Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 2599/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2599/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 6799/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2599/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul V. M., în contradictoriu cu pârâții C. L. AL M. BĂILEȘTI, P. M. BĂILEȘTI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) împotriva deciziei numărul.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că reclamanta solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța lasă dosarul la a doua strigare a cauzei, față de lipsa părților, când la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Instanța, în baza art. 131 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial, raportat la dispozițiile Legii nr. 188/1999.
Instanța constatând dosarul în stare de judecată reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
La data de 06 mai 2014 reclamantul V. M. a chemat în judecată pe pârâții C. L. B. și P. MUN. B. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestora la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform deciziei civile nr. 2338/12.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal în Dosarul nr. _ si sentinței nr. 1767/18.09.2008 a Tribunalului D., de la data formulării primei cereri în cauzele mai sus menționate și până la data plății efective.
În fapt, prin hotărârea judecătorească invocată, pârâții au fost obligați să îi acorde suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% fiecare din salariul de încadrare pentru perioada 01 iunie 2005 actualizate cu indicele de inflație și înscrierea mențiunilor în cartea de muncă.
Deși decizia menționată este irevocabilă, nici până în prezent nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de către instanța de judecată. Este deci evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat prin faptul că a fost lipsit de folosul sumelor de bani dispuse de Curte, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul propriu, prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 188 / 1999 cu modificările si completările ulterioare.
Consideră că în conformitate cu prevederile art. 1082, 1088 din vechiul cod civil și ale art. 1531 alin. 1 și alin. 2, teza I și art. 1535 alin. 1 din noul cod civil, este îndreptățit să i se acorde daune interese moratorii sub forma dobânzii legale.
În consecință, apreciază că și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului Civil, și anume:
Art. 1531 (1): Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acestaeste lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorulle-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) In cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2 ) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
( 3 ) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Mai arată că incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 13/ 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatorii pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora „ In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele-interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariate prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită de la data stabilită prin contractul individual de muncă. în acest sens s-a pronunțat deja Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, care, prin Sentința nr. 1946/ 03.05. 2012 ( Dosar nr. 3179/ 63/ 2012), a constatat că „ dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâții fiind de drept puși în întârziere conform art. 1079 Cod Civil ( 1523 NCC) și art. 161 din Codul Muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective".
In consecință, având în vedere considerentele de mai sus și dispozițiile legale aplicabile, precum și practica judiciară invocată;
Întrucât reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse prin plata diminuată a salariului și prin neplata sumelor dispuse de către instanța de judecată;
Solicită instanței să admită acțiunea astfel cum a fost formulată și să dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform deciziei civile nr. 2338/12.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal în Dosarul nr. _ si sentinței nr. 1767/18.09.2008 a Tribunalului D., de la data formulării primei cereri în cauzele mai sus menționate și până la data plății efective.
În drept, întemeiază prezenta cerere pe disp. art. 112 C. proc. civ, art. 161, art. 166 alin. 4, art. 268 și art. 278 alin. 1 din Codul Muncii, ale art. 2 din O.G. nr. 13/2011 și art. 1530 și urm. din Codul civil.
A depus la dosar copia deciziei civile nr. 2338/12.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, răspunsul pârâtei la plângerea prealabilă.
Parații au formulat întâmpinare, la data de 26 mai 2014, solicitând admiterea cererii formulată de către reclamantă, invocând în acest sens Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/_, care a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind ca " În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din legea nr. 287/2009, privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009.
În drept, invocă prevederile art. 205 C.pr.civ.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că prin decizia nr. 2338/12.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_, au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantei suplimentul postului – în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare – în procent de 25% din salariul de bază, începând cu 01.06.2005 până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a obligației, actualizate potrivit indicelui de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
Este adevărat că pârâții au achitat în mod parțial sumele datorate – în mod eșalonat, dând eficiență prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, așa cum a arătat prin întâmpinare, aspect pe care nu-l contestă nici reclamanta, însă nu se poate susține că, în acest fel, ar fi exclus să datoreze dobânzi la sumele evidențiate în cuprinsul sentinței menționate supra.
Astfel, potrivit art. 117 din Legea nr. 118/1999 "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", în timp ce conform prevederilor art. 166 alin. 4 Codul Muncii, "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului ".
Coroborând prevederile legale anterior menționate, se reține că, și în cazul funcționarilor publici, se poate solicita angajatorului plata unor daune interese, în ipoteza în care nu sunt achitate la timp drepturi de natură salarială.
În speță, este indubitabil că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezentau o componentă a salariului cuvenit reclamantei pentru munca prestată în calitate de funcționar public în cadrul instituției pârâte, și că ar fi trebuit acordate în perioada solicitată de către reclamant.
Daunele interese reglementate de art. 166 alin. 4 Codul Muncii, pot consta și în dobânda legală la sumele datorate de unitatea angajatoare, respectiva dobândă reprezentând echivalentul beneficiului nerealizat - 1084 Cod civil statuând că "Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit (...) ", fiind solicitate de către reclamantă ca urmare a faptului că, nefiindu-i achitate în mod integral sumele la care avea dreptul și care fuseseră stabilite printr-un titlu executoriu (pârâta executându-și obligația în mod eșalonat, pe parcursul mai multor ani, în urma adoptării O.U.G. nr. 71/2009), a fost lipsită de posibilitatea de a se folosi de respectivele sume.
De asemenea, faptul că prin hotărârea judecătorească menționată s-a dispus actualizarea sumelor cuvenite reclamantei, în raport de indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective, nu înseamnă că reclamanta ar beneficia de o dublă reparație, întrucât natura juridică a reactualizării în funcție de coeficientul de inflație nu este aceea de a acoperi beneficiul nerealizat prin imposibilitatea utilizării unor sume de bani, ci de a evita producerea unei pagube reprezentând echivalentul devalorizării monedei naționale în perioada cuprinsă între data când ar fi trebuit achitate drepturile salariale și momentul când au fost achitate în mod efectiv .
Faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu ce se impune a fi reparat integral a fost recunoscut și prin Decizia nr. 2/17 februarie 2014, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul judecării recursului în interesul legii, prin care a statuat că ,,În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare", deciziei obligatorie potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Referitor la momentul de la care încep a curge respectivele dobânzi, acesta au ca punct de pornire momentul intentării cererii de chemare în judecată.
Astfel, în sistemul de drept român, debitorul nu este considerat a fi de drept în întârziere, cu excepția cazurilor reglementate de art. 1079 Cod civil – care stabilește în mod expres că "(1) Dacă obligația consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. (2)Debitorul este de drept în întârziere: 1. în cazurile anume determinate de lege; 2. când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesitatea de notificare; 3. când obligația nu putea fi îndeplinită decât în un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă".
În speță, nefiind incident niciunul dintre cazurile când debitorul este de drept în întârziere, acesta nu poate fi obligat la plata unor dobânzi decât de la momentul când a fost acționat în justiție (de la data intentării cererii de chemare în judecată) - potrivit art. 1088 din Codul civil, care prevede că „(1) La obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate. (2)Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă acțiunea formulată de reclamantă, cu consecința obligării pârâtelor să calculeze și să plătească reclamantei dobânda legală aferentă creanței stabilite prin decizia nr. 2338/12.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_, începând cu data formulării prezentei acțiuni, respectiv 05.05.2014, până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul V. M., cu domiciliul în Băilești, .. 11, .. 2, ., în contradictoriu cu pârâții C. L. AL M. BĂILEȘTI, P. M. BĂILEȘTI, ambele cu sediul în Băilești, ., jud. D..
Obligă pârâtele să calculeze și să achite reclamantului dobânda legală aferentă creanței stabilită prin decizia nr. 2338/12.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_, începând cu data formulării prezentei acțiuni, respectiv 05.05.2014, până la data plății efective.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. E.S./24.09.2014
L.N./ 5 ex./19 Septembrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 2514/2014. Tribunalul DOLJ | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 584/2014.... → |
|---|
