Pretentii. Sentința nr. 820/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 820/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 9495/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 820/2014
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant R. R. DIRECȚIA SILVICĂ D. și pe pârât R. I., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic V. Ș. A. pentru reclamantă și Av. G. A. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Consilier juridic V. Ș. A. pentru reclamantă depune la dosar Autorizația de exploatare nr. 87/08.11.2012, solicitată de instanță la un termen anterior, decizia civilă nr. 8860/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. într-o cauză similară, copie de pe condica de serviciu și fișa postului de pădurar.
Av. G. A. pentru pârât arată că a observat înscrisurile și nu solicită termen pentru observare.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic V. Ș. A. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii așa cum a fost promovată, fără cheltuieli de judecată, motivând că susținerile pârâtului se contrazic, acesta întocmind Raportul nr. 60/2012 în care arată că a descoperit prejudiciul la un interval de 10 ore de la producerea sa.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată, arătând că, la data producerii prejudiciului pârâtul se afla detașat la o altă partidă (Partiția Bungețel), exploatarea acestei partide începând în data de 08.11.2012 până la data de 31.12.2012. Mai mult, conform Regulamentului de pază nr. 1076/2009 pârâtul s-a aflat în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea de pază întocmind în acest sens Raportul nr. 5374/2012, iar reclamanta nu a luat nici o măsură.
Consilier Juridic V. Ș. A. pentru reclamantă menționează că detașarea pârâtului în cadrul unei alte partide nu rezultă din nici un document, iar apărătorul pârâtului arată că există întocmit proces-verbal prin care acesta predă partida unui alt pădurar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 20.05.2013 reclamanta R. R. DIRECȚIA SILVICĂ D. a depus cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului R. I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei totale de 3276,67 lei cu T.V.A., sumă ce reprezintă prejudiciul produs unității.
În fapt, pârâtul R. I. îndeplinește funcția de pădurar în cantonul 20 Poligon din cadrul Ocolului silvic Filiași, iar în urma controlului parțial efectuat în cantonul 20 Poligon u.a. 106% care s-a desfășurat în data de 14.12.2012, pe suprafața aflată în gestiunea sa au fost identificate și marcate un nr. de 44 cioate cu o valoare de 3191,93 lei rezultând un volum de 17,519 mc material lemnos.
Reclamantul arată că, actul de control încheiat în urma controlului parțial în cantonul 20 Poligon și înregistrat la Ocolul Silvic Filiași sub nr. 5444/14.12.2012 este semnat de titularul cantonului fără nici o obiecțiune asupra modului cum s-a desfășurat acest control neavând nimic de obiectat în privința cioatelor descoperite cu ocazia controlului de fond. Mai mult decât atât în declarația dată și semnată înainte de începerea controlului parțial, pârâtul indică existența celor 44 delicte din cantonul aflat în gestiune. În declarația dată după încheierea controlului acesta nu are nici o obiecțiune asupra modului cum s-a desfășurat controlul.
Tot în data de 14.12.2012 s-a efectuat un control parțial de fond în cantonul din pădurea proprietate privată deținută de numitul D. N. predată în pază Direcției Silvice D., aflată în gestiunea pădurarului R. I. suprafață în care au fost identificate un nr. de 2 cioate rezultând un volum de 0,532 mc material lemnos și o valoare de 84,741 lei. Nici în acest caz pârâtul în calitate de gestionar al suprafeței de fond forestier arondat cantonului 20 Poligon nu a avut de obiectat asupra modului în care s-a desfășurat controlul de fond.
Reclamantul precizează ca in conformitate art. 6 din regulamentul de pază a fondului forestier, aprobat prin H.G. l076/26.10.2009, a fișei postului, pădurarul poartă răspunderea pentru modul in care isi desfășoară activitatea de pază a cantonului si are in principal următoarele atribuții:
a) apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale de terenuri, a tăierilor ilegale de arbori și a sustragerii de lemn sau a altor produse ale pădurii, distrugerii construcțiilor, instalațiilor, bornelor, culturilor, degradării arborilor, puieților și lăstarilor, precum și a oricăror fapte ilegale;
d) participă la stabilirea prejudiciului produs în raza cantonului prin tăierea,
scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieților și lăstarilor și acționează pentru identificarea autorilor acestor fapte;
e) identifică cioatele arborilor tăiați ilegal și locurile arborilor scoși din pământ și le înregistrează în condica de serviciu;
f) încheie acte de constatare a contravențiilor și infracțiunilor silvice și ține evidența acestora în condica de serviciu;
h) depune la sediul ocolului silvic, în termen de 5 zile de la data încheierii, actele de constatare a contravențiilor și infracțiunilor silvice;
1) urmărește ca accesul și circulația persoanelor, autovehiculelor, motocicletelor, ATV-urilor sau mopedelor în fondul forestier să se facă în condiții legale;
p) controlează circulația materialului lemnos în fondul forestier în vederea stabilirii provenienței și legalității transportului de materiale lemnoase;
s) completează corespunzător evidențele specifice în condica de serviciu și anexa la condică.
Pentru pagubele constatate in gestiunea sa gestionarului, așa cum este el menționat de Legea 22/1969, îi revine sarcina probei de a justifica lipsurile din gestiunea sa. De asemenea conform art. 24 din Legea nr. 22/1969 angajații răspund patrimonial pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte, ce nu constituie infracțiuni.
Având in vedere sarcinile prevăzute in fișa postului, cele prevăzute in Legea 22/1969 cât si cele prevăzute in art. 20 din Ordinul nr. 1076/2009 al Ministerului Silviculturii, reclamanta apreciază ca pădurarului gestionar îi aparține întreaga vină legată de modul in care s-a achitat de sarcinile de serviciu pentru bunurile primite in gestiune, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În aceste condiții, din punct de vedere al laturii subiective a faptei, reclamantul menționează că vinovăția îi aparține salariatului ce a dus la acte si fapte prejudiciabile si nu trebuie dovedită de unitatea reclamantă, deoarece prin excepție de la regula din dreptul muncii a dovedirii vinovăției de către angajator (Legea 53/2003 Codul Muncii), in cazul gestionarilor operează prezumția de culpă specifică răspunderii civile contractuale.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus in copie xerox actele încheiate cu ocazia efectuări controalelor parțiale a gestiunii, prin care s-a constatat prejudiciu, întocmite în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare.
În drept, invocă disp. Legii 22/1969, Legii 46/2008, H.G. nr. 1076/2009, O.U.G.59/2000, aprobată cu modificări si completări, Legea 427/2001, Legea 53/2003 si ale C.C.M. al R.N.P - R. 2012.
La data de 15.10.2013 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea in totalitate a acțiunii in pretenții a reclamantei D.S.D., pentru următoarele motive:
Excepția inadmisibilitatii acțiunii.
Pârâtul solicită admiterea excepției invocate si respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibila, deoarece, in conformitate cu dispozițiilor art. 58 din O.U.G. 59/2000, privind Statutul personalului silvic, aprobata, completata si modificata de Legea 427/2001, personalului silvic i se aplica prevederile Legii 188/1999, republicata, in măsura in care ordonanța nu dispune altfel. Întrucât OUG 59/2000, aprobată, completată și modificată prin Lg 427/2001, nu conține nici o dispoziție cu privire la răspunderea patrimonială a personalului silvic pentru pagubele produse in exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceasta se completaeză cu prevederile Legii 188/1999 republicată.
Potrivit Legii 188/1999 care completează OUG 59/2000, repararea pagubelor produse ca urmare a angajării răspunderii civile a funcționarului public si aduse autorității sau instituției publice, se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, temei de drept având in dispozițiile art. 78 alin. l cu referire la art. 77 lit. a din aceeași lege. În acest sens pârâtul a invocat Decizia 697/12.02.2013 a înaltei Curți de Casație si Justiție.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
Conform art. 84 lit. „a" din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, răspunderea civila a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice in care funcționează.
În cauza de fata pârâtul arată că nu i s-a stabilit, in concret vinovăția in legătura cu producerea acestui prejudiciu, deoarece in zilele când s-a produs acel prejudiciu a fost detașat la alte lucrări in cantonul 18 Bungetel pentru efectuarea de lucrări de exploatare, fiind gestionar al partiției nr. 418 din acel cantonul pădurarului D. M., deci nefiind dovedita vinovăția sa in producerea prejudiciului, neexistând nici un raport de cauzalitate intre fapta prejudiciabila si prejudiciul constatat.
Pârâtul apreciază greșită încercarea reclamantei de a i se retine de către instanța de judecata a culpei sale in producerea prejudiciului numai pentru faptul ca in calitatea de gestionar se face răspunzător de integritatea fondului forestier si ca nu a adus destule dovezi care sa conducă la concluzia ca exista alte cauze care au condus la producerea prejudiciului.
Arată pârâtul că producerea prejudiciului a fost semnalata de el prin
raportul înregistrat la O.S. F. sub nr. 60/12.09.2012, și ca datorita faptului ca nu se face vinovat, aceste cioate sa fie trecute pe riscul normal al serviciului.
Pârâtul arată că nu și-a putut îndeplini obligațiile si nici lua masurile necesare deoarece nu a putut fi prezent in canton, fiind angrenat in alte lucrări in alt canton si astfel nu a fost lăsat să-și îndeplinescă atribuțiile pe paza in ziua când s-a produs prejudiciul. Vinovată pentru producerea prejudiciului se face unitatea care nu a luat masurile necesare de asigurare a pazei cantonului așa cum prevăd dispozițiile art. art. 24 alin. 3 din H.G. 1.076/2009 privind Regulamentul de paza, in sensul ca, „pe durata acțiunilor prevăzute la alin. l, șeful ocolului silvic asigura continuitatea pazei fondului forestier cu personalul silvic disponibil si cu sprijinul personalului de politie si jandarmerie".
În consecința, aprecieză ca acest prejudiciu nu i se datorează, deoarece nu a fost produs urmarea indeplinirii defectuoase sau a neindeplinirii atribuțiilor de serviciu, așa cum reclamanta încearcă sa invoce atribuțiile de serviciu din regulamentul pentru paza fondului forestier sau pe cele din fisa postului si ca, in cauza nu sunt întrunite elementele răspunderii patrimoniale, in sensul ca, nu a fost dovedita vinovăția in producerea prejudiciului, nu exista niciun raport de cauzalitate intre fapta prejudiciabila si prejudiciul constatat si vinovăția sa.
În concluzie, pârâtul a solicit respingerea pe fond a acțiunii reclamantei D.S.D..
În drept, pârâtul își întemeiază susținerile pe disp. art.205 din Codul de procedura civila.
În dovedire, pârâtul a depus la dosarul cauzei Raport înregistrat sub nr. 60/10.12.2012.
La data de 01.11.2013 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare solicitând admiterea acțiunii. Solicită reclamanta respingerea excepției inadmisibilității. Arată reclamanta că în cauză au aplicabilitate prevederile art. 6 alin 1 din OUG 85/2006 care conțin reglementări derogatorii raportat la dispozițiile Lg 188/1999.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamanta arată că pârâtul nu a primit din partea angajatorului decizie de detașare, pădurarul având datoria să apere integritatea fondului forestier din cantonul pe care îl gestionează.
În ceea ce privește riscul normal al serviciului, arată reclamanta că pârâtul trebuia să prezinte o . documente, neputând fi invocat doar un raport care nici nu a fost adus la cunoștința ocolului silvic în termen de 24 ore .
Prin încheierea din data de 02.12.2013, instanța a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârât.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri, la dosarul cauzei fiind depuse de către reclamanta: angajament de plata nr. 5444/14.12.2012, nota explicativă nr. 5446/14.12.2012, actul de punere în valoare nr. 418 Bungețel, pv nr. 681/21.02.2013 de reprimire a parchetului, copii de pe Registrul de intrare al Ocolului Silvic Filiași, autorizația de exploatare nr. 87/08.11.2012.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 08.11.2012 a fost emisă autorizația de exploatare nr. 87 de către Ocolul silvic Filiași, prin care a fost autorizat pârâtul să exploateze masa lemnoasă din partida 418 Bungețel. Conform autorizației parchetul s-a exploatat în perioada 08.11._12.
În data de 10.12.2012, pârâtul a întocmit Raport privind tăierea unui nr. de 46 de arbori in cantonul 20, solicitând trecerea acestor delicte pe riscul serviciului având în vedere faptul că a fost permanent la exploatarea partizii 418 în cantonul 18 Bungețel.
La data de 14.12.2012 a fost întocmit actul de control nr. 5444 privind constatarea tăierii nejustificate a unui nr. de 46 arbori.
Conform art. 6 din OUG 85/2006 "(1)Personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, constatate și evaluate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
În speță, prejudiciul invocat de reclamanta a rezultat în mod cert dintr-un raport de munca. La momentul comiterii faptei prejudiciante, reclamanta avea calitatea de angajator, iar pârâtul pe cea de angajat, desfasurându-si activitatea în baza unui contract individual de munca.
Art. 254 Codul Muncii reglementeaza raspunderea patrimoniala a salariatilor atunci când produc pagube angajatorului. Aceasta raspundere este conditionata de existenta raportului juridic de munca între salariatul raspunzator si angajatul pagubit, fiind o raspundere contractuala care are la baza vinovatia celui în cauza. Conditiile raspunderii sunt: calitatea de salariat, fapta ilicita si personala a salariatului savârsita în legatura cu munca, prejudiciul cauzat angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta si prejudiciu si vinovatia salariatului. Aceste conditii trebuie întrunite cumulativ, în lipsa uneia dintre aceste conditii, aceasta raspundere nu exista.
În speta, s-a facut dovada calitatii de angajat al pârâtului și s-a constatat ca în cantonul aflat în gestiunea pârâtului au fost identificate un nr. de 46 cioate cu o valoare de 3276,67 lei.
În ceea ce privește culpa, pentru gestionari, prin art.25 din Legea 22/1969, derogatoriu de la dreptul comun, se instituie o prezumtie de culpa pentru pagubele produse în gestiunea lor.
Prezumtia de culpa, în producerea lipsei în gestiune, este o prezumtie relativa care poate fi rasturnata de gestionar prin proba contrara.
În speță, pârâtul a făcut dovada că tăierea arborilor în cantonul aflat în gestiunea sa, a avut loc în perioada în care el era numit, în calitate de împuternicit al titularului autorizației de exploatare, să exploateze masa lemnoasă din partida 418 Bungețel.
Instanța are în vedere în acest sens că, așa cum rezultă din actul de control 5444/14.12.2012, fusese efectuat un control la data de 08.11.2012, chiar în data emiterii autorizației de exploatare, iar la data de 14.12.2012 s-a constatat tăierea a 46 de arbori din suprafata de fond forestier aflată în gestiunea pârâtului.
Așa cum rezultă din autorizația de exploatare emisă, pârâtul ca reprezentant al Ocolul silvic Filiași, a răspuns pe timpul exploatării, de respectarea normelor privind protecția muncii, a securității și sănătății în muncă și normele metodologice de aplicare a Lg 319/2006, a normelor de protecția mediului, normelor de prevenire și stingere a incendiilor.
Față de responsabilitățile stabilite în sarcina sa, instanța apreciază că se impunea prezența pârâtului la locul exploatării, respectiv în partida 418 Bungețel, fiind imposibilă asigurarea concomitant a pazei pădurii aflate în gestiunea sa.
În ceea ce privește aspectul că pârâtul nu a fost detașat pentru efectuarea lucrărilor în partida 418 Bungețel, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 42 C.Muncii detașarea, ca și delegarea reprezintă o modificare unilaterală de către angajator a locului de muncă al angajatului, neputând fi reținută vreo culpă a pârâtului în neemiterea unei astfel de decizii.
În speță, instanța constată că reclamanta nu l-a delegat pe pârât ci i-a stabilit acestuia sarcini suplimentare.
Așa cum rezultă și din Condica privind planificarea și folosirea timpului de lucru ( filele 32-33 din dosarul cauzei), sarcinile suplimentar stabilite acopereau întregul program de lucru al pârâtului.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța constată că nu poate fi reținută culpa pârâtului în neasigurarea pazei fondui forestier din gestiunea sa .
Ca atare se constată ca nu sunt întrunite cumulativ conditiile raspunderii patrimoniale a pădurarului, prin probele administrate în cauză fiind răsturnată prezumtie de culpă a acestuia, instituită de lege în considerarea calității de gestionar a lui .
În consecință, în considerarea situației de fapt și a textelor legale mai sus menționate, instanța va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta R. R. DIRECȚIA SILVICĂ D., cu sediul în C., .. 19, jud. D. în contradictoriu cu pârâtul R. I. cu domiciliul în Filiași, ., ., ., jud: D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare cererea urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2014.
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, C. N. |
| ← Pretentii. Sentința nr. 2926/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 14/2014.... → |
|---|
