Alte cereri. Sentința nr. 78/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 78/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 7824/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI F.
Sentința Nr. 78/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier M. R.
Pe rol judecarea acțiunii promovată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâtele S. F. Orășenesc Novaci și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul, din oficiu, verificându-și competența în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei, având în vedere că reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și F. la data de 10.10.2014 sub nr._, reclamantul C. C. a chemat în judecată pârâtele S. F. Orășenesc Novaci și Administrația F. pentru Mediu solicitând instanței obligarea acestora la restituirea sumei de 1.289 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că taxa respectivă a fost încasată în mod nelegal, întrucât dispozițiile din dreptul intern care o reglementează sunt contrare dispozițiilor Tratatului CEE și jurisprudenței CJUE.
În drept, și-a întemeiat cererea pe art. 90 din Tratatul C.E. și pe Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare privind contenciosul administrativ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, cererea de solicitare a sumei, adresa cu răspunsul negativ, decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante și actele de proveniență ale autoturismului.
Deși prin rezoluția din data de 24.10.2014 li s-a comunicat pârâtelor câte o copie de pe cererea de chemare în judecată cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la primirea copiei, sub sancțiunea prevăzută de art. 208 C.pr.civ., pârâtele nu au depus întâmpinări la dosarul cauzei.
D. urmare, prin rezoluția din data de 28.11.2014, văzând și prevederile art. 201 C.pr.civ. s-a fixat termen de judecată la data de 23.01.2015, fiind citate părțile.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, raportat la obiectul cererii, temeiul legal operant, înscrisurile depuse în susținerea cererilor, tribunalul o reține ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul C. C. a achiziționat în anul 2012 un autoturism marca Volkswagen rulat, ce a fost înmatriculat la data de 10.12.1996 pentru prima dată în circulație în Germania, stat membru UE.
Pentru înmatricularea autoturismului în România, la data de 28.03.2012 reclamantul a achitat taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 în cuantum de 1.289 lei, așa cum rezultă din chitanța anexată la fila 5 din dosar. Ulterior, reclamantul a solicitat pârâtei Administrației Finanțelor Publice a orașului Novaci, actual S. F. Orășenesc Novaci, să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Tribunalul reține că reclamantul a solicitat restituirea taxei achitată în temeiul Legii nr. 9/2012 invocând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE (art. 110 TFUE).
Legea nr. 9/2012 stabilește (art. 1), cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din lege, obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule intervine în cazul înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, în cazul repunerii în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8, sau în cazul reintroducerii în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
De asemenea, la alin. 2 al aceluiași articol este instituită obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Reclamantul, care a achiziționat un autoturism rulat, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE, a fost obligat, cu ocazia înmatriculării în România, să achite taxa pentru emisii poluante; taxa a fost achitată fiind calculată în baza Legii nr. 9/2012.
În conformitate cu prevederile art. 110 TFUE, „(1) Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Scopul acestui articol este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anumit regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 110 TFUE în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozitare este compatibil cu art. 110 TFUE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hotărârea Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Art. 110 TFUE interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru.
Din acest punct de vedere, se constată că dreptul intern nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcție de proveniența lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor.
Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Importanța distincției dintre discriminarea directă și cea indirectă este dată de faptul că discriminarea directă nu poate fi justificată în vreme ce discriminarea indirectă poate fi permisă dacă există o justificare obiectivă.
Pentru a verifica dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, trebuie stabilit în primul rând dacă aceasta taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză.
În ceea ce privește acest aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
În această privință, Curtea a constatat (cauza T. contra României) că reglementarea națională este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că aceasta taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În al doilea rând, trebuie examinată neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de . taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
Și aceasta întrucât vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național, fără a fi supuse taxei, trebuie considerate produse similare;
Noțiunea de produse similare a fost interpretată de Curte în cauza 168/78 Comisia contra Franței, statuând că trebuie considerate produse similare produsele care prezintă, din perspectiva consumatorilor, proprietăți analoage sau care răspund acelorași necesități.
În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente” (cauza T. contra României).
Stabilirea faptului că între cele 2 categorii de produse există un raport de concurență atrage incidența alineatului 2 al art. 110 TCE (fost 90), a cărui funcție este de a include orice formă de protecționism fiscal indirect în cazul produselor care se află într-o relație de concurență, chiar parțială, indirectă sau potențială, cu anumite produse din țara de import.
În privința acestui al doilea aspect al neutralității taxei, se constată că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse taxei pentru emisii poluante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, chiar dacă în art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 s-a prevăzut că obligația taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, trebuie avut în vedere că aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013, prin O.U.G. nr. 1/2012, ceea ce înseamnă că, pe perioada respectivă, obligația de plată a taxei pentru emisii poluante intervine doar în situația autovehiculelor importate dintr-un stat comunitar care se înmatriculează pentru prima dată în România, nu și celor deja înmatriculate pe teritoriul statului român.
D. urmare, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 1/2012, rezultă că taxa pentru emisii poluante, așa cum este ea reglementată prin Legea nr. 9/2012, nu este aplicată tuturor poluatorilor din România (autoturismelor).
Concluzionând, instanța reține că așa cum era reglementată în momentul în care reclamantul a efectuat plata, taxa pentru emisii poluante se percepea numai pentru autovehiculele supuse regimului juridic al art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, nu și pentru autovehiculele aduse în România din alte state UE înainte de anul 2007 și deja înmatriculate pe teritoriul statului român, sau pentru autovehiculele autohtone cu ocazia revânzării lor.
În aceste condiții, reglementarea respectivă avea ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În consecință, instanța apreciază că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
De altfel, în cauza N. c. România CJUE a arătat că, aceleași considerații ca și în cauza T. se impun in ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificata prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscală.
Ca atare, și Legea nr. 9/2012 în baza căreia reclamantul a achitat taxa pe emisii poluante este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, atâta timp cât aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 este suspendată, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
Având în vedere cele expuse, constatând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile art. 110 TFUE, și față de art. 148 din Constituție (autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar), tribunalul va da eficiență dispozițiile art. 110 TFUE și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 alin.1 din Legea nr. 9/2012, care contravin reglementărilor comunitare.
D. urmare, tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă pentru emisii poluante, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
Față de toate considerentele ce preced, în baza art. 117 Cod procedură fiscală, instanța constată că cererea de restituire formulată de către reclamantul C. C. este întemeiată, urmând să o admită și să oblige pârâtele să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante în cuantum de 1.289 lei, precum și dobânda legală.
În privința dobânzii, tribunalul, având în vedere considerentele hotărârii din data de 18.04.2013 pronunțată de CJUE în cauza C-565/11 I. contra AFP Sibiu și AFM București, reține cererea de acordare a dobânzii ca fiind întemeiată, urmând să oblige pârâtele la plata dobânzii legale aferente calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, pârâtele S. F. Orășenesc Novaci și Administrația F. pentru Mediu vor fi obligate la plata sumei de 129 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, cheltuială dovedită cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea promovată de reclamantul C. C. având CNP_ și domiciliul în comuna Polovragi, ., județul Gorj, și obligă pârâtele S. F. Orășenesc Novaci cu sediul în orașul Novaci, ., județul Gorj și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, .. 294, Corpul A, Sector 6, să restituie reclamantului suma de 1.289 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, precum și să-i plătească dobândă la această sumă de bani, calculată de la data de 28.03.2012 și până la data restituirii taxei.
Obligă pârâtele la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 129 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. C. | ||
Grefier, M. R. |
Red. C.C./ Tehn. M.R.
5 ex./02.02.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 52/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3235/2015.... → |
|---|
