Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 584/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 584/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 14613/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 584/2014
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier C. A.
Pe rol, judecarea cererii formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect suspendare executare act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu au răspuns reclamanta prin av. B. T. și cons. jr. N. U..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Apărătorul reclamantei depune practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra cererii.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se dispună suspendarea executării actului administrativ nr. F-DJ 415/27.06.2013 si raportului de inspecție fiscala nr. F-DJ 415/27.06.2013; precizează că reclamanta a fost supusa unei inspecții fiscale privind obligațiile datorate bugetului de stat, respectiv impozit pe profit pe perioada 01.01._12 si TVA pe perioada 01.08._12.
Prin acest raport s-a stabilit o baza impozabila suplimentar de_ lei, la care s-au calculat dobânzi si penalități de 60.180 lei, iar inspectorii fiscali au apreciat ca a practicat preturi de vânzare cu amănuntul, inferioare preturilor transmise de către Direcția de piețe si Târguri C. si au estimat profitul obținut, prin reîncadrarea operațiilor efectuate de către societăți similare, aplicând o metoda greșita, cea a comparării preturilor. În concluzie solicită să se dispună suspendarea celor două acte administrative.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea cererii ca nemotivată, respingerea cererii de suspendarea executării conform celor menționate în întâmpinare, reclamanta nu dovedește îndeplinirea condițiilor prev. de art. 14 din Legea 554/2004, neachitarea creanțelor bugetare scadente, conduce la concluzia că singurul prejudiciat este bugetul de stat.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Constată că la data de 25.10.2013 reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună in temeiul art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ nr. F-DJ 415/27.06.2013 si raportului de inspecție fiscala nr. F-DJ 415/27.06.2013.
În motivarea acțiunii în fapt, arată că, în perioada 12.06._13, societatea a fost supusa unei inspecții fiscale privind obligațiile datorate bugetului de stat, respectiv impozit pe profit pe perioada 01.01._12 si TVA pe perioada 01.08._12.
Prin acest raport s-a stabilit o baza impozabila suplimentar de 193.148 lei, la care s-au calculat dobânzi si penalități de 60.180 lei, stabilindu-se obligații suplimentare fiscale in suma de 69.337 lei, din care:
- Impozit pe profit de 30,900. lei
- Penalități = 4635 lei
- TVA =_ lei.
- Penalități TVA=3758 lei calculate pe perioada: 25.11._13
- Dobânzi TVA = 2138 lei calculate pe perioada: 25.09._13
Pentru a stabili aceasta suma inspectorii fiscali au apreciat ca a practicat preturi de vânzare cu amănuntul, inferioare preturilor transmise de către Direcția de Piețe si Târguri C. si le-au estimat profitul obținut, prin reîncadrarea operațiilor efectuate de către societăți similare, aplicând o metoda greșita cea a comparării preturilor. Potrivit Art. 1 din Ordinul 3389/03.11.2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere:
„(1) Stabilirea prin estimare a bazei de impunere pentru impozite, taxe, contribuții si alte sume datorate bugetului general consolidat al statului se efectuează de organele de inspecție fiscala in situații cum ar fi:
- documentele si informațiile prezentate in cursul inspecției fiscale sunt incorecte sau incomplete;
- documentele si informațiile solicitate nu exista sau nu sunt puse la dispoziția organelor de inspecție fiscala.
(2) Pentru estimarea bazei de impunere, organele de inspecție fiscala vor identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale.
(3) Stabilirea bazei de impunere se va face prin estimarea atât a veniturilor, cât și a cheltuielilor aferente acestora."
Or, in situația de fata, subscrisa a pus la dispoziția inspectorilor toate documentele justificative si informațiile solicitate, așa cum rezulta si din raportul de inspecția fiscala, unde la paginile 2-3 se specifica: „au fost depuse facturi, avize, documente de însoțire a mărfii, declarații si nu s-au găsit neconcordante intre acestea".
Împotriva deciziei de impunere si a raportului de inspecție fiscala nr. F-DJ 415/27.06.2013 a formulat contestație, înregistrată la data de 24.07.2013 sub nr._ la DGFP D..
Cum de la data de 24.07.2013 si pana la data de 24.10.2013, au trecut 90 zile rezulta că s-a depășit cu mult termenul de soluționare de 45 zile prevăzut pentru soluționarea contestațiilor de către Codul de procedura fiscală.
Aceasta reprezintă un abuz practicat pe scară largă de Fisc, deoarece întârzie inexplicabil soluționarea în termenul legal - de recomandare! - a contestațiilor fiscale (70 C.pr.fisc: Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor - (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare).
Prin atitudinea organului fiscal de a nu fi răspuns in termenul legal li se creează un prejudiciu imens deoarece: pe de o parte deciziile de impunere sunt titluri executorii, in baza acestui RIF au primit somații si Titluri executorii, înștiințări poprire conturi, iar pe de altă parte nu au acces pe fond la judecătorul de contencios fiscal deoarece nu-l pot investi cu judecarea unor soluții fiscale încă nedefinitive.
Se încalcă astfel si dispozițiile art. 6 CEDO privind accesul efectiv la instanțele judiciare și garanția unui proces echitabil.
Prejudiciul material consta in imposibilitatea plații salariilor si a furnizorilor deoarece ca urmare a executării silite a actului contestat, au fost blocate toate conturile societății și în mod implicit plățile către furnizori ceea ce conduce la imposibilitatea societății de a mai continua activitatea.
Mai mult, suma este foarte mare, raportat la veniturile societății, în contextul crizei economice actuale.
Fără a prejudicia fondul pricinii, consideră că există o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare o solicită, îndoială ce rezidă din împrejurarea aplicării unui text de lege incident unei alte situații de fapt decât cea în care se găsește societatea.
Și condiția existenței pagubei iminente este îndeplinită, deoarece executarea sumelor stabilite prin actele a căror suspendare se solicită, constituie fără îndoială un prejudiciu material viitor și previzibil, având în vedere că veniturile unei societăți sunt mici iar cheltuielile sunt mari in contextul actual, astfel încât orice sumă neprevăzută poate determina disfuncționalități importante în activitate.
Preturile practicate de societate pentru produsele indicate în actul de control, sunt preturile reale raportate la calitatea produselor vândute, având în vedere faptul ca produsele rezultate din producție sunt diferite din punct de vedere calitativ, iar desfacerea acestor produse a fost efectuata ținându-se cont de calitatea lor si de faptul ca depozitarea lor pe o perioada mai mare de timp ar fi dus la deteriorarea lor si transformarea în produse nevandabile, fapt ce ar fi afectat profitabilitatea afacerii în sine, ceea ce se încadrează în prevederile art. 19 din O.G. nr. 99 /2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piața.
In privința metodei comparării preturilor, folosita de organul de control, aceasta este folosita pentru tranzacțiile efectuate de persoane afiliate potrivit art. 11 din Legea nr. 571/ 2003 si pct. 25 din H.G. nr. 44 / 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal si nu pentru toate tranzacțiile, cum este în aceasta cauza, fiind vorba de valorificarea unor deșeuri rezultate din producție.
Art. 7 din Codul Fiscal definește la alin 21. persoanele afiliate: „ persoane afiliate - o persoană este afiliată cu altă persoană dacă relația dintre ele este definită de cel puțin unul dintre următoarele cazuri:
a) o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică, dacă acestea sunt soț/soție sau rude până la gradul al III-lea inclusiv. Intre persoanele afiliate, prețul la care se transferă bunurile corporale sau necorporale ori se prestează servicii reprezintă preț de transfer;
b) o persoană fizică este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana fizică deține, în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deținute la persoana juridică ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică;
c)o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă cel puțin:
(i)prima persoană juridică deține, în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile
persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă persoană juridică ori dacă controlează persoana juridică;
(ii)a doua persoană juridică deține, în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la prima persoană juridică;
(iii)o persoană juridică terță deține, în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile
persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atât la prima persoană juridică, cât și la cea de-a doua."
In plus, organele de control au stabilit baza de impunere pe baza comparării ofertelor de preț si nu a comparării de preturi ferme, reale de vânzare, si le-au impus un adaos comercial de 80%-146% ( cartofi), piersici( 55%), clementine( 146%).
Cum reclamanta nu se regăsește in niciuna din situațiile mai sus enumerate, rezulta ca inspectorii fiscali in mod nelegal au stabilit o baza de impunere, in temeiul unor dispoziții legale care nu i se aplică.
În drept își întemeiază cererea pe dispoz. art. 14 din legea 554/2004.
La data de 15.11.2013 pârâta a depus întâmpinare prin care precizează că în ceea ce privește fondul cererii, reclamanta nu și motivează acțiunea și nu dovedește îndeplinirea condițiilor prev. de art. 14 din Legea 554/2004.
Admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii în anularea lui este condiționată de existența justificării temeiniciei precum și de iminența producerii unei pagube.
Apreciază că nu poate demonstra producerea unui prejudiciu în patrimoniul ei. În consecință nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Neachitarea creanțelor bugetare scadente, conduce la concluzia că singurul prejudiciat este bugetul de stat. În concluzie solicită respingerea cererii de suspendare formulată.
În drept își întemeiază întâmpinarea pe dispoz. art. 205-208 C.pr.civ.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Decizia de impunere nr. F-DJ 415/27.06.2013 și raportul de inspecție fiscala nr. F-DJ 415/27.06.2013 întocmită de către D.G.F.P D., s-a stabilit în sarcina pârâtei o bază impozabilă suplimentar de 193.148 lei, la care s-au calculat dobânzi si penalități de 60.180 lei, stabilindu-se obligații suplimentare fiscale in suma de 69.337 lei, din care:
- Impozit pe profit de_ lei
- Penalități - 4635 lei
- Majorări de întârziere – 2852 lei
- TVA -_ lei.
- Penalități TVA -3758 lei calculate pe perioada: 25.11._13
- Dobânzi TVA - 2138 lei calculate pe perioada: 25.09._13.
Împotriva deciziei de impunere si a raportului de inspecție fiscala nr. F-DJ 415/27.06.2013, reclamanta a formulat contestație, înregistrată la data de 24.07.2013 sub nr._ la DGFP D., care n a fost soluționată până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, deși s-a depășit termenul de soluționare de 45 zile prevăzut de Codul de procedura fiscală, pentru soluționarea contestațiilor.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
În procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat însă un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit disp. art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Textul de lege anterior menționat impune întrunirea cumulativă a două condiții pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ-fiscal, respectiv: existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unor îndoieli puternice cu privire la legalitatea actului iar suspendarea executării actului să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Referitor la prima condiție - existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unor îndoieli puternice cu privire la legalitatea actului -, instanța apreciază că, deși în această fază procesuală nu se analizează valabilitatea actului administrativ-fiscal, motivele invocate de reclamant sunt de natură a ridica semne de întrebare cu privire la temeinicia Deciziei de Impunere.
Astfel, în cuprinsul Deciziei de Impunere și a Raportului de inspecție fiscală se menționează că TVA stabilită suplimentar de plată a fost calculată avându-se în vedere că pârâta a vândut, în perioada 01.08._12, la punctul de vânzare cu amănuntul din ., diferite produse (cartofi, ceapă, tomate, mere, clementine și piersici), la preturi mai mici decât cele practicate de comercianții, în același regim de vânzare, conform datelor transmise de către Direcția de Piețe si Târguri C..
Se poate astfel considera caz bine justificat faptul că deși s-a reținut existența acestei adrese, organul fiscal nu a reținut reaua credință a reclamantului, în sensul ca prin practicarea unor preturi mai mici decât ceilalți comercianți ar fi avut intenția să eludeze dispozițiile legale privind plata TVA.
Reaua credință a reclamantei, în condițiile în care nu este susținută de actele deja întocmite, se va putea stabili numai cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.
Cât privește ,,paguba iminentă", se reține că în art. 2 alin. 1 litera ș) s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Societatea reclamantă se găsește astfel în situația unei pagube iminente, dat fiind că prin adresa nr._ din 21.10.2013 (f. 51), s-a dispus înființarea popririi asupra disponibilităților bănești ale reclamantei, ceea ce ar putea conduce, în situația existenței unor contracte în derulare, la paralizarea activității acesteia.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ – fiscal, astfel încât cererea formulată apare ca fiind întemeiată.
Prin urmare, va fi admisă cererea și se va dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-DJ 415/27.06.2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 415/27.06.2013, întocmite de DGRFP C., până la soluționarea pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta .,cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., .. 1, jud. D., având ca obiect suspendare executare act administrativ-fiscal.
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-DJ 415/27.06.2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 415/27.06.2013, întocmite de DGRFP C., până la soluționarea pe fond a cauzei.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2014
Președinte, J. S. | ||
Grefier, C. A. |
Red.JS
C.A.
Februarie 2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 155/2014.... → |
|---|
