prin decizia de respingere, emisă în 09.02.2012.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.11 din Legea nr.554/2004, art.218 al.2 Codi procedură fiscală.

În dovedire reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisurile depuse la dosar.

În cauză s-a depus întâmpinare de către pârâta C. D. solicitând respingerea și menținerea actelor administrative emise de instituția pârâtă, pentru următoarele considerente:

În fapt, prin decizia nr. 44/09.02.2012, C. D. a respins contestația formulata pe cale administrativa împotriva deciziei de impunere nr._/07.12.2011, prin care instituția pârâtă a stabilit obligațiile pe care dna. B. G. D. le are de achitat către FNUASS.

Considerentele invocate in cererea de chemare in judecata sunt neintemeiate, motiv pentru care s-a solicitat respingerea acesteia, având in vedere următoarele:

1.REFERITOR LA COMUNICAREA DECIZIEI DE IMPUNERE CONTESTATE

Decizia de impunere nr._/2011 a fost transmisa prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la data de 09.12.2011 pe adresa C., . si a fost returnata instituției noastre cu mențiunea „destinatar lipsa de la domiciliu", astfel in baza dispozițiilor art. 44 din OG 92/2003, "in cazul în care comunicarea (...) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate (.. .) prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet (...) a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului."

2. REFERITOR LA MOTIVELE CARE VIZEAZĂ EFECTELE ÎNCHEIERII CONTRACTULUI DE A. SOCIALE DE SĂNĂTATE

- Potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006 încheierea contactului de asigurare cu casa de sănătate nu constituie izvorul obligației de a contribui la FNUASS, aceasta obligație își are izvorul in art. 208 pct. (3)din Legea nr. 95/2006 "Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii: (...) e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;"

Conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 si "Persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția (...) iar conform alin. 3 al aceluiași articol "Pentru veniturile realizate din activități independente, contribuția se plătește de persoana care le realizează" ;

- dispozițiile imperative ale Legii nr. 95/2006, precum si cele ale Ordinului Președintelui CNAS nr. 617/2007 sunt aplicabile tuturor persoanelor din aceasta categorie si nu numai acelor persoane care sunt deja asigurate si au incheiat un contract de asigurare;

- încheierea contractului cu casa de asigurări de sănătate este prevăzuta de art 211 ca o urmare a achitării contribuției la FNUASS,, întrucât numai persoanele asigurate "care fac dovada

achitării contribuției la fond, (...) încheie. in aceasta calitate, un contract de asigurare....)." Ori, reclamanta nu are calitatea de asigurat, considerent pentru care nici nu a putut perfecta contractul de asigurări sociale de sănătate. In acest context, reclamanta nu isi poate invoca propria culpa pentru a-si crea un drept, in sensul exonerării de la plata contribuției la FNUASS.

In aceste condiții, neîncheierea contractului de asigurări sociale de sănătate, corelata cu nerespectarea obligației legale de a contribui la FNUASS, nu conferă reclamantei dreptul de a fi exonerata de la plata contribuției, obligația de plata izvorând din lege, motiv pentru care s-a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata in ceea ce privește motivul invocat.

3. REFERITOR LA MOTIVUL INVOCAT CU PRIVIRE LA LEGEA PRIVIND ORGANIZAREA SI EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT SI CU PRIVIRE LA SISTEMUL PROPRIU DE A. SOCIALE AL AVOCAȚILOR

Categoriile de persoane si situațiile in care persoanele sunt scutite de la plata contribuției sunt enumerate in mod expres de dispozițiile art. 213 din Legea nr. 95/2006 cu modificările si completările ulterioare.

Legea nr. 51/1995 privind organizarea si funcționarea profesiei de avocat nu este menționata in cadrul actelor normative enumerate de art. 213 din Legea nr. 95/2006 si nu exista nici o alta referire explicita sau implicita care sa precizeze ca persoanele care realizează venituri din exercitarea profesiei [de avocat ar fi scutite de la plata contribuției la FNUASS.

Conform art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, cu modificările si completările ulterioare, Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii: (...) b) solidaritate și subsidiaritate I constituirea și utilizarea fondurilor; (...) e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări Sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;" Conform alin 4, 5 si 6 ale aceluiași articol, pot funcționa si alte forme de asigurare a sănătății în diferite situații speciale. Aceste asigurări nu sunt obligatorii și pot fi oferite voluntar de organismele de asigurare autorizate conform legii. Asigurarea voluntară complementară sau suplimentară de sănătate poate acoperi riscurile individuale în situații speciale și/sau pe lângă serviciile acoperite de asigurările sociale de sănătate. Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurare socială de sănătate.

Din aceste dispoziții legale rezulta ca si in cazul in care reclamanta ar beneficia de alte forme de asigurare de sănătate, acestea nu ar exclude obligația de a plati contribuția la FNUASS.

Reclamanta nu beneficiază de un sistem de asigurare de sănătate care sa se suprapună cu asigurările sociale de sănătate, întrucât, asa cum s-a subliniat si in întâmpinare, dispozițiile Legii nr. 452/2001, respectiv ale Statutului Casei de A. a Avocaților, fac referire la un sistem de asigurări sociale a cărui sfera de acoperire nu include si asigurările sociale de sănătate astfel cum suni definite de Legea nr. 95/2006, cu modificările si completările ulterioare. Astfel, in mod expres dispozițiile art. 80 lit. f din statutul menționat fac referire la ..alte ajutoare bănești... in condițiile în care legislația de asigurări de sănătate nu le acorda", aceste prevederi fiind reluate si de dispoziții! art. 94 din Statut, pentru procurarea de materiale sanitare si proteze.

Asigurările sociale reglementate de dispozițiile legale care vizează profesia de avocat au drept scop plata pensiilor (cap. IV din Statutul CAA), precum si alte drepturi de asigurări sociale (cap. V din Statutul CAA), concretizate in indemnizații si ajutoare, care in materia serviciilor de sănătate sunt complementare celor oferite de legislația asigurărilor sociale de sănătate.

In acest context, exonerarea de la plata contribuției a persoanelor care realizează venituri din profesia de avocat, in primul rând ar încălca principiul solidarității și subsidiarității sistemului de asigurări sociale de sănătate si, in al doilea rand, ar creea o excepție neprevăzuta de lege, in speța dispozițiile art. 213 din Legea nr. 95/2006, care reglementează care sunt legile speciale de a beneficiază anumite persoane care sunt scutite de plata contribuției in virtutea acestei calități. Legea ne.51/1995 nu face parte dintr-o astfel de categorie, principiul exceptio est strictissimae interpretationi, găsindu-si aplicabilitate in aceasta cauza.

4. REFERITOR LA RESPECTAREA CONDIȚIILOR LEGALE PRIVIND EMITEREA DECIZIEI DE IMPUNERE CONTESTATE. In motivarea contestației, reclamanta susține ca, prin emiterea deciziei, se încalcă dispozițiile codului de procedura fiscala, ca urmare a faptului ca nu exista declarații fiscale depuse de persoana fizică la C. D..

Acest fapt nu a constituit insa un impediment in emiterea deciziei de impunere, in condiții re dispozițiile art. 86 din OG nr. 92/2003, cu modificările si completările ulterioare, prin emiterea acestei decizii ,,(...)ca urmare a unor constatări prealabile ale organului fiscal(...)". Aceste constatări prealabile au putut fi efectuate in baza art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, cu modificările si completările ulterioare, ca urmare a informațiilor obținute in baza Protocolului CNAS - ANAF nr.. P5282/26.10.2007/_/30.10.2007.

5. REFERITOR LA CEREREA DE COMPENSARE A OBLIGAȚIILOR DE PLATA LA FNUASS CU VALOAREA SERVICIILOR MEDICALE SUPORTATE INTEGRAL PENTRU ACEEAȘI PERIOADA

Solicitarea privind compensarea obligațiilor de plata la FNUASS cu valoarea serviciilor medicale suportate integral pentru aceeași perioada nu are un suport legal, mai ales in condițiile in care reclamanta nu a deținut si nu deține calitatea de asigurat in sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Pentru aceste considerente, s-a solicitata respingerea cererii de compensare ca netemeinica si nelegala.

In concluzie, s-a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata și menținerea actelor administrative emise de instituția pârâtă ca temeinice si legale.

In drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115-118 Cod proc. civila.

In dovedirea apărărilor formulate pârâta a înțeles să se folosească de proba cu acte.

La data de 27.09.2012 reclamanta B. G. D. a depus completare la contestația depusa la 2 mai 2012, avand in vedere faptul ca decizia de impunere_/7.12. 2011 emisa de C. D. a fost depusa in cadrul acestui dosar, astfel:

Emiterea deciziei de impunere nu este rezultatul stabilirii unei situații fiscale corecte ,in speța nu exista un raport întocmit care sa cuprindă situația fiscala faptica si legala, conform art 109 C. pr. fiscala .

Decizia de impunere nu are ca suport o baza de calcul legala, astfel încât controlul judiciar sa poată stabili daca acea cota s-a aplicat la venit net realizat din profesii libere .

Suma stabilita drept debit a fost calculata având in vedere si valoarea obținută prin înstrăinarea unui bun imobil (apartament cu doua camere ) proprietatea Cabinetului individual avocat D. B., forma juridica de exercitare a profesiei, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.108/23 01 2009 BNP Gageatu, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art. 257 din Legea 95/2006. Impunerea obligațiilor fiscale accesorii (majorari si penalități) s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art 119 c pr fiscala care prevede dreptul organului fiscal de a percepe dobânzi si penalități de întârziere cu condiția depășirii termenului de plata al obligației principale.

In raport de dispozițiile art.119 C. pr. fiscala, in lipsa unor decizii de impunere anterioare este evident ca organul fiscal nu putea stabili in sarcina reclamantului obligații accesorii pentru neplata la termen a obligațiilor principale, cat timp nu i-a comunicat anterior decizia de impunere, conținând creanțele bugetare si termenele de plata ale acestora.

Acest principiu este consacrat explicit prin dispozițiile art 45 c pr fiscala conform căruia actul administrativ fiscal PRODUCE EFECTE DIN MOMENTUL IN CARE ESTE COMUNICAT CONTRIBUABILULUI SAU LA O DATA ULTERIOARA MENȚIONATA IN ACTUL ADMINISTRATIV COMUNICAT, POTRIVIT LEGII .

In speța, a fost emisa la 7 decembrie 2011 o decizie de impunere pentru perioada 2006-20l0. Decizia administrativa nu a fost comunicata cu respectarea art. 44 c .pr fiscala, împrejurarea „destinatar lipsa domiciliu „ nu constituie o dovada a imposibilității de comunicare care sa justifice afișarea pe pagina de internet a FAPTULUI EMITERII UNEI DECIZII ,care nu asigura insa cunoașterea textului, asa cum impune legiuitorul. Lipsa de la domiciliu are caracter temporar.

In aceste condiții, decizia de impunere nu a produs efecte, intimata nefăcând dovada comunicării potrivit legii.

Validitatea obligației fiscale accesorii este condiționata ca regula de scadenta obligației principale, scadenta care nu poate interveni înainte de comunicarea actului administrativ fiscal (art 45 c pr fiscala ). Impunerea obligațiilor fiscale accesorii pentru perioada anterioara comunicării titlului de creanța este nelegala. Se menține teza principala legata de lipsa raportului juridic cu C. D., avand in vedere faptul ca obligația plații contribuției FNUASS este datorata de persoana care are calitatea de asigurat, INSA IN TEMEIUL UNUI CONTRACT DE ASIGURARE, FIIND APLICABIL PRINCIPIUL LIBEREI ALEGERI A CASEI DE A. DE CĂTRE ASIGURAT . In ceea ce privește pct IV din contestația formulata la 2 mai 2012 -temeiul de drept il constituie dispoz art 220 din Legea 95/2006 si reprezintă c/val unei intervenții chirurgicale de urgenta ,in suma de 6000 euro (curs BNR la data compensării ).Obligația intimatei de a suporta valoarea acestei urgente medicale chirurgicale este prevăzuta de lege, chiar pentru cei care nu fac dovada calității de asigurat.

Având in vedere scopul legii, caracterul echitabil si nediscriminatoriu al obligației instituite in sarcina intimatei C., s-a considerat ca aceasta solicitare este întemeiata.

În dovedire s-a solicitat proba cu expertiză contabilă, raportul de expertiză contabilă fiind întocmit și depus la dosarul cauzei.

La data de 18.10.2013 pârâta C. D. a depus la dosar note de ședința cu privire motivele invocate in completarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta B. G. D. impotriva deciziei nr. 44/09.02.2012 si a deciziei de impunere_/07.12.2011, prin care s-a solicitat respingerea cererii și menținerea actelor administrative emise de instituția pârâtă, si pentru următoarele

CONSIDERENTE:

1. REFERITOR LA MOTIVUL CARE PRIVEȘTE NULITATEA ACTULUI ADMINISTRATIV RAPORTATA LA EFECTUAREA INSPECȚIEI FISCALE

- conform dispozițiilor art. 86 alin. 1 din OG nr. 92/2003, cu modificările si completările ulterioare. „Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizi impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere, ca urmare a unor constatări prealabil organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale.

- Decizia de impunere contestata nu a fost emisa ca urmare a efectuării unei inspecții fiscale C. D. a emis decizia in baza art. 215, art. 216, art. 257, art. 258 si art. 288 alin. 5 din Lege 95/2006 privind reforma in sănătate, art. 6, art. 7, art. 8 si art. 35 alin. 1 si alin. 2 din Or Președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurații care realizează venituri impozabile din activități independente precum si pentru aplicarea masurilor de executare pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, art. 6; din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat cu modificai completările ulterioare;

- conform dispozițiilor art. 256 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, cu modificările si completările ulterioare, „Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice altele decât cele veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări."

- conform dispozițiilor art. 35 alin.1 ultima teza din Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 modificările si completările ulterioare, publicat in Monitorul Oficial al României, "Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent ai C. și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de ANAF."

- prin decizia contestata, potrivit art. 35 alin. 1 din Ordinul 617/2007. cu modificările completările ulterioare, coroborat cu art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 și art. 81 din Codul procedură fiscală. Casa de Asigurări de Sănătate D. a stabilă contribuția la FNUASS datorata reclamant, in baza veniturilor impozabile cu care acesta figurează in evidenta ANAF, conform datelor comunicate in baza Protocolului nr. P/5282/2007/_/2007.

2. REFERITOR LA CONȚINUTUL DECIZIEI DE IMPUNERE CONTESTATE

In ceea ce privește critica legata de natura veniturilor incluse in decizia de impunere contestată s-a precizat faptul ca, in conformitate cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. P/5282/2007/_/2007 obiectul acestui protocol îl constituie « furnizarea de date cu privire la: 1. persoanele care fac parte din următoarele categorii: (...)» Datele comunicate de ANAF nu se refera la veniturile realizate; obținute de către Cabinetul individual avocat D. B. ci doar de cele realizate de ca contribuabilul B. D. in calitate de persoana fizica.

Asa cum însăși reclamanta susține in motivarea acțiunii, vânzarea bunului imobil privește vânzătorul Cabinetul individual avocat D. B. si nu persoana fizica D. B., motiv pentru care considerentele invocate sunt lipsite de temei faptic si juridic.

3. REFERITOR LA ACCESORIILE DATORATE DE RECLAMANT

Prin considerentele formulate cu privire la accesoriile calculate pentru nevirarea contribuției FNUASS, reclamanta confunda doua noțiuni:

- cea a scadentei obligației principale care determina momentul de la care începe sa se calculeze accesorii in cazul neplății sau al plații cu întârziere ;

- cea a scadentei accesoriilor, scadenta care se calculează de la momentul comunic acestora.

Calcularea accesoriilor nu este condiționata de comunicarea actului administrativ de stabilii acestor accesorii, aceasta comunicare determinând doar momentul scadentei plații majorărilor ; penalităților. Ori, decizia de impunere, ca act de creanța, nu face decât sa comunice aceste penal calculate de la momentul scadentei obligațiilor principale, urmând ca, in cazul in care accesoriile nu i achitate la scadentele prevăzute de Codul de procedura fiscala sa se procedeze la masurile de executare silita.

In ceea ce privește accesoriile datorate, sub nici o forma nu se poate retine culpa C. D., întrucât reclamanta, in calitate de contribuabil, nu si-a îndeplinit obligațiile legale fata de FNUASS calitate de cetățean al României, cu domiciliul in România si care a realizat venituri din activități independente, (art. 211 din Legea nr. 95/2006, cu modificările si completările ulterioare).

Conform dispozițiilor art. 259 alin. 7 lit. b) din Legea nr. 95/2006, cu modificările completările ulterioare, " Persoanele care au obligația de a se asigura si nu pot dovedi plata contribui sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat: (...) b) sa achite pe întreaga perioada a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligațiile fiscale accesorii de plata prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioada;"

Termenele limita de plata a contribuției la FNUASS sunt prevăzute de disp. art. 8 din Ordinul 617/2006, cu modificările si completările ulterioare, conform cărora „Contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. (alin. 1) si „Diferențele rămase de achitat, calculate raport cu decizia de impunere anuală (ANAF), se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la d comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează majorări întârziere;" (alin. 4) Ultima teza a acestui alineat conține o excepție de stricta interpretare, c exonerează contribuabilul, pentru o perioada limitata la 60 de zile de la data comunicării deciziei impunere, de plata majorărilor de întârziere pentru diferențele ramase de achitat calculate in raport decizia de impunere anuala, nu si pentru plata cu întârziere a contribuției trimestriale calculate la venitul estimat.

Reclamantul nu a respectat prevederile normative mai sus-menționate, care stipulează obligația persoanelor care exercită profesii libere sau realizează venituri din activități independente, de a decilara si vira in termenul legal contribuția de asigurări sociale de sănătate.

In concluzie, prin decizia contestata, in mod corect si legal au fost calculate accesorii conform Codului de Procedura Fiscala.

2. REFERITOR LA MOTIVELE CARE VIZEAZĂ EFECTELE ÎNCHEIE CONTRACTULUI DE A. SOCIALE DE SĂNĂTATE

Potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006 încheierea contactului de asigurare cu casa de sănătate nu constituie izvorul obligației de a contribui la FNUASS, aceasta obligație isi are izvorul în art. 208 pct. (3)din Legea nr. 95/2006 "Asigurările sociale de sănătate sunt obligatori și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii: (...) e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;"

Conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 s "Persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția (...) iar conform alin. 3 al aceluiași articol "Pentru veniturile realizate din activități independente, contribuția se plătește de persoana care le realizează" ;

- dispozițiile imperative ale Legii nr. 95/2006, precum si cele ale Ordinului Președintelui CNA nr. 617/2007 sunt aplicabile tuturor persoanelor din aceasta categorie si nu numai acelor persoane cai sunt deja asigurate si au încheiat un contract de asigurare;

- încheierea contractului cu casa de asigurări de sănătate este prevăzuta de art. 211 ca urmare a achitării contribuției la FNUASS, întrucât numai persoanele asigurate "care fac dovada, achitării contribuției la fond,(...) încheie . in aceasta calitate, un contract de asigurare....)." Ori reclamanta nu are calitatea de asigurat, considerent pentru care nici nu a putut perfecta contractul de asigurări sociale de sănătate. In acest context, reclamanta nu isi poate invoca propria culpa pentru a-și crea un drept, in sensul exonerării de la plata contribuției la FNUASS.

In aceste condiții, neîncheierea contractului de asigurări sociale de sănătate, corelata nerespectarea obligației legale de a contribui la FNUASS, nu conferă reclamantei dreptul de a exonerata de la plata contribuției, obligația de plata izvorând din lege, motiv pentru care solicite respingerea cererii de chemare in judecata in ceea ce privește motivul invocat.

3. REFERITOR LA TEMEIUL DE D. INVOCAT CU PRIVIRE LA CEREREA COMPENSARE A OBLIGATELOR DE PLATA LA FNUASS CU VALOAREA SERVICIU MEDICALE SUPORTATE INTEGRAL PENTRU ACEEAȘI PERIOADA

In motivarea solicitării privind compensarea obligațiilor de plata la FNUASS cu valoarea serviciilor medicale suportate integral pentru aceeași perioada, reclamanta invoca dispozițiile art.220 din Legea nr. 95/2006. Conform acestor dispoziții,,Persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei servicii de planificare familială în condițiile art. 223. în cadrul unui pachet minima servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru." Pentru aceste servicii, persoanele, chiar neasigurat avansează si nici nu datorează cheltuieli aferente serviciilor respective.. Serviciile la care face referire reclamanta nu fac parte din serviciile din cadrul pachetului minimal de servicii medicale, considerent pentru care acordarea lor s-a efectuat contra cost.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat respingerea cererii de compensare ca netemeinica si nelegală. In concluzie, s-a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată și menținerea actelor administrative emise de instituția pârâtă ca temeinice si legale.

În cauză pârâta C. D. a formulat CERERE DE CHEMARE IN GARANȚIE a Agenției Naționale de Administrare Fiscala - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., devenită prin reorganizare AJFP D., pentru următoarele motive:

În motivare, s-a susținut că actul administrativ contestat, emis de instituția pârâtă, a avut la baza informațiile privind veniturile impozabile realizate de contestatoarea B. G. D., date preluate informatic in baza Protocolului nr. P/5282/2007/_/2007 încheiat intre ANAF si CNAS. In acest sens, s-a apreciat ca responsabilitatea cu privire la realitatea si corectitudinea datelor in baza cărora instituția pârâtă a întocmit actul administrativ contestat in prezenta cauza, revine in mod exclusiv organului fiscal.

Astfel, s-a considerat ca sunt întrunite condițiile cerute de art. 60-art. 63 Cod proc. Civila (art. 72-art. 74 din Legea nr. 134/2010), art. 435 din Legea nr. 134/2010 si se impune introducerea in cauza a ANAF-AFPM C., pentru opozabilitate, deoarece, in eventualitatea in care contestația va fi admisa, ANAF-AFPM C. sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.

Mai mult decât atat, s-a menționat ca in conformitate cu prevederile art. V alin.4 din OUG 125/2011, începând cu data de 1 iulie 2012, instituția pârâtă a predat, Agenției Naționale de Administrare Fiscala, in vederea colectării, "creanțele reprezentând contribuții sociale datorate de persoanele fizice (....) stabilite si neachitate pana la data de 30 iunie 2012."

Având in vedere cele de mai sus s-a solicitat admiterea ca întemeiata a cererii de chemare in garanție formulata.

In drept, pârâta și-a întemeiat cererea de chemare în garanție pe dispozițiile art. 60-art. 63 Cod proc. Civila (art. 72-art. 74 din Legea nr. 134/2010) si art. 435 din Legea nr. 134/2010.

La data de 30 septembrie 2013 Filiala CAA D. C., cu sediul în C., ..l, scara 1, . D., prin reprezentanții legali, în conformitate cu dispozițiile art.49, 51 și următoarele cod proc.civ. (vechi) a formulat CERERE DE INTERVENȚIE ACCESORIE în interesul reclamantei B. D. G., în dosar nr._ .

În motivarea cererii, s-a învederat că reclamanta contestatoare, este avocat definitiv, activ, membră a CAA România și respectiv a Filialei CAA D., C..

Profesia de avocat și respectiv C. de A. a Avocaților, denumită pe scurt CAA, sunt reglementate de legi speciale prioritare ca aplicabilitate celor generale.

Legile speciale care reglementează activitatea de avocat sunt: legea 51/1995 cu modificările și completările ulterioare, Statutul profesiei de avocat, Statutul Casei de A. a Avocaților, regulamentul de organizare și funcționare a Casei de A. a Avocaților, OUG nr.221/2000 și Legea 452/2001.

Potrivit acestor legi speciale în cadrul UNBR București funcționează C. de A. a Avocaților, și Filialele Casei de A. a Avocaților, ca instituții autonome, (învestite cu personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu.

Toate drepturile de asigurări sociale ale avocaților, inclusiv cel de asigurări de sănătate se exercită numai în condițiile Legii nr.51/1995, a statutului CAA prin sistemul unic propriu și autonom de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, gestionat numai de C. de A. a Avocaților din România.

Astfel, potrivit art.33 din Legea 51/1995, republicată în Monitorul Oficial nr.98 din februarie 2011. avocații au propriul sistem de asigurări sociale; sistemul de asigurări sociale al avocaților este reglementat prin lege, și se bazează pe contribuția acestora, precum și pe alte surse prevăzute de lege, ori de statutul Casei de asigurări a Avocaților; potrivit art.1 din OUG 221/2000, drepturile de asigurări sociale ale avocaților se exercită în condițiile acestei ordonanțe, prin sistemul unic propriu și autonom gestionat de CAA România.

C. de A. a Avocaților din România este instituție recunoscută și pe plan național, mai exact de legislația europeană: decizia nr.208/2008 a Comisiei administrative a Comunităților Europene pentru securitatea socială, Regulamentul 408/1971 etc.

Fiecare avocat din cadrul UNBR București-România este asigurat prin efectul legii speciale și achită lunar, pentru asigurările sociale o cotă lunară de 10% din venitul brut realizat.

Din acest fond total, au fost create 2 fonduri specializate: unul pentru pensii și altul pentru asigurări de sănătate și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților.

În aceste condiții fiind vorba de asigurare specială prin lege specială, la casa proprie de asigurări, avocații nu mai pot fi obligați să contribuie și la o altă casă de asigurări, pentru aceleași drepturi (aceeași sănătate și aceeași viață, nu poate fi asigurată decât o singură dată, asigurările facultative nu intră nici sub incidența legii speciale și nici a legii generale, mai exact dacă au o asigurare pentru aceleași drepturi nu mai pot fi obligați să încheie o altă asigurare pentru același bun, în cazul de față sănătatea proprie.).

Legile speciale menționate mai sus primează, mai exact au prioritate față de legea generală nr.95/2006, care s-ar aplica doar în situația în care legile speciale nu ar reglementa integral situația în dezbatere, ceea ce nu este cazul în speță deoarece așa cum s-a mai arătat este vorba despre o casă proprie de asigurări a avocaților, reglementată legal prin legile speciale.

Acesta este primul motiv pentru care dispozițiile legii 95/2006 și ale procedurii fiscale invocate de C. D. nu sunt aplicabile în cazul avocaților.

Un al doilea motiv pentru care nu datorează cotele de contribuții stabilite de C. D. constă în aceea că aceste cote sunt datorate numai de asigurații care au încheiat contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, iar în lipsa acestui contract nu există titlu de creanță și, ca urmare nu pot fi luate nici măsuri de executare silită, cum s-a procedat prin emiiterea deciziei de impunere.

Mai exact, sunt asigurați la C. doar persoanele care realizează venituri și care au încheiat contract de asigurare, acestea sunt singurele care au obligația plății unei atribuții bănești lunare la C.; această situație este reglementată chiar de legea 95/2006 prin art.257 punct 1, 208 alin.4, și 211, care privesc alte sisteme speciale de asigurări.

Asigurarea reglementată de legile speciale sus menționate este cea obligatorie pentru avocați și nu facultativă cum este calificată de C. D..

In situația în care avocații activi nu achită lunar această asigurare, sunt suspendați din exercițiul profesiei, ceea ce atrage după sine și alte consecințe defavorabilele ( pe lângă imposibilitatea obținerii veniturilor necesare întreținerii, pierd toate drepturile conferite de calitatea de avocat, inclusiv vechimea în profesie pe perioada neachitării acestor cote, iar la revenirea în profesie, după achitarea acestor cote, trebuie să achite o taxă substanțială pentru reluarea activității).

Mai exact aceste cote de asigurări sociale, în care intră și cele de sănătate, sunt cote profesionale strict obligatorii, fără de care nu poate fi exercitată profesia de avocat și nu facultative cum în mod eronat sunt calificate deseori, în principal de intimata C. D..

Această asigurare obligatorie, nu exclude însă și o altă asigurare facultativă în alte sisteme, cum este cel public, reprezentat de C. Națională de A. de Sănătate prin casele de asigurări de sănătate teritoriale pe baza de contract individual de asigurare conform LEGII 957/2006, sens în care Baroul D. are încheiat un protocol cu C. D..

În lipsa unui contract de asigurare cu intimata C. D., orice măsură întreprinsă aceasta împotriva membrilor Filialei CAA D., pentru plata unor asigurări de sănătate sistemul public sunt nelegale, motiv pentru care vă s-a solicitat admiterea cererii de intervenție în interesul numitei B. D. G., membră a Filialei CAA D., care a achitat la zi și integral toate cotele profesionale datorate, inclusiv cele de sănătate așa cum sunt reglementate de legile speciale susmenționate.

În caz de neprezentare s-s solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin deciziile de impunere contestate, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 30.134 lei, reprezentând contribuții FNUASS, aferente perioadei 2006 – 2010, 17.832, 76 lei majorari de intarziere și 4.441 lei penalități de întârziere.

Contestația formulată pe cale administrativă, împotriva deciziilor de impunere, a fost respinsă prin decizia nr. 44/9.02.2012, de asemenea contestată în prezenta cauză.

În esență, reclamanta susține că deciziile sunt nelegale, avand in vedere lipsa unui contract încheiat cu C., astfel incat nu este obligata la aceste contribuții; nu exista declaratii fiscale depuse la C. D. ; majorarile de intarziere si penalitatile calculate nu au suport legal nefiind pusa in intarziere ; pentru perioada de 5 ani pentru care au fost calculate retroactiv obligatii la FNUASS nu a beneficiat de servicii medicale gratuite

Analizând motivele invocate de contestatoare în susținerea contestației, instanța le apreciază neîntemeiate, în considerarea următoarelor argumente:

Contribuția la FNUASS este obligatorie față de dispozițiile art.208 din legea 95/2006: "Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii", fără a distinge în funcție de calitatea persoanei asigurate. Este adevărat că legea prevede și persoanele scutite de plata contribuției (art.213 din legea 95/2006) însă reclamantul nu se încadrează în această categorie.

Apoi, potrivit art. 29 din Ordinul 617/2007 "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate pentru a obține calitatea de asigurat să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Codul de procedură fiscală, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă."

Anterior, dispoziții similare erau prevăzute de Ordinul 221/2005 emis de CNAS, abrogat de Ordinul 617/2007: art.18: "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat, să achite contribuția legală pe ultimii 3 ani, începând cu data solicitării de servicii medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe țară, sau de la data de la care plata contribuției era obligatorie, dacă perioada scursă este mai mică de 3 ani, fără să se calculeze dobânzi și penalități de întârziere.(…) În situația în care aceste persoane au realizat venituri impozabile, contribuția, precum și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente se vor calcula asupra acestor venituri pe perioada în care au fost realizate cu respectarea termenului de prescripție privind obligațiile fiscale".

Prin urmare, în aplicarea acestor dispoziții, reclamanta a fost obligat să plătească, pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție, contribuția datorată.

Faptul că nu a avut contract de asigurare nu poate exonera de plata contribuției, reclamanta invocând propria culpă, respectiv neîndeplinirea obligației impuse de art.215 din legea 95/2006: "(1) Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum și persoanelor fizice, după caz.

Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond".

În același sens, dispozițiile Ordinului 617/2007: "Art. 6. - (1) Veniturile realizate de persoanele care desfășoară activități independente asupra cărora se calculează contribuția sunt veniturile comerciale și veniturile din profesii libere realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică.

(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar public, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii".

De asemenea, potrivit codului fiscal, art. 46, activitățile din profesii libere sunt considerate activități independente.

Așa cum reiese din actele depuse, reclamanta figurează ca persoană fizică ce desfășoară activități independente, activitatea de avocat încadrându-se în această categorie; fiind deci persoană ce realizează venituri din activități independente (profesii libere) avea obligația depunerii la C. a declarațiilor privind contribuția la fondul național unic de asigurări de sănătate.

Caracterul obligatoriu al contribuției face ca aceasta să fie datorată, în temeiul legii.

Referitor la majorari si penalitatile de intarziere, apararea reclamantei conform careia nu exista o punere in interziere prin notificarea anuala nu poate fi însușită de instanță.

Astfel, art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 972/2006 privind aprobarea Statutului Casei Naționale de A. de Sănătate, precum și art. 222 din Legea nr. 95/2006 reglementează dreptul asiguratului de a fi informat cel puțin o dată pe an prin casele de asigurări asupra serviciilor de care beneficiază, nivelul de contribuție personală și modalitățile de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.

Așadar, aceste drepturi sunt stabilite doar pentru cei care au calitate de asigurați, iar aceștia nu sunt, potrivit art. 211 din Legea nr. 95/2006, decât cei ce au încheiat un contract de asigurare.

De altfel, chiar și în art. 4 alin. (4) din H.G. 972/2006 se prevede obligativitatea încheierii contractului de asigurare cu casele de asigurări direct sau prin angajator. Legiuitorul a stabilit anumite drepturi pentru persoanele asigurate, astfel că, a admite că există și persoane neasigurate (adică fără respectarea art. 211), care ar datora aceste contribuții, înseamnă a recunoaște implicit și că aceste persoane nu au dreptul la informare. Cum legiuitorul a stabilit expres ce drepturi au persoanele asigurate, adică cele care au încheiat un contract, implicit, a stabilit că celelalte persoane nu sunt asigurați și nu au acest drept.

Art. 220 din Legea nr. 95/2006 reglementează tipul de servicii de care beneficiază persoanele care nu fac dovada calității de asigurat. Deci, legiuitorul prin această dispoziție recunoaște că există categorii de persoane care nu fac dovada calității de asigurat și care totuși beneficiază de anumite servicii.

In legatura cu procentul aplicabil în 2009, reclamanta a susținut ca acesta este in procent de 5,5%, prev.de art.257 din Legea 95/2006, procent retinut de altfel si in concluziile raportului de expertiză

Susținerile sunt eronate; Pentru anul 2009 erau aplicabile dispozițiile referitoare la cotele de contribuții de asigurări sociale de sănătate prevăzute de Lg. nr.95/2006, precum și cele ale OUG nr.226/2008.

Astfel, conform art.1 alin.1 lit. a și alin.2 din OUG nr.226/2008 ,, pentru anul 2009, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc la 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare,,.

Rezultă din interpretarea acestor dispoziții că începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009, cota de 5,5% se stabileste doar pentru veniturile din salarii sau asimilate salariilor prevăzute la art.257 alin.2 lit.a din Lg.nr.95/2006. Se deduce astfel că pentru veniturile prevăzute la art.257 alin. lit.b – f cota de contribuție pentru asigurările sociale de sănătate este de 6,5%.

Așadar, în mod corect decizia de impunere pentru 2009 a calculat contribuția aplicând cota de 6,5%.

O altă apărare, formulată cu ocazia obiecțiunilor reclamatei la raportul de expertiză, a vizat calcularea contribuției aferente anului 2009, in sensul ca nu s-a avut in vedere situatia instrainarii apartamentului si a conventiilor civile mentionate, insa, asa cum reiese din declaratia privind veniturile realizare -200 - f (ila 81) decizia de impunere anuala pentru veniturile pe anul 2009 a fost calculata la un venit net anual de_ lei conform declaratiei -200- depusa de catre reclamanta la organul fiscal. Asadar instanta va inlatura ca nefondata si aceasta sustinere

Pentru argumentele expuse, urmează a respinge contestația ca neîntemeiată.

Referitor la cererea de interventie accesorie formulata de intervenientul C. de Asigurari a Avocatilor – Filiala D., in interessul reclamantei, instanța reține că, potrivit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 221/2000: "Dreptul la pensie si alte drepturi de asigurări sociale ale avocatului, se exercita in condițiile prezentei ordonanțe de urgenta prin sistemul unic si autonom, propriu si alte drepturi de asigurări sociale, gestionat de C. de A. a Avocaților din România", în timp ce art. 11 din același act normativ statuează că: "Asigurații sistemului autonom de asigurări sociale pentru avocați au dreptul, în afară de pensie, la:

a) indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite, accidente de muncă sau accidente în afara muncii;

b) indemnizații pentru maternitate;

c) alte indemnizații prevăzute de Statutul Casei de A. a Avocaților;

d) ajutor de deces.

(2) Condițiile și procedura de acordare a acestor drepturi vor fi reglementate prin Statutul Casei de A. a Avocaților".

Prin urmare, coroborând respectivele prevederi legale, trebuie concluzionat că sistemul de asigurări sociale al avocaților este unul distinct, autonom. Însă, instanța apreciază că respectivul sistem de asigurări sociale nu se substituie sistemului public de asigurări de sănătate – nu îl înlocuiește -, ci este un sistem complementar al acestuia.

Astfel, conform art. 208 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 "Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați", în timp ce alin. 4, 5 și 6 ale aceluiași articol stabilesc "(4)Pot funcționa și alte forme de asigurare a sănătății în diferite situații speciale. Aceste asigurări nu sunt obligatorii și pot fi oferite voluntar de organismele de asigurare autorizate conform legii.

(5) Asigurarea voluntară complementară sau suplimentară de sănătate poate acoperi riscurile individuale în situații speciale și/sau pe lângă serviciile acoperite de asigurările sociale de sănătate.

(6) Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate .

Așadar, respectivul text de lege permite ca, în afara de asigurările de sănătate obligatorii, persoanele care doresc să poată încheia și alte forme de asigurare a sănătății – destinate aacoperi riscurile individuale în situații speciale -, fără ca respectiva contribuție voluntară de sănătate – care are un caracter complementar sau suplimentar -, să excludă obligația de plată a contribuției la fondul național de asigurări sociale de sănătate .

Este adevărat că avocații sunt obligați să contribuie la C. de A. a Avocaților - conform disp. art. 9 din Statutul acestei Case -, însă respectiva contribuție, deși nu este facultativă, are același caracter ca și o asigurare voluntară de sănătate - complementar sau suplimentar sistemului public de asigurări de sănătate.

În acest sens, art. 218 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 menționează că "Asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și până la vindecare, în condițiile stabilite de prezenta lege" or, în mod expres, dispozițiile art. 80 lit. f din Statutul Casei de A. a Avocaților fac referire la „alte ajutoare bănești pentru avocații care au suferit accidente sau au contractat boli grave care le-au produs vătămări grave organismului, pentru procurarea de proteze sau alte materiale sanitare, în condițiile in care legislația de asigurări de sănătate nu le acordă", aceste prevederi fiind reluate si de dispozițiile art. 94 din Statut, cu privire la procurarea de proteze, orteze, dispozitive medicale sau alte materiale medico-sanitare.

Prin urmare, contribuția la C. de A. a Avocaților nu poate avea semnificația faptului că reclamanta ar fi scutită de a contribui la fondul național de asigurări sociale de sănătate - categoriile de servicii oferite de cele două sisteme fiind diferită -, ci doar pe aceea că, prin achitarea respectivei contribuții, reclamantul va beneficia - în plus față de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident oferit de sistemul public de asigurări de sănătate -, și de alte ajutoare bănești pentru procurarea de proteze, orteze, dispozitive medicale sau alte materiale medico-sanitare.

Asadar, cererea de interventie accesorie urmeaza a fi apreciata ca nefondata si, pe cale de consecinta, sa fie respinsa ca atare.

În raport de soluția ce urmează a se pronunța asupra cererii principale și dispozițiile art.60 și următoarele din vechiul cod de procedura civila, instanța va respinge cererea de chemare în garanție a AJFP D., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanta B. G. D., cu domiciliul ales la C.. Av. D. B., în C., ., nr.22, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta C.A.S. D., cu sediul în C., ., nr.8, jud. D..

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta C. DE A. A AVOCAȚILOR D., cu sediul în C., Bld. C. I, nr.1, .. D..

Respinge cererea de chemare in garanție a ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., ..2, jud. D..

Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțata in ședința publica azi, 06.02.2014.

Președinte,

M. O.

Grefier,

M. M.

Red. M.O/6 ex.

Tehnored.M.M.

26.03.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 553/2014. Tribunalul DOLJ