Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1328/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1328/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 8565/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1328/2014
Ședința publică de la 03 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. L. - F. CU D.. ALES LA C.. AV. I. R., în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția lipsei calității procesuale a pârâților M.A.I. și I.G.P.R. și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul D. la data de 24 aprilie 2013, reclamantul C. L. - F., a chemat în judecată pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI . D., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la achitarea ajutorului prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea 284/2010 din 28 decembrie privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice ajutor stabilit în funcție de vechimea efectivă ca polițist și salariul de bază net din luna anterioară pensionării, actualizat cu indicele de inflație, de la data ieșirii la pensie până la data plății.
Reclamantul precizează că în fapt a fost funcționar public cu statut special în cadrul I P J D., iar de la acea dată a fost pensionat conform Deciziei nr._/16.11.2011, cu o vechime de 30 de ani și conform prevederilor art. 20 alin. 1 și 2 din legea 284/2010, are dreptul să primească un număr de 20 solde pentru vechimea în muncă.
Acest drept a fost suspendat pentru anul 2011 în baza art. 13 alin. ( 1) din Legea 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care prevede ; uÎn anul 2011. dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezervă nu se aplică "dar aceste prevederi au fost preluate prin acte normative succesive din Legea nr. 118/2010 art. 9 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, lege asupra căreia s-a revenit prin Ordonanța de Guvern din 16 .05.2012 având în vedere Decizia nr. 872/2010 a Curții Constituționale, care la punctul 2 a decis că dispozițiile art. 9 din Legea privind unde masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstituționale si că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar în cazul de față până la 31.12.2011, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi, prin aducerea salariilor bugetarilor, și a altor drepturi care au fost diminuate sau suspendate la nivelul lunii Iunie 2010, drept de care consideră că beneficiază întrucât la data respectivă era salariat, iar la data aplicării Ordonanței de Guvern era pensionar, fapt care a dus la scăderea punctelor de pensie, deoarece pensia a fost calculată cu salariile diminuate.
Chiar dacă a fost suspendat în anul 2011, nu se poate considera că acest drept nu mai există, deoarece acest act normativ nu conține vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la ajutoare, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia în anul 2011.
Mat mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu a fost înlăturată existența pentru anul 2011 ci, dimpotrivă, acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2012 prin raptul că, Legea salarizării în anul 2012, este Legea 284/2010, actualizată la data de 01.01.2012 care la același capitol, același articol - prevede textual ca si Legea 284/2010 acordarea acestor ajutoare.
Potrivit prevederilor pct. 2 art. II. 9 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. H din Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare in domeniul bugetar, în anul 2012 nu se acordă ajutoare, sau după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori trecerea in rezervă, dar acestea au fost preluate succesiv, tot din prevederile art 9 din Legea 118/2010 declarat neconstituțional și se referă strict la anul 2012, nu se fac nicăieri referiri de abrogarea art. 20 al.1 si 2 din Legea 284 fon 28 decembrie 2010 si nici despre suspendarea plătii ajutoarelor pentru cei iesiti la pensie în anul 2011.
Întrucât prevederile privind plata ajutoarelor, nu au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională și nici nu au fost abrogate fiind prevederi de lege într-un stat de drept, trebuiesc respectate. A considera altfel, s-ar contraveni art. 53 din Constituție, care prevede că măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului, a reglementarilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și s-ar produce o discriminare directă in situația în care o persoana este tratată mai puțin favorabil, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situație comparabilă, cât și indirectă prin faptul că în situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practică» aparent neutră, ar dezavantaja în special unele persoane în raport cu alte persoane.
Prin urmare s-a considerat că măsurile criticate, au determinat, să se suporte o sarcină disproporționata și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și a fost în mod nejustificat discriminat în raport cu alți pensionari.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la ajutor la ieșirea la pensie, iar ulterior a fost suspendat exercițiul acestuia prin acte normative succesive pentru o anumită perioadă, nu se poate considera că acel drept nu a existat în anul 2011 deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în anul 2011 pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, tace necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi opriți de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Întrucât aceste drepturi au fost revendicate prin cererea de ieșire la pensie, în probațiune, s-a solicitat ca I P J - D. să comunice instanței dacă au fost achitate sau nu aceste drepturi și totodată să comunice cuantumul sumei de care trebuia să beneficieze potrivit cu disp. art 20 alin 1 și 2 din Lg. 248/2010.
Având în vedere aceste considerente și practica judiciară concretizează la nivel superior, prin Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a solicitat admiterea acțiunea așa cum a fost formulată.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 53 din Constituția României; Legea nr. 284/2010; Legea nr. 284/ 2010; Legea nr. 283/2011, Legea nr. 118/2010, Decizia nr. 872/2010 a Curții Constituționale, Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție
În dovedirea cererii reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către pârâtul IPJ D., prin care învederează instanței că potrivit prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 „in anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică".
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 728/24.10.2006 reține, astfel cum a statuat în numeroase rânduri în jurisprudența sa că sporurile, adaosurile și alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale. Instituirea și diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
Mai mult, în susținerea acestei interpretări pârâtul invocă Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008. prin care s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de M. Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative eu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
In motivarea acestei soluții, Curtea Constituțională a reținut că luând în considerare dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și. pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept. în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional. întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1). în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Față de aspectele prezentate, solicită instanței să respingă acțiunea formulata de reclamantul C. L. F. ca neîntemeiata.
M. Afacerilor Interne, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, a formulat întâmpinare cu precizarea pentru instanță să se pronunțe cu privire la EXCEPȚIA LIPSEI CALITĂȚII PROCESUALE PASIVE a Ministerului Afacerilor Interne, avand in vedere art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007, art. 12 alin. 5 din același act normativ
Pe fondul cauzei, solicită instanței să respingă acțiunea ca neîntemeiată, conform pct. 2 alin. (I) din Anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009.
Cu toate acestea, la data de 03.07.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, act normativ care, la art. 9 reglementează că: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă".
Odată cu . Legii-cadru nr. 284/2010, care prin art. 39 lit. w) a abrogat prevederile Legii nr. 330/2009. a fost reinstituit dreptul polițiștilor de a beneficia, la trecerea în rezervă, de un ajutor stabilit în raport de solda funcției de bază
Totuși, potrivit art. 13 din Legea nr. 285/2010: „în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică", cu mențiunea că atât în anul 2012, cât și în 2013 a fost reținută prevederea privind inaplicabilitatea prevederilor referitoare la acordarea drepturilor care fac obiectul litigiului dedus judecății.
În acest sens, față de data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului, solicită instanței să constate faptul că acesta nu mai este îndreptățit să beneficieze de drepturile bănești solicitate.
I. GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care solicită instanței să constate și să se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române, pentru următoarele motive:
Solicită respingerea acțiunii reclamantului față de pârâtul I. General al Poliției Române ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reclamantul și-a desfășurat activitatea la Inspectoratul de Poliție Județean D. și nu la I. General al Poliției Române.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată potrivit prevederilor art. 13 alin. l din Legea nr. 285/2010 "dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică".
Pârâtul arată că întrucât reclamantul și-a încetat raporturile de serviciu cu drept la pensie la 30.06.2011, deci in perioada de aplicabilitate a prevederilor Legii nr. 285/2010. se constată că acesta nu este îndreptățit la acordarea drepturilor solicitate având în vedere temeiul legal invocat.
Solicitarea acestuia privind anularea așa-zisei situații discriminatorii este întemeiată pe dispozițiile art. 53 din Constituție care prevăd ca măsura trebuie sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului.
Potrivit art. 27 alin. 4 din O.G. nr. 137/2000 ..persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte"", însă situația reclamantului nu vizează un act material, o faptă de discriminare, ci „discriminarea" creată de o anumită prevedere legală (art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010).
Potrivit art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 discriminarea reprezintă ..orice deosebire, excludere, restricție sau preferință ... care are ca scop sau efect restrângerea. înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării. în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege."
Faptul că cealaltă categorie nu beneficiază de același drept din cauză că așa a stabilit legiuitorul nu poate fi considerat discriminatoriu întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege. situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, republicată.
Analizând definiția dată de legiuitor la art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, republicată, reiese că pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avută în vedere și existența unui alt element de bază al acesteia, respectiv criteriul de discriminare.
Față de aspectele prezentate, solicită instanței să respingă acțiunea formulata de reclamantul C. L.-F. ca neîntemeiata.
La termenul de judecata din 03.10.2013 instanta a pus in discutia partilor competenta de solutionare a cauzei.
Analizând cu prioritate exceptia necompetentei materiale a Sectiei C. a tribunalului instanța a constatat următoarele.
Obiectul actiunii il constituie acordarea ajutorului prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea 284/2010, la iesirea la pensie.
Potrivit acestor dispozitii legale "la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază".
Prin urmare, sumele cuvenite potrivit dispozitiilor legale mentionate au natura juridica a unui ajutor social de care beneficiaza personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special la trecerea in rezerva sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cum este cazul in speta, iar nu a unor drepturi salariale cuvenite unor functionari publici in activitate, pentru a fi incidente dispozitiile art. 109 din Legea 188/1999.
Astfel, competenta de solutionare a litigiilor izvorate din aplicarea acestor dispozitii legale apartine tribunalului ca instanta de litigii de munca si asigurari sociale, potrivit disp. art. 153 lit. f din Legea 263/2010 – "tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:.. f)refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale".
In acest sens este si Decizia 2965/2013 a ICCJ pronuntata in solutionarea unui conflict negativ de competenta.
Pentru considerentele expuse instanța a apreciat întemeiata excepția necompetentei materiale a Sectiei C. a tribunalului si a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului D., in conformitate cu disp. art. 136 al. 1 si art. 132 al. 3 NCPC.
Prin Sentința Civilă nr. 7205/14.11.2013 Secția Litigii de Muncă a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare, în favoarea Secției C.A.F., a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel C. - Secția I Civilă, pentru soluționarea conflictului.
Curtea de Apel C., prin Sentința nr. 1 din 15.01.2014 a stabilit competența de soluționare în favoarea Secției C.A.F. a Tribunalului D..
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepțiilor invocate, instanța reține că reclamantul a lucrat în cadrul IPJ D. până la data de 30.06.2011, iar prin decizia de pensionare nr._/16.11.2011, emisă de către Casa de pensii a MAI, au încetat raporturile sale de serviciu prin pensionare, având dreptul la pensie începând cu data de 30.06.2011, vechimea fiind de 35 ani.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății.
Sub acest aspect, se reține că reclamantul a avut calitatea de funcționar public cu statut special, angajat al IPJ D.. Raporturile de serviciu s-au născut între reclamant și pârâtul IPJ D., iar drepturile salariale sunt solicitate în baza acestor raporturi.
În litigiile în contencios administrativ cu acest obiect, așa cum s-a subliniat în doctrină și practica judiciară, este imperios necesar să figureze unitatea cu personalitate juridică în raport cu care reclamantul poate dobândi repararea prejudiciului invocat prin acțiune.
Această premisă nu conferă însă legitimare procesuală unor instituții cu care reclamantul nu are un raport juridic de drept substanțial ci numai persoanei juridice ce are un astfel de raport juridic cu reclamant.
Potrivit art.12 din legea 218/2002, în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți.
Potrivit art.21 din legea 500/2002, ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ca atare, cât timp calitatea procesuală pasivă nu poate fi atrasă ca efect al subordonării instituțiilor, respectiv a calității de ordonator principal de credite, ministerul si IGP nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Nu în ultimul rând, un alt argument este dat de dispozițiile O.G. nr.2.2/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, care înlătură necesitatea pronunțării unei hotărâri în contradictoriu și cu MAI, ori cu IGP, pentru opozabilitate, și asta deoarece legiuitorul, printr-o lege specială de care este ținută orice persoană care cade sub incidența acesteia, reglementează obligativitatea ordonatorilor principali si secundari de credite de a alimenta conturile instituțiilor din subordine, în ipoteza existenței unui titlu executoriu.
Prin urmare, dat fiind faptul că compensațiile solicitate de reclamant derivă din raportul de serviciu existent anterior pensionării, calitatea procesuală pasivă aparține unității cu personalitate juridică parte a raportului de serviciu anterior.
Constatând că legitimarea procesuală pasivă este justificată doar pentru pârâtul IPJ D., urmează ca în privința pârâților MAI și IGP instanta sa aprecieze intemeiata excepția lipsei calității procesuale pasive și respinsă acțiunea în consecință.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a lucrat în cadrul IPJ D. pana la data de 30.06.2011, iar prin decizia de pensie nr._/16.11.2011, emisă de către Casa de pensii a MAI, au încetat raporturile sale de serviciu, având dreptul la pensie începând cu data de 30.06.2010, vechimea în serviciu fiind de 35 ani.
Dispozițiile invocate de reclamant prevăd:
ANEXA Nr. VII SECȚIUNEA a 3-a Drepturi specifice activității desfășurate in instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională- Art. 20. - "(1) La trecerea in rezervă sau direct in retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit in raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă: - până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază"
Însă, art. 13 din 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevede: (1) În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
Așadar, dispozițiile invocate de reclamant nu au aplicabilitate la data pensionării reclamantului, în iunie 2011.
Prin urmare, raporturile de serviciu ale reclamantului încetând în anul 2011, acesta nu poate beneficia de ajutoarele salariale compensatorii cu ocazia pensionării sale la limita de vârstă întrucât dispozițiile art. 13 din Legea 285/2010 interzic aplicarea, în anul 2011, a dispozițiilor privind ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu și nu amână sau suspendă acordarea acestor drepturi.
A mai arătat reclamantul că dispozițiile invocate au fost doar suspendate în 2011, urmând a fi aplicate în 2012.
Contrar acestor susțineri, art.9 din legea 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar prevede, la art.2, că: "În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă".
Iar pentru 2013, OUG 84/2012 prevede că: "Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
A mai invocat reclamantul existența unei discriminări.
Nu poate fi vorba nici de discriminare; discriminarea este definită de art.2 alin.1 din O.G. nr.37/2000 ca fiind „ orice deosebire, excludere restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc., care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterii, folosinței, sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale ordinii publice”, iar art.16 din Constituția României prevede egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.
Ori, așa cum s-a mai arătat, dispozițiile invocate sunt inaplicabile pentru toate persoanele în situația reclamantului.
Pentru argumentele expuse, constatând că raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat în anul 2011, motiv pentru care acesta nu poate beneficia de ajutoarele salariale compensatorii cu ocazia pensionării sale la limita de vârstă, întrucât dispozițiile art. 13 din Legea 285/2010 interzic aplicarea, în anul 2011, a dispozițiilor privind ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. L. - F. CU D.. ALES LA C.. AV. I. R., cu sediul în Caracal, ., județul O., în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, sector 1, .. 1 A, I. POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, sector 5, .. 1A și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., cu sediul în C., ., județul D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2014.
Președinte, A. M. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
A. S./29.04.2014
A.C. 09 Aprilie 2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3396/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1749/2014.... → |
|---|
