Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 01-04-2015, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 891/263/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443 ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE nr. 911/2015
Ședința publică din 01 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S.
Judecător: S. I. T.
Grefier: E. R. P.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent B. S. V., împotriva sentinței civile nr.1194 din 04 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al județului Gorj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la al doilea termen de judecată, este declarat în termen și motivat precum și faptul că termenul a fost acordat pentru ca apelantul petent să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, măsură ce nu a fost complinită de acesta.
În condițiile art.245 și următoarele coroborat cu dispozițiile art.482 și art.245 și următoarele NCPC tribunalul pune în discuție, din oficiu, excepția netimbrării cererii de apel, fiind o excepție de fond care face inutilă în tot administrarea de probe și cercetarea în fond a cauzei și rămâne în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.1194 din 04 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul B. S. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 11.04.2014, de un agent constatator din cadrul I.P.J. Gorj - Postul de Poliție Turburea, petentul B. S. V. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 255 lei și 2 puncte penalizare, conform art. 99 alin 2 din O.U.G. 195/2002 rep., pentru fapta prevăzută de 108 alin 1 lit. a pct. 3 din același act normativ.
În fapt, instanța de fond a reținut că, în ziua de 11.04.2014, ora 13:50, pe DN 67 - Motru, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, fără a respecta obligația de a purta centură de siguranță. Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, fiind înscrisă mențiunea „refuză să semneze”, aspect confirmat de martorul-asistent T. I. A.. Respectivul proces-verbal a fost comunicat petentului la data de 17.04.2014, prin poștă.
În conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate de instanță din oficiu.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prin art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002, s-a prevăzut că amenda contravențională prevăzută de alin.1 (amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni - 2 sau 3 puncte-amendă) se aplică și pentru o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art.108 alin.1 lit. a din același act normativ. O astfel de faptă este nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță, prevăzută la punctul 3 din cuprinsul art. 108 alin. 1 lit. a.
Instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de petent, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, a fost corect încadrată în textele legale menționate, iar în ceea ce privește legalitatea sancțiunii aplicate, aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege.
De asemenea, deși petentul a susținut că agentul constatator nu avea competența pentru a constata săvârșirea contravențiilor în municipiul Motru, din cuprinsul raportului întocmit de agentul constatator din data de 27.05.2014, rezultă faptul că, în data de 11.04.2014, se afla în executarea unei acțiuni organizate pe DN 67 Motru, în baza unui plan de acțiune întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a apreciat că, fiind întocmit de un agent al statului în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie, sub aspectul constatării stării de fapt, beneficiind în această situație de prezumția de legalitate și temeinicie. O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii, în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Instanța de fond are în vedere în cauza de față și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, contravențiile fiind circumscrise de Curte noțiunii de „acuzație în materie penală”; într-o decizie de inadmisibilitate (H. și alții contra României), dar și în cauza N. G. contra României, Curtea reamintește că, în materie contravențională, art.6 par.2 nu se opune unui mecanism prin care procesul verbal să beneficieze de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție față de care ar deveni aproape imposibilă reprimarea faptelor ce constituie contravenții (par.12). Prezumția este una evident relativă, putând fi răsturnată prin administrarea oricărei probe prevăzută de legislația națională, instanțele având însă rolul de a cerceta dacă nu cumva prin aplicarea acesteia s-ar depăși ceea ce Curtea numește „limite rezonabile”.
Instanța de fond a apreciat că aceste limite nu au fost depășite, petentul având dreptul, potrivit art.249 Cod procedură civilă, să propună toate probele de care înțelege să se folosească și pe care o instanță independentă și imparțială să le analizeze.
Instanța de fond a observat că dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În prezenta cauză, întrucât este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, se apreciază că aspectele constatate personal de acesta și menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt suficiente pentru a da dovedi că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a pune la îndoială cele reținute de agentul constatator și a dovedi o situație contrară.
Astfel, instanța de fond a apreciat că fapta contestatorului de a nu purta centura de siguranță rezultă din constatările personale ale agentului de poliție inserate în procesul verbal de contravenție, care a constatat nemijlocit săvârșirea acesteia.
Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța de fond a reținut că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicații de natură a ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G nr. 2/2001
Instanța de fond nu a putut reține declarația martorului propus de petent, Z. V. (fila 29), care a relatat instanței o altă situație de fapt față de cea reținută de agentul constatator și contestată de petent. În acest sens, a menționat că singurul moment în care s-a aflat cu petentul în autoturismul său și acesta a fost oprit în trafic de organele de poliție, a avut loc pe raza localității L., iar petentul a fost sancționat că nu avea inspecția tehnică periodică valabilă.
În concluzie, instanța de fond a reținut că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului verbal contestat.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 255 lei, fiind sancționat și cu 2 puncte de penalizare, cu titlu de sancțiune complementară.
Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că amenda contravențională și măsura complementară obligatorie prevăzută de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, întrucât prin fapta petentului s-a pus în pericol siguranța traficului rutier.
Împotriva sentinței civile nr. 1194 din 04 iulie 2014, a declarat apel petentul B. S. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de apel a arătat că instanța nu a apreciat că pedeapsa în cazul de față este prea aspră în raport cu fapta.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.21 din OG nr.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei și cu împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului.
În acest sens, a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece nu s-a putut stabili din probele administrate în cauză situația reală, mai mult decât atât, martorul propus de acesta, din cauza lipsei de apărare a reclamantului nu a putut fi întrebat concret ce s-a întâmplat și despre ce este vorba, acesta fiind prezent în două situații similare.
În prezenta cauză, intimata Inspectoratul de Poliție al județului Gorj nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul declarat, în raport de criticile formulate, tribunalul urmează să îl respingă ca netimbrat pentru următoarele considerente:
În condițiile art.245 și următoarele NCPC, coroborat cu dispozițiile art.197 NCPC, tribunalul se va pronunța mai întâi asupra excepției netimbrării căii de atac de față făcând inutilă în tot administrarea de probe și cercetarea în fond a cauzei.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin rezoluția din 16 decembrie 2014, tribunalul a pus în vedere apelantului petent obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 20 lei în condițiile art.19, 28, 53 și 55 din OUG nr.80/2013, obligație ce nu a fost complinită în condițiile art.470 alin.3 și art.471 alin.3 din NCPC coroborat cu dispozițiile art.XV alin.2 din Legea nr.2/2013.
De asemenea, prin rezoluția din 18 martie 2015, privind fixarea primului termen de judecată fără întâmpinare, s-a pus în vedere apelantului petent obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 20 lei, care în condițiile art.197 NCPC trebuia să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, care se atașează la cererea de apel, întrucât în caz contrar atrage anularea acesteia în condițiile legii.
Conform dispozițiilor art.33 alin.1 din OUG nr.80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat cu excepția celor prevăzute de lege, iar conform dispozițiilor art.19 din aceeași ordonanță calea de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra plângerii contravenționale se taxează cu 20 lei, pentru ca în art.53 din ordonanță să se dispună modificarea art.36 din OG nr.2/2001, în care se menționează că atât plângerea, cât și recursul (apelul), precum și pentru oricare alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Astfel, deși apelantul petent a fost încunoștințată prin citație că până la primul termen de judecată are obligația să achite taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac de față, așa cum au fost stabilite de instanță, acesta nu a făcut dovada achitării acestei sume.
De asemenea, la data de 18 martie 2015, ziua ședinței de judecată, apelantul petent a formulat cerere de amânare pentru a-și complini lipsurile cererii de apel.
Astfel că, prin încheierea de ședință din data de 18 martie 2015, a fost admisă cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apelantul petent, motiv pentru care, pentru termenul următor, a fost citat cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Față de aceste considerente și având în vedere poziția procesuală adoptată de apelantul petent precum și dispozițiile art.33 alin.1 din OUG nr.80/2013 potrivit cărora: “ 1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. (2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art.200 alin.2 teza I din codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării”.
Dispozițiile art.200 alin.2 teza I din codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art.201 alin.1 din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru; coroborat cu dispozițiile art.197 NCPC, care menționează: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii”; tribunalul urmează să admită excepția netimbrării și să anuleze calea de atac de față ca fiind netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează cererea de apel formulată de apelantul petent B. S. V., având CNP_, cu domiciliul în municipiul Motru, .. A2, ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr.1194 din 04 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al județului Gorj, cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj, ca fiind netimbrată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, I. S. | Judecător, S. I. T. | |
Grefier, E. R. P. |
Red. S.I./Tehnored. P.R.
Jud. fond: I. G. S.
4 ex./29.04.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 533/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 441/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
