Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 47/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 47/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 12645/318/2014*
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 1690/2015
Ședința publică de la 08 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. S.
Judecător L. M.
Grefier M. R.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul petent S. D. împotriva sentinței civile nr. 47 din data de 09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata I. R. în Construcții Sud Vest Oltenia - I. Județean în Construcții Gorj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspund avocat U. C. pentru apelantul petent S. D. și consilier juridic E. C. pentru intimata I. R. în Construcții Sud Vest Oltenia - I. Județean în Construcții Gorj.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care;
Apărătorul apelantului petent depune la dosarul cauzei procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 28.08.2014, în original.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat U. C., pentru apelantul petent, având cuvântul, arată că în fapt prin sentința apelată a fost respinsă plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ emis de intimata I. R. în Construcții Sud - Vest Oltenia - I. în Construcții Gorj, proces verbal de contravenție prin care a fost sancționat contravențional petentul S. D. cu amenda în cuantum de 5000 lei, reținându-se în sarcina acestuia faptul că, în calitate de Secretar al Comunei Bâlteni, a semnat Autorizația de Construire nr.55 din 18.10.2013 în baza unui certificat de urbanism nr.47 din 31.05.2013, care nu conține toate avizele și acordurile legale necesare de la furnizorii de utilități din zonă și deținătorii de rețele. Consideră că vina îi aparține exclusiv funcționarului public cu atribuții de urbanism din cadrul primăriei și nu apelantului petent S. D.. Pentru motivele expuse a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție cu consecința exonerării de la plata sancțiunii contravenționale, iar într-o teză subsidiară, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertisment.
Consilier juridic E. C. pentru intimata I. R. în Construcții Sud Vest Oltenia - I. Județean în Construcții Gorj, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a apelului formulat de S. D. și să se rețină că în mod legal și întemeiat instanța de fond a menținut sancțiunea dată de intimată prin procesul verbal de contravenție contestat. Să se respingă apărările formulate de apelantul petent în sensul că pentru fapta contravențională trebuiau sancționați numai responsabilii în urbanism, având în vedere art. 26 alin.5 din legea nr. 50/1991 care prevede, printre altele, că sancțiunea se aplică și semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite de lege. Mai motivează că apelantul, în calitate de secretar al comunei Bâlteni a semnat pentru legalitate autorizația de construire, ceea ce înseamnă că acesta trebuia să aibă în vedere îndeplinirea procedurii stabilite de legea nr. 50/1991 și normele de aplicare. Mai arată că apelantul a semnat o autorizație de construire care nu avea acordurile de funcționare prevăzute de lege. Că, condițiile generale de legalitate ale unui act administrativ presupune îndeplinirea următoarelor cerințe: actele juridice să fie emise în conformitate cu legea, de autoritatea competentă și cu respectarea procedurii. Mai învederează că apelantul a fost sancționat nu pentru aspecte de ordin tehnic ci pentru aspecte de legalitate. În ceea ce privește teza subsidiară de aplicare a avertismentului învederează că potrivit art. 26 alin.6 din legea nr. 50/1991 nu se aplică sancțiunea avertismentului. Pentru cele expuse a solicitat respingerea apelului, depunând concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 47 din data de 09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul S. D. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/28.08.2014 în contradictoriu cu intimatul I. R. în Construcții Sud Vest Oltenia - I. Județean în Construcții Gorj, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.08.2014 s-a dispus sancționarea petentului cu amendă în valoare de 5000 lei, reținându-se în sarcina acestuia faptul că în calitate de secretar al unității administrativ-teritoriale a semnat autorizația de construire nr.55 din 18.10.2013, emisă în baza Certificatului de urbanism nr.47 /31.05.2013, care nu conține toate avizele și acordurile legale necesare de la furnizorii de utilități din zonă și deținătorii de rețele (apă, electricitate, gaze naturale, telefonie).
Procedând la verificare potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 a legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește legalitatea, că actul contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanța de judecată.
Cât privește temeinicia procesului-verbal, săvârșirea faptei de către contestator este mai presus de orice îndoială atâta timp cât a semnat autorizația de construire nr. 55/18.10.2013, emisă în baza Certificatului de urbanism nr. 47/31.05.2013, certificat care nu conținea toate avizele și acordurile legale necesare de la furnizorii de utilități din zonă și deținătorii de rețele ( apă, electricitate, gaze naturale, telefonie).
Sunt lipsite de relevanță susținerile contestatorului cum că nu ar fi un funcționar public care să aibă în atribuții verificarea documentațiilor care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire atâta timp cât, în calitate de secretar al Primăriei Bîlteni, trebuie să verifice legalitatea oricărui act pe care îl semnează, iar răspunderea emiterii actului revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit prevederilor art. 49 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991, aprobate prin Ordinul MDRL nr. 839/2009.
A mai reținut instanța de fond că sancțiunea aplicată contestatorului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere consecințele deosebit de grave care se puteau produce prin avarierea conductei de gaze naturale din zonă ( fiind o întâmplare fericită că au fost avariate doar un branșament și T-eul branșament la două imobile din zonă), astfel că, având în vedere că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa și că această contravenție are un grad de pericol social ridicat, a respins ca nefondată plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul S. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele scrise de apel a arătat că prin sentința apelată a fost respinsă plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ emis de intimata I. R. în Construcții Sud - Vest Oltenia - I. în Construcții Gorj, proces verbal de contravenție prin care a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 5000 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că, în calitate de Secretar al Comunei Bâlteni, a semnat Autorizația de Construire nr.55 din 18.10.2013 în baza unui certificat de urbanism nr.47 din 31.05.2013, care nu conține toate avizele și acordurile legale necesare de la furnizorii de utilități din zonă și deținătorii de rețele.
Consideră netemeinică și nelegală sentința instanței de fond pentru următoarele considerente:
În primul rând, raportat la dispozițiile legale reținute în procesul-verbal de contravenție, respectiv dispozițiile art.26 alin. l lit. i din Legea nr.50/1991 republicată consideră că fapta contravențională nu subzistă, textul mai sus menționat încriminând emiterea unei autorizații de construire în baza unei documentații incomplete sau elaborate în neconcordanță cu prevederile certificatului de urbanism, ori în cazul de față, se reține lipsa unor acorduri necesare pentru emiterea certificatului de urbanism, act premergător emiterii autorizației de construire, citând în acest sens dispozițiile articolului mai sus menționat „emiterea de autorizații de construire/desființare:
- în lipsa unui drept real asupra imobilului, care să confere dreptul de a solicita autorizația de construire/desființare;
- în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, aprobate potrivit legii;
- în baza unor documentații incomplete sau elaborate în neconcordanță cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conținutului-cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care nu conțin avizele și acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;
- în lipsa expertizei tehnice privind punerea în siguranță a întregii construcții, în cazul lucrărilor de consolidare;
- în baza altor documente decât cele cerute prin prezenta lege;”
Că, mai mult decât atât, sancțiunea contravențională în baza dispozițiilor legale mai sus menționate se aplică funcționarilor publici responsabili de verificarea documentațiilor și nu secretarului, care are menirea de a semna pentru legalitate și nu pentru aspectele de ordin tehnic.
Dispozițiile legale mai sus menționate au în vedere tocmai faptul că, în compartimentele de specialitate lucrează funcționari publici cu pregătire și atribuțiuni specifice pentru urmărirea îndeplinirii condițiilor legale, în vederea emiterii autorizațiilor de construire, secretarul localității semnând autorizația de construire după eliberarea certificatului de urbanism.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție cu consecința exonerării de la plata sancțiunii contravenționale.
Într-o teza subsidiară, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertisment, neputându-se reține pericolul invocat de către instanța de fond.
În drept a invocat dispozițiile art.466-482 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă I. de Stat în Construcții - I.S.C,, pentru IRC Sud-Vest Oltenia a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul S. D. împotriva sentinței civile nr.47/09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J. și menținerea sentinței apelate care este temeinică și legală pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr.47/09.01.2015 Judecătoria Târgu J. a respins plângerea apelantului împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.08.2014 încheiat de I. Județean în Construcții Gorj prin care s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu amendă în valoare de 5000 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că în calitate de secretar al unității administrativ teritoriale - . autorizația de construire nr.55/18.10.2013, emisă în baza certificatului de urbanism nr.47/31.05.2013 care nu conținea toate avizele și acordurile legale necesare de la furnizorii de utilități din zonă și deținătorii de rețele (apă, electricitate, gaze naturale, telefonie).
A învederat că, prin apelul formulat, apelantul reiterează aceleași susțineri privind nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor care au fost invocate și la instanța de fond și asupra cărora instanța s-a pronunțat, respingându-le motivat.
Cu privire la afirmația apelantului potrivit căreia, în conformitate cu prevederile art. 26 alin.(1) lit .i) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată cu modificările și completările ulterioare fapta contravențională nu ar subzista, precizează că, pe lângă cele două situații prezentate de apelant, respectiv emiterea unei autorizații de construire în baza unei documentații incomplete sau în neconcordanță cu prevederile certificatului de urbanism, liniuța a treia a textului legal prevăzut la articolul sus menționat, reglementează și alte fapte contravenționale, inclusiv emiterea de autorizații de construire/desființare în baza unor documentații care nu conțin avizele și acordurile legale necesare.
A mai menționat că, potrivit dispozițiilor art.24 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinței nr.839/2009:
„(1) în vederea constituirii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, este necesară obținerea avizelor/acordurilor furnizorilor/administratorilor de utilități urbane {alimentare cu apă, canalizare, electricitate, gaze, termoficare, telecomunicații, salubritate, transport urban - inclusiv soluțiile de asigurare, branșare și racordare a acestora la infrastructura edilitară, după caz) stabilite prin certificatul de urbanism, inclusiv pentru restricțiile impuse pentru siguranța funcționării rețelelor de transport energetic sau tehnologic din zona de amplasament, după caz.
Apelantul mai susține că, sancțiunea contravențională se aplică funcționarilor publici responsabili de verificarea documentațiilor și nu secretarului, care are menirea de a semna pentru legalitate și nu pentru aspectele de ordin tehnic.
Consideră intimata că în mod legal și întemeiat, instanța de fond a reținut că, sunt lipsite de relevanță susținerile apelantului cum că nu ar fi funcționar public care să aibă în atribuții verificarea documentațiilor care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire atâta timp cât, în calitate de secretar al Primăriei Bâlteni, trebuie să verifice legalitatea oricărui act pe care îl semnează, iar răspunderea emiterii actului revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit prevederilor art.49 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinței nr.839/2009 .
De asemenea, conform art.116 din Legea nr.215/200, republicată, cu modificările și completările ulterioare: ,,Secretarul comunei, orașului, municipiului, județului și al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor este funcționar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative.”
În baza dispozițiilor art. 117 lit. h) din Legea nr.215/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare secretarul unității administrativ - teritoriale îndeplinește și ,,alte atribuții prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local, de primar, de consiliul județean sau de președintele consiliului județean, după caz.”
Conform art.2 alin.(2) din Legea nr.50/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare „Autorizația de construire se emite în baza unei documentații pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.”
Potrivit art.26 alin.(5) din Legea nr.50/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, ,,Sancțiunea amenzii pentru faptele prevăzute la alin.(1) lit. h) și i) se aplică funcționarilor publici responsabili de verificarea documentațiilor care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire sau de desființare, precum și semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii”.
În ceea ce privește solicitarea apelantului, formulată într-o teză subsidiară de a se schimba sentința apelată în sensul admiterii plângerii contravenționale și înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertisment, a solicitat a se observa că, în conformitate cu dispozițiile art.26 alin.(6) din Legea nr.50/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică sancțiunea avertisment.
Că, scopul aplicării sancțiunii contravenționale este în egală măsură preventiv și coercitiv, finalitatea acestuia vizată fiind atât oprirea contravenientului de la comiterea unei fapte similare, cât și instituirea unor privațiuni de ordin pecuniar. În speță este indubitabil că, fapta apelantului lezează relații sociale referitoare la emiterea legală a autorizațiilor de construire, relații a căror protecție s-a realizat prin incriminarea faptei de către dispozițiile art. 26 alin.(1) lit. i) din Legea nr.50/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare. Valoarea socială ocrotită prin incriminarea acestei fapte este importantă și în acest sens se are în vedere cuantumul amenzii prevăzute de art.26 alin.(2) din Legea nr.50/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, de la 5000 la 30.000lei, cât și de atingerea adusă acestei valori sociale, care este una semnificativă.
În concluzie consideră că nu se poate da curs solicitării apelantului de înlocuire a sancțiunii aplicate cu avertisment, întrucât în cazul contravențiilor reglementate de Legea nr.50/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, art.26 alin:(6) din lege interzice în mod imperativ aplicarea avertismentului, ceea ce subliniază nivelul ridicat de gravitate al acestor fapte contravenționale.
Pentru motivele invocate mai sus, a solicitat respingerea apelului ca fiind nelegal și neîntemeiat și menținerea sentințe civile nr. 47/09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J., prin care a fost respinsă plângerea contravențională și a fost menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.08.2014 încheiat de I. Județean în Construcții Gorj, ca fiind legal și temeinic.
În drept a invocat dispozițiile OG nr.2/2001, Legea nr.50/1991.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 05.06.2015 apelantul petent S. a învederat că nu are o culpă personală în emiterea unei autorizații de construire care are la bază o documentație incompletă, vina fiind exclusiv a funcționarului cu atribuții de urbanism din cadrul primăriei care a fost amendat în aceeași împrejurare pentru aceeași faptă de către pârâți, însă Judecătoria Târgu-J. în dosarul nr._/318/2014* prin sentința civilă nr. 2489/09.04.2015 a transformat amenda contravențională în valoare de 5000 lei aplicată acesteia de către pârâți în sancțiunea „avertisment”, fapt pentru care consideră discriminat de către instanța de fond.
Solicită anularea procesului-verbal de contravenție care face obiectul plângerii contravenționale formulate iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în valoare de 5000 lei primită de către apelant în sancțiunea contravențională „avertisment” cu menținerea restului dispozițiilor din procesul-verbal, întrucât apreciază că pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să ateste că fapta a fost comisă de către contravenient și pentru aceasta s-a dispus o sancțiune contravențională „avertisment” este o pedeapsă suficientă pentru ca pe viitor apelantul să acorde o mai mare diligentă în exercitarea acestui tip de atribuții de emitere a autorizațiilor de construire, luând în considerare și faptul că împotriva sa nu s-a mai constatat o abatere contravențională de acest fel, acesta fiind la prima abatere.
De asemenea consideră că instanța de apel trebuie să aplice prevederile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și să aplice apelantului reclamant o pedeapsă cel mult egală cu cea primită pentru aceeași faptă de către funcționarul cu atribuții de urbanism și amenajare a teritoriului din cadrul Primăriei Comunei Bîlteni și consfințită prin sentința civilă nr. 2489/09.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._/318/2014*, respectiv sancțiunea contravențională „avertisment”, sentință pe care a anexat-o în copie xerox, având în vedere și următoarele motive:
La nivelul administrației publice locale din . operativității în procesul autorizării executării lucrărilor de construcții, precum și în vederea respectării termenului legal de emitere a autorizației în cadrul aparatului propriu al Primarului Comunei Bîlteni s-a constituit un compartiment de urbanism și amenajarea teritoriului având în componență personal cu pregătire corespunzătoare atestată în condițiile legii, care este abilitat să gestioneze procesul emiterii certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire/desființare, având toate atribuțiile și competențele prevăzute de lege în acest sens, între care și următoarele atribuții: verificarea operativă privind respectarea structurii și conținutului documentațiilor depuse și restituirea documentațiilor necorespunzătoare; analiza proiectului depus pentru autorizarea executării lucrărilor, pentru constatarea îndeplinirii tuturor cerințelor și condițiilor urbanistice impuse prin certificatul de urbanism, precum și a condițiilor cuprinse în avizele obținute de solicitant; redactarea și prezentarea spre semnare la Secretarul Comunei Bîlteni și la Primarul comunei Bîlteni a certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire/desființare.
Salariatul cu responsabilitate în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului și autorizării executării lucrărilor de construcții din cadrul Primăriei Bîlteni are obligația de a verifica dacă documentația este completă, constatând că:
a) cererea este adresată autorității administrației publice locale competentă, potrivit legii, să emită autorizația;
b) formularul cererii și anexa sunt completate corespunzător;
c) certificatul de urbanism este în termenul de valabilitate, iar scopul eliberării sale coincide cu obiectul cererii pentru autorizare;
d) există dovada titlului solicitantului asupra imobilului, teren și/sau construcții, precum și, după caz, a extrasului de plan cadastral și a extrasului de carte funciară de informare, actualizate la zi, dacă legea nu dispune altfel;
e) documentația tehnică - D.T. este completă și conformă cu prevederile anexei nr 1 la legea nr. 50/1991 și ale normelor metodologice;
f) există avizele și acordurile favorabile și, după caz, studiile cerute prin certificatul de urbanism;
g) există referatele de verificare a proiectului și, după caz, referatele de expertizare tehnică/audit energetic, după caz;
h) se face dovada achitării taxelor legale necesare emiterii autorizației de construire/desființare;
i) este aplicată pe piesele scrise și desenate parafa emisă de Ordinul Arhitecților din România, care confirmă dreptul arhitectului/conductorului arhitect, după caz, de a proiecta și semna documentațiile.
Că, în lipsa documentației cuprinzând toate documentele prevăzute de lege salariatul cu atribuții de verificare a documentației nu o primește pentru autorizare și o restituie imediat solicitantului în vederea completării, iar solicitantului nu i se calculează și comunică cuantumul taxei de emitere a autorizației și nu i se încasează nici o astfel de taxă până la momentul la care salariatul respectiv constată că documentația este completă, împrejurare în care o și înregistrează în registrele prevăzute de lege.
Potrivit competențelor și atribuțiilor din lege și din fișa postului, este exclus ca salariatul cu atribuțiile enumerate mai sus să prezinte Primarului Comunei Bîlteni spre semnare un certificat de urbanism și/ sau o autorizație de construire fără ca aceasta să aibă la baza întocmirii o documentație completă, aceasta fiind convingerea Primarului Comunei Bîlteni în momentul semnării unei autorizații de construire.
În situația în care se constată că documentația depusă este incompletă, aceasta se returnează solicitantului în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data înregistrării, cu menționarea în scris a deficiențelor, precum și a elementelor necesare completării acesteia. În această situație termenul legal de maximum 30 de zile necesar pentru emiterea autorizației va curge de la data depunerii documentației completate prin grija solicitantului.
Responsabilitatea emiterii unei autorizații pe baza unei verificări superficiale revine semnatarilor autorizației, în funcție de atribuțiile fiecăruia, respectiv în principal funcționarului din cadrul structurii de specialitate care a verificat documentația, a primit documentația în urma verificării, a redactat autorizația de construire, a semnat-o și a înaintat-o spre semnare secretarului comunei și primarului comunei, în speță apelantului petent care a semnat numai pentru reprezentare în raporturile cu terții a unității administrativ-teritoriale.
Că, responsabilitatea emiterii actului revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit atribuțiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar pentru că lipsa unei semnături atrage nulitatea autorizației rezultă că Primarul Comunei Bîlteni a îndeplinit o obligație legală și nu trebuie sancționat pentru acest fapt.
Cel care trebuie sancționat este exclusiv funcționarul cu atribuții de urbanism din cadrul Primăriei Comunei Bîlteni care are înscrisă între atribuțiile din fișa postului și următoarea atribuție:
„Emite, în baza documentațiilor de urbanism aprobate, certificate de urbanism și autorizații construire în conformitate cu prevederile legii.”
În succesiunea desfășurării atribuțiilor, activitatea de redactare și prezentarea spre semnare a autorizațiilor de construire la secretarul comunei și ulterior la primarul comunei aparțin funcționarului cu atribuții de urbanism din cadrul primăriei.
Practic Primarul nu are la dispoziție decât actul final, autorizația de construire spre semnare, restul documentației fiind la structurile subordonate care au aprobat documentația și au emis autorizația de construire.
Din aceste motive apreciază că apelantul petent nu are o culpă personală în emiterea unei autorizații de construire care are la bază o documentație incompletă, vina fiind exclusiv a funcționarului cu atribuții de urbanism din cadrul primăriei, astfel încât a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție care face obiectul plângerii contravenționale, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii cu amenda contravențională în cuantum de 5000 lei în sancțiunea contravențională „avertisment”, cu menținerea restului dispozițiilor din procesul-verbal.
Conform art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fixat termen de judecată la data de 30.06.2015, fiind citate părțile.
În ședința publică din 08 septembrie 2015 reprezentantul intimatei I. de Stat în Construcții a depus concluzii scrise prin care a solicitat ca, în baza apărărilor formulate în întâmpinare, precum și în temeiul prezentelor concluzii să se dispună, respingerea apelului formulat de apelantul S. D. împotriva sentinței civile nr.47/09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J. ca fiind nelegal și neîntemeiat și menținerea sentinței apelate care este temeinică și legală.
În fapt a arătat că apelantul S. D. a formulat apel împotriva sentinței civile nr.47/09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J. prin care i s-a respins plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/28.08.2014 încheiat de I. Județean în Construcții Gorj sancțiunea fiindu-i aplicată întrucât, în calitate de secretar al unității administrativ teritoriale . autorizația de construire nr.55/18.10.2013, emisă în baza certificatului de urbanism nr.47/31.05.2013 care nu conținea toate avizele și acordurile legale necesare de la furnizorii de utilități din zonă și deținătorii de rețele (apă, electricitate, gaze naturale, telefonie).
Consideră intimata că, criticile de nelegalitate ale sentinței apelate sunt neîntemeiate fiind o reluare a acelorași susțineri privind nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal de contravenție care au fost invocate și la instanța de fond și asupra cărora instanța s-a pronunțat, respingându-le motivat.
Astfel, așa cum a arătat și în întâmpinare, nu poate fi reținută afirmația apelantului potrivit căreia, în conformitate cu prevederile art. 26 alin.(1) lit. i) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată cu modificările și completările ulterioare fapta contravențională nu ar subzista, întrucât textul legal citat de către apelat nu este redat în totalitatea sa în cuprinsul cererii de apel, pe lângă cele două situații prezentate, respectiv emiterea unei autorizații de construire în baza unei documentații incomplete sau în neconcordanță cu prevederile certificatului de urbanism, liniuța a treia a textului legal sus menționat - art. 26 alin.(1) lit. i) - reglementează și alte fapte contravenționale, inclusiv emiterea de autorizații de construire/desființare în baza unor documentații care nu conțin avizele și acordurile legale necesare.
De asemenea, în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, în mod legal și întemeiat instanța de fond a reținut că săvârșirea faptei de către apelant este mai presus de orice îndoială atâta timp cât a semnat Autorizația de construire nr.55/18.10.2013, emisă în baza Certificatului de urbanism nr.47/31.05.2013, care nu conținea toate avizele și acordurile legale necesare de la furnizorii de utilități din zonă și deținătorii de rețele (apă, electricitate, gaze naturale, telefonie).
Cum motivat a reținut instanța de fond, sunt lipsite de relevanță susținerile apelantului potrivit cărora în baza art. 26 alin.(1) lit. i) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată cu modificările și completările ulterioare sancțiunea contravențională trebuia aplicată funcționarilor publici responsabili de verificarea documentațiilor, întrucât apelantul nu a fost sancționat pentru aspecte de ordin tehnic, așa cum eronat a înțeles acesta, ci pentru că trebuia să verifice legalitatea autorizației de construire, iar legalitatea reprezintă îndeplinirea de către actul administrativ semnat a cerinței ca acesta să se conformeze normelor juridice în baza cărora a fost adoptat.
Așa cum a statuat doctrina de specialitate, condițiile generale de legalitate ale unui act administrativ presupun îndeplinirea următoarelor cerințe: a)actul să fie emis în conformitate cu legile adoptate de Parlament și cu toate actele normative cu forță juridică superioară care stau la baza emiterii sale; b)actul să fie emis de autoritatea competentă și în limitele competenței sale; c)să fie emis în forma și cu procedura prevăzute de lege.
Sub acest aspect a menționat că, potrivit dispozițiilor art.24 - Avize și acorduri ale furnizorilor /administratorilor de utilități urbane - din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, aprobate prin Ordinul MDRT nr.839/2009: ,,(1) în vederea constituirii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, este necesară obținerea avizelor/acordurilor furnizorilor/administratorilor de utilități urbane(alimentare cu apă, canalizare, electricitate, gaze, termoficare, telecomunicații, salubritate, transport urban - inclusiv soluțiile de asigurare, branșare și racordare a acestora la infrastructura edilitară, după caz) stabilite prin certificatul de urbanism, inclusiv pentru restricțiile impuse pentru siguranța funcționării rețelelor de transport energetic sau tehnologic din zona de amplasament, după caz.”
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.7 alin.(1) din Legea nr.50/1991 cu modificările și completările ulterioare documentele în copie în baza cărora se emite autorizația de construire sunt următoarele: certificatul de urbanism; dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel; documentația tehnică - D.T.; avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și, după caz, actul administrativ al acesteia; dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
În considerarea celor arătate, responsabilitatea pentru emiterea autorizației de construire nr.55/18.10.2014 fără obținerea nici unui aviz sau acord de la furnizorii de utilități din zonă și deținătorii de rețele (apă, electricitate, gaze naturale, telefonie) conform prevederilor art.49 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, aprobate prin Ordinul MDRT nr.839/2009 revine tuturor semnatarilor actului potrivit atribuțiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Întrucât apelantul mai susține și faptul că secretarul unității administrativ teritoriale semnează autorizația de construire după eliberarea certificatului de urbanism, a precizat că apelantul a semnat pentru legalitate și certificatul de urbanism prin care în mod nelegal nu s-au solicitat avizele și acordurile de la furnizorii de utilități din zonă și deținătorii de rețele (apă, electricitate, gaze naturale, telefonie).
Pentru motivele invocate mai sus, a solicitat respingerea apelului ca fiind nelegal și neîntemeiat și menținerea sentinței nr. 47/09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J., prin care a fost respinsă plângerea contravențională și a fost menținut procesul verbal de contravenție . nr._/28.08.2014 încheiat de I. Județean în Construcții Gorj, ca fiind legal și temeinic.
În drept a invocat OG nr. 2/2001, Legea nr. 50/1991.
Apelul este nefondat.
Analizând apelul declarat pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, a întregului probatoriu administrat, în raport de criticile formulate și prin prisma dispozițiilor art. 466 și urm. din codul de procedură civilă tribunalul reține că prin procesul-verbal de contravenție contestat s-a dispus sancționarea petentului cu sancțiunea amenzii în cuantum de 5000 lei, reținându-se în sarcina acestuia faptul că în calitate de secretar al unității administrativ-teritoriale . Autorizația de construire nr.55 din 18.10.2013, emisă în baza Certificatului de urbanism nr.47 /31.05.2013 care nu conține toate avizele și acordurile legale necesare de la furnizorii de utilități din zonă și deținătorii de rețele (apă, electricitate, gaze naturale, telefonie).
Fapta contravențională pentru care a fost sancționat petentul a fost corect încadrată în dispozițiile art. 26 alin. (l) lit. i din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Tribunalul constată că în mod corect a reținut instanța de fond că procesul-verbal contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanța de judecată. Fapta contravențională reținută în sarcina petentului și contestată de către acesta este descrisă în mod clar în procesul verbal încheiat, starea de fapt consemnată fiind constatată de agentul intimatei, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Faptul că petentul a încălcat dispozițiile art. 26 alin.(1) lit. i) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții este dovedit fără echivoc cu procesul-verbal de constatarea contravenției, a cărei prezumție de legalitate nu a fost răsturnată, potrivit celor reținute de către instanța de fond.
Astfel, din probele depuse de părți rezultă cu certitudine că, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal de constatarea contravenție,i petentul având calitatea de secretar al Comunei Bîlteni, județul Gorj, a emis, alături de primarul comunei, Autorizația de construire nr.55 din 18.10.2013, în baza Certificatului de urbanism nr.47 /31.05.2013 care nu conține toate avizele și acordurile legale necesare de la furnizorii de utilități din zonă și deținătorii de rețele (apă, electricitate, gaze naturale, telefonie).
Motivele de apel invocate de petent nu sunt întemeiate și nu vor fi reținute, cu următoarea motivare.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: i) emiterea de autorizații de construire/desființare: … în baza unor documentații incomplete sau elaborate în neconcordanță cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conținutului-cadru al documentației tehnice pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care nu conțin avizele și acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;”
Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 50/1991, alin.(1) „Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor. (2) Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.”
Fiind actul final de autoritate al administrației publice locale autorizațiile de construire se emit conform art. 4 alin (1) lit. e) din același act normativ de primarii comunelor pentru lucrările care se execută.
Legea administrației publice locale nr. 215/2001stabilește prin art.116 alin.(1) și art. 117 lit. h) că fiecare unitate administrativ-teritorială are un secretar salarizat din bugetul local, că secretarul comunei este funcționar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative care îndeplinește, în condițiile legii, atribuții prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local, de primar, după caz.
În acest sens, Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinței nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții stabilește prin dispozițiile art. 49 că „ Alături de autoritatea administrației publice emitente, autorizația de construire/desființare se semnează de secretarul general sau de secretar. … Responsabilitatea emiterii actului revine tuturor semnatarilor acestuia potrivit atribuțiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare.”
Așa fiind, în condițiile în care atât Autorizația de construire nr. 55/2013 cât și Certificatul de urbanism nr. 47/2013 au fost semnate de către petent, în calitatea sa de secretar al Comunei Bîlteni, răspunderea contravențională a fost corect stabilită, petentul având calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat.
Va fi respins și motivul de apel referitor la individualizarea sancțiunii în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Constatând existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, instanța de apel apreciază că prin aplicarea sancțiunii, respectiv minimul amenzii contravenționale, intimata a realizat o corectă individualizare a sancțiunii, în raport de gravitatea faptei săvârșite, procesul-verbal respectând așadar și condiția de proporționalitate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă, dar și de valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale în baza cărora petentul a fost sancționat.
Faptul că în domeniul contravențiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții nu este aplicabilă sancțiunea avertisment reprezintă o opțiune a legiuitorului, care poate stabili natura sancțiunilor și asprimea acestora, în funcție de gravitatea faptei și de valorile sociale afectate sau expuse riscului de a fi periclitate prin săvârșirea acesteia.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunțată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei (paragraful 40), Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunțată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei (paragraful 42), Hotărârea din 6 iulie 2004, pronunțată în Cauza B. și alții împotriva Moldovei (paragraful 24) că statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context.
Deși Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor precizează, la art. 7 alin. (3), că "Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune", Legea nr. 50/1991 constituie o lege specială, care reglementează contravențiile la regimul executării lucrărilor de construcții, astfel că, față de cadrul general reprezentat de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aceasta poate institui reguli diferite de sancționare a acestui tip de contravenții, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.
Aceasta concluzie reiese și din economia art. 35 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, care dispune în sensul că sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 numai "în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel".
Sentința instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea garanțiilor procesuale statuate de jurisprudența și legislația CEDO în materie, cu mențiunea că prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul a fost răsturnată indubitabil prin probatoriul administrat.
În considerarea celor expuse, se apreciază că instanța de fond a stabilit o judicioasă stare de fapt, dând o interpretare și aplicare corectă a legii, probele administrate nu au înlăturat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatarea contravenției, apelul urmând a fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (1) din codul de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent S. D. având CNP_, cu domiciliul în comuna Bîlteni, . împotriva sentinței civile nr. 47 din data de 09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata I. R. în Construcții Sud Vest Oltenia - I. Județean în Construcții Gorj cu sediul în Municipiul Târgu J., ., . Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 septembrie 2015.
Președinte, M. C. S. | Judecător, L. M. | |
Grefier, M. R. |
Red. L.M./ tehn.E.B.
4 ex./24 septembrie 2015
J.fond P. L.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 308/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1859/2015.... → |
|---|
