Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 27-05-2014, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 19445/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 337/2014
Ședința publică de la 27 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier A. A. B.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind judecarea apelului formulat de petentul O. I. împotriva sentinței civile nr._ din 20.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata I.S.C.T.R. -I. TERITORIAL NR.6, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție I. NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. A., pentru apelantul petetn O. I., lipsă fiind intimata I.S.C.T.R. -I. TERITORIAL NR.6.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța comunică un exemplar al întâmpinării depuse apelantului petent prin avocat.
Avocat I. A., pentru apelantul petentul O. I., arată că nu solicită acordarea unui termen în vederea observării întâmpinării depuse.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat I. A., pentru apelantul petentul O. I., solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, iar pe fondul cauzei admiterea plângerii formulată și anularea procesului verbal . NR_ din 24.05.2013. În subsidiar solicită admiterea plângerii în parte și înlocuirea sancțiunii cu sancțiunea avertisment. Arată că un număr de 4 persoane se aflau în picioare în mijlocul de transport ca urmare a defectării unui alt mijloc de transport, împrejurare mai presus de voința petentului apelant.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr._ din 20.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulată de petentul O. I., cu domiciliul în C., . nr.16, ., ., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 24.05.2013, în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. -I. TERITORIAL NR.6, cu sediul în Slatina, ..47, jud. D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 24.05.2013, încheiat de agentul constatator din cadrul I. s-a reținut că, în ziua de 24.05.2013, ora 17,22, pe DN6B km 18, localitatea Goiești, jud. D., pe sensul de deplasare spre Stoina, conducătorul auto O. I., al autobuzului M3 cu numărul de înmatriculare_, utilizat de Negtovo Prod SRL, ce efectua transport de persoane prin servicii regulate pe traseul C.-Stoina, nu a respectat obligația de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numărului de locuri înscris în certificatul de clasificare, respectiv 47 persoane, în loc de 29, câte locuri sunt înscrise în certificatul de înmatriculare și cel de clasificare.
Fapta a fost încadrată în prevederile art. art.4 pct. 72 din HG nr.69 /2012ș sancționată de art. 7 alin.1 și 2 lit. b), fiind aplicată amendă în cuantum de 8000 lei.
În procesul verbal petentul a menționat că transportă 47 persoane.
Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a constatat că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, în general are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Procesul verbal este prezumat relativ ca fiind legal și temeinic, în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, dar nu trebuie sa depaseasca limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.
În speță, față de înscrisurile depuse, precizările petentului și declarația martorului audiat, N. D. (fila 44), instanța reține că fapta constatată de agentul constatator este dovedită, petentul transportând în microbuz mai multe persoane decât numărul de locuri prevăzut în certificatul de înmatriculare, astfel încât mai multe persoane au stat în picioare, fapta constituind contravenție, potrivit art. 4 pct. 72 din HG nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări.
De altfel, petentul nu a negat că a transportat persoane peste limita microbuzului, însă a susținut că acestea ,,au forțat urcarea în autobuzul" condus de petent aducându-i injurii atât conducătorului auto, cât și administratorului societății, petentul invocând cazul fortuit.
Din probele administrate nu rezultă că petentul s-a aflat în condițiile caracterizate drept caz fortuit. Potrivit art. 47, Cod penal, partea generală, există caz fortuit atunci când rezultatul faptei săvârșite este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Această împrejurare (eveniment) produce un rezultat pe care făptuitorul nu l-a conceput și nu l-a urmărit. În speță, petentul nu a dovedit o astfel de împrejurare. Din probe nu rezultă că unii călători l-ar fi forțat pe petent să-i primească în microbuz. Oricum, o astfel de împrejurare nu justifică încălcarea unor norme imperative, acesta având posibilitatea de a refuza persoanele care nu au loc, dar și să solicite ajutorul organelor de ordine publică.
Pentru aceste motive, a înlăturat apărarea întemeiată pe cazul fortuit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, agentul constatator a aplicat o sancțiune în limita minimă prevăzută de art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012, iar gradul de pericol social este mare, el rezultând din caracterul imperativ al normelor ce interzic transportul de persoane peste numărul de locuri, norme care ocrotesc integritatea, sănătatea și viața persoanelor aflate în microbuz.
Pentru considerentele expuse, instanța de fonda apreciat că plângerea este neîntemeiată și prin urmare, a respins-o.
Împotriva sentinței civile nr._ din 20.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ a formulat apel petentul O. I., criticând sentințe pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că hotărârea apelată a fost adoptată cu nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) N.c.p.c.., instanța de fond nearătând toate susținerile petentului și neindicând motivele pentru care au fost înlăturate apărările petentului.
Mai arată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în art. 425 Ncpc, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse și reținute pe baza probatoriului administrat, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. În concluzie, a solicitat instanței de apel, în cazul în care se va considera ca se face vinovat de comiterea contravenției reținute în sarcina sa, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 3 coroborat cu art. 5 alin. 2 lit. a și să se dispună înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea avertisment.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466, 470, 461 (1) Ncpc.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cpcp.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelantul critica starea de fapt retinuta de instanta de fond si aprecierea probatoriului administrat in cauza.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistand cauze de nulitate absoluta. Motivul de nulitate invocat de petent – lipsa semnaturii agentului constatator pe prima pagina a procesului verbal de contraventie este neintemeiat, constatand in acest sens ca agentul constatator a aplicat atat ștampila institutiei cat si semnatura sa pe prima fila a formularului.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmata prin probele administrate.
S-a avut în vedere pe de o parte, prezumția de legalitate legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege.
S-a concluzionat, în mod corect, că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei prevăzute de art.4 pct. 72 din HG 69/2012 – "nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare".
De altfel, petentul nu contesta staea de fapt retinuta prin actul sanctionator, insa invoca existenta cazului fortuit.
Ori aspectele invederate de petent nu pot fi apreciate drept caz fortuit, intrucat acesta exclude culpa petentului.
Exercitarea ocupației de operator de transport rutier impune respectarea anumitor norme obligatorii, reglementate de HG 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor egulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de tabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier, fata de care nu prezinta relevanta atitudinea unor calatori, care nu pot forta in nici un fel un conducator auto sa participe la trafic cu incalcarea dispozitiile legale edictate tocmai pentru desfasurarea in siguranta a transportului public de persoane.
Însă, referitor la individualizarea sancțiunii, Tribunalul consideră că agentul constatator a apreciat în mod eronat gradul de pericol social al faptei săvârșite, atunci când a decis aplicarea sancțiunii amenzii.
Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
D. fiind faptul că, petentul a recunoscut savarsirea faptei si avand in vedere si imprejurarile in care a fost savarsita fapta, instanța de control judiciar concluzionează că pericolul social al faptei reținute în sarcina petentului nu este foarte ridicat și se impunea aplicarea unei amenzi in cuantum redus, fiind suficient pentru a determina pe intimat să se conformeze prevederilor legale și să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu disp. art. 480 NCPC, va admite apelul și va schimba sentinta atacata in sensul ca va admite in parte plangerea si dispune reducerea amenzii contraventionale in cuantum de 8000 lei aplicate apelantului petent prin procesul verbal nr._/24.05.2013 cu amenda in cuantum de 4000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de petentul O. I. împotriva sentinței civile nr._ din 20.11.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata I.S.C.T.R. -I. TERITORIAL NR.6, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție I. NR_.
Schimba sentinta atacata in sensul ca admite in parte plangerea si dispune reducerea amenzii contraventionale in cuantum de 8000 lei aplicate apelantului petent prin procesul verbal nr._/24.05.2013 cu amenda in cuantum de 4000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | |
Grefier, A. A. B. |
RED.JUD. A.S./23.06.2014
TEHNORED 4ex/
A.B. 02 Iunie 2014
RED.JUD.FOND L.N.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2196/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2926/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
