Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 957/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 957/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 15530/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia Nr. 957/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Judecător M. C. S.
Grefier E. A. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G. împotriva sentinței civile nr.7974 din data de 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent D. - B. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
- Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 7974 din data de 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul D. B. I., în contradictoriu cu intimatul I. G.. A fost anulat procesul verbal de contravenție . nr._/01.10.2014.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că plângerea a fost depusă la instanță, de către contestator, la data de 29.10.2014, în termenul legal prevăzut de art. 25 și 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată, așa cum reiese din rezoluția judecătorului de serviciu (fila 1).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Deși sub aspectul legalității întocmirii sale, instanța a apreciat că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sub sancțiunea nulității, a constatat că acesta este netemeinic, întrucât fapta reținută nu întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat.
În acest sens, din conținutul procesului-verbal . nr._/01.10.2014, instanța a reținut că intimatul i-a aplicat contestatorului sancțiunea contravențională constând într-o amendă contravențională în cuantum de 180 lei, pentru săvârșirea contravenției sancționate de art. 108 alin 1 lit. a, pct. 3 din OUG 192/2002, contând în aceea că la data de 01.10.2014, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, petentul nu a purtat centura de siguranță pe timpul deplasării.
Procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigura de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Din cuprinsul aceluiași proces verbal a rezultat faptul că petentul a negat săvârșirea contravenției încă din momentul în care i s-a adus la cunoștință faptul că nu ar fi purtat centura de siguranță, consemnând aceste aspecte la rubrica obiecțiuni a actului sancționator.
În opinia instanței pentru a stabili situația de fapt trebuia să se pună în balanță cele două prezumții respectiv prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție, al cărei principiu complementar este principiul in dubio pro reo.
În acest sens, instanța a constatat din cuprinsul procesului verbal faptul că acesta a fost întocmit la orele 11, 58, în centrul orașului Târgu J. când se aflau pe stradă persoane (așa cum susține și martorul propus de petent) cărora li se putea lua declarații asupra situației de fapt reținute de către agentul constatator.
Sarcina instanței de judecată a fost de a veghea la respectarea limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În exercitarea acestei sarcini, instanța a considerat că persoanei acuzate de săvârșirea unei contravenții trebuia să i se aducă la cunoștință toate probele pe care se întemeiază această acuzație, cu atât mai mult cu cât așa cum s-a reținut mai sus petentul a negat săvârșirea contravenției încă din momentul în care i s-a adus la cunoștință faptul că urma să fie sancționat. În măsura în care un cetățean, care beneficiază de prezumția de nevinovăție, este sancționat, fără a i se prezenta probele pe care se întemeiază această „acuzație penală” – declarații de martori, fotografii, înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege, prezumția de nevinovăție se golește de sens, cel puțin în fața agentului constatator, dreptul cetățeanului sancționat contravențional transformându-se în sarcina de a sesiza instanța pentru a afla astfel motivul sancționării, pentru a determina agentul constatator să iasă din pasivitate.
Singura dovadă adusă de intimată în sprijinul acuzației contravenționale o reprezintă procesul-verbal, or potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu arătarea tuturor împrejurărilor ce puteau servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Instanța a apreciat că intimatul trebuia să dovedească faptul că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestate, având forța probantă a unui înscris, care datorită condițiilor în care a fost întocmit, nu conduc la formarea convingerii instanței, dincolo de orice dubiu rezonabil, că petentul a săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa.
În consecință, potrivit dispozițiilor legale menționate pe parcursul considerentelor și în baza probelor pertinente, utile și concludente administrate, prima instanța a dispus anularea procesului-verbal.
2.Calea de atac.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii.
În motivele scrise de apel, apelantul intimat a precizat petentul a fost sancționat pentru nefolosirea centurii de siguranță în timpul mersului. În opinia sa, prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză.
Astfel, fapta săvârșită de contravenient a fost constatată, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului.
Pe de altă parte, a considerat că declarația martorului audiat la solicitarea petentului nu a reflectat realitatea, acesta fiind, probabil, în relații de rudenie sau prietenie cu petentul.
În aceste condiții,a apreciat că prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientei, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, instituția este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.
În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei sale la dezbateri.
Prin întâmpinare intimatul petent Dijmarescu - B. I. a arătat că purta centura de siguranță în momentul în care a fost oprit de agentul de poliție. Acest aspect l-a menționat și în procesul verbal, precum și faptul că agentul de poliție L. E. A. nu i-a comunicat motivul pentru care a fost oprit. A susținut că agentul rutier a mințit în raportul depus la dosar, cu privire la ora la care am fost oprit în data de 01.10.2014 la ora 21:10, în acel moment fiind noapte, agentului fiindu-i imposibil să vadă că purta centura de siguranță, iar aceasta a scris în raport că a fost oprit la ora 20:05. A făcut acest lucru cu intenția de a induce în eroare instanța și de a fi sancționat fără bază legală.
A arătat că sentința civilă nr. 7974/12.12.2014 prin care i-a fost admisă plângerea contravențională și a fost anulat procesul-verbal de amendă ., nr._/01.10.2014 este corectă.
În conformitate cu dispozițiile art. 242, alin. 2 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei sale de la dezbateri.
Deși, prin rezoluția din data de 30.01.2015 i s-a comunicat apelantului intimat Inspectoratul de Poliție Județean G. o copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul petent D. - B. I., cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, acesta nu a depus răspuns la întâmpinare.
D. urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 07.04.2015, fiind citate părțile.
Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:
Petentul a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._/01.10.2014, cu amendă contravențională în cuantum de 180 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 36 alin. 1 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se că nu a purtat centura de siguranță pe timpul deplasării.
Actul sancționator contestat în cauză a fost semnat de către petent cu obiecțiuni, respectiv că a fost oprit la data respectivă la ora 21, pe stradă cu lumină difuză, astfel că agentul de poliție nu avea cum să vadă dacă petentul purta centura de siguranță.
Cele invocate la momentul formulării obiecțiunilor au fost reiterate în cadrul plângerii contravenționale, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o sentință temeinică și legală, apreciind corect probele administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale incidente, criticile formulate prin apelul de față fiind nefondate.
Astfel, în mod corect judecătoria a constatat că din probele administrate în cauză nu reiese fără tăgadă vinovăția petentului în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 raportat la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
Potrivit art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament, iar conform art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din același act normativ nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz se sancționează.
Se reține însă că, potrivit art. 1 din OG nr.2/2001, legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului.
Ori, în cazul petentului, din probele administrate în cauză nu se poate reține că a săvârșit fapta reținută prin actul sancționator. Astfel, în condițiile în care din probele administrate nu este confirmată starea de fapt reținută prin actul sancționator, iar dubiul profită petentului, (in dubio pro reo), este justă soluția instanței de fond, cu atât mai mult cu cât procesul-verbal de contravenție nu este susținut de nicio probă.
Deși s-a invocat prin apel că fapta a fost constatată personal de către agentul de poliție, se reține că la momentul întocmirii procesului-verbal petentul a invocat că acesta nu avea posibilitatea să observe dacă petentul purta centura de siguranță, având în vedere ora la care a fost constatată pretinsa faptă. Ori, în acest caz, date fiind acestea, se creează un dubiu în acest sens, situație în care nu se poate reține ca probă raportul agentului de constatare, apelul fiind nefondat.
Față de aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod proc.civ. raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, va respinge apelul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G. împotriva sentinței civile nr.7974 din data de 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent D. - B. I. având CNP_ și domiciliul în municipiul Tg-J., . P., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, L. M. | Judecător, M. C. S. | |
Grefier, E. A. B. |
Red. S.M.C./ Tehn. M.R.
4ex/06.05. 2015
J.f./ A.D. T.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 548/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 627/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
