Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 479/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 479/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 183/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizie nr. 479/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. B.
Judecător: C. C.
Grefier: E. D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul petent S. O. F. împotriva sentinței civile nr. 1154 din data de 18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat. De asemenea, s-a învederat faptul că nu a fost achitată de către apelantul petent diferența de taxă de timbru în cuantum de 10 lei, fiind citat cu această mențiune la termenul de judecată acordat.
În conformitate cu dispozițiile art.95 alin (2) Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea apelului de față a fost efectuată în sistem informatic prin programul ECRIS, astfel că a fost înregistrat la data de 29.08.2014 și repartizat completului C. A03 cu termen recomandat la 13.03.2015. Prin rezoluția privind modificarea datei recomandate prevăzută de sistemul Ecris, s-a dispus din oficiu modificarea datei recomandate de la data de 13.03.2015 la data de 28.11.2014 raportat la dispozițiile Hotărârii Plenului CSM nr. 714/2013 și 718/2014 coroborat cu Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 18/2014.
În raport de dispozițiile art. 470 NCPC, s-a dispus comunicarea cererii de apel către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G., căruia i s-a pus în vedere să depună întâmpinare, raportat la dispozițiile art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013, în termen de 15 zile de la comunicarea cererii de apel. Nefiind depusă întâmpinare, prin rezoluția din data de 06.01.2015 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 11.02.2015, pentru când părțile au fost legal citate.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art. 482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
În condițiile art.244 alin.1 și alin.2 NCPC coroborat cu art.34, alin.2 din OG nr.2/2001 se are în vedere că dispozițiile art.242 și art.411 alin.1 și alin.2 NCPC nu se aplică în domeniul de față.
În condițiile art.208 NCPC constată că intimatul nu a depus întâmpinare la cererea de apel, fiind aplicabilă sancțiunea decăderii acestuia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În condițiile art.245 și următoarele coroborat cu dispozițiile art.482 și art.245 și următoarele NCPC tribunalul pune în discuție, din oficiu, excepția netimbrării cererii de apel, fiind o excepție de fond care face inutilă în tot administrarea de probe și cercetarea în fond a cauzei și rămâne în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 1954 din 28.03.2014, pronunțată de Judecătoria Tg.J., în dosarul nr._, s-a declinat competența soluționării plângerii formulată de petentul S. O. F. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G. în favoarea Judecătoriei Tg.Cărbunești.
Prin sentința civilă nr. 1154 din 18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, în dosarul nr._, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. O. F., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/01.01.2014, întocmit la data de 01.01.2014 de Serviciul Rutier G., petentul S. O. F. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei, fiind aplicată măsura complementară de reținere a permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia la data susmenționată ora 11,56, a condus autoturismul Audi A6, cu numărul de înmatriculare_ pe DN67, în localitatea Scoarța, jud. G., fiind înregistrat de aparatul radar Autovision pe hardul GJ21, montat pe MAI_ circulând cu viteza de 103 km/h pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 de Km/h, depășind cu 50 de km/h viteza legală. În autoturism conducătorul auto era singur.
Procesul-verbal contestat a fost semnat de petent, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat susținerea acestuia în sensul că nu are obiecțiuni.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a verificatz legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a avut în vedere prevederile art.102 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2002, republicată, conform cărora”constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Din perspectiva Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale faptele contravenționale intra in sfera cauzelor penale.
În acest sens s-a pronunțat CEDO in cauza A. contra României când a hotărât că faptele contravenționale intra sub incidenta art. 6 paragraf 2 din Convenție.
Art. 6 paragraful 2 din Convenție prevede ca o persoana acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când vinovăția sa este legal stabilită.
Instanța, analizând probele pe care organul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținută in procesul-verbal de contravenție, le-a apreciat ca fiind concludente întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției.
Astfel, instanța a apreciat, în raport de actele depuse de către intimatul I. G., că la momentul controlului realizat de către operatorii din cadrul I. G. aparatul radar utilizat era verificat metrologic conform buletinului nr._.04.2013, iar această verificare metrologică avea un an valabilitate, astfel că la data întocmirii procesului verbal de contravenție, 01.01.2014, se afla în perioada de valabilitate a verificării, iar operatorul era autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar conform atestatului nr._/02.04.2010 emis de Serviciul Rutier din cadrul I. G..
Viteza cu care circula autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ la momentul înregistrării de către aparatul radar era de 103 km/h, conform fotografiilor video radar înaintate de intimat, din cuprinsul acestor fotografii rezultând atât viteza de deplasare a autoturismului, cât și situarea acestuia pe raza localității,din succesiunea imaginilor rezultând fără dubiu că în toate cele șase fotografii este surprins același autoturism.
Intimatul a probat astfel cu respectarea normelor metrologice instituite prin Ordinul 301/2005 faptul că petentul a circulat cu viteza de 103 km/h pe raza localității, încălcându-se astfel dispozițiile legale in materie conform cărora viteza maximă în interiorul localității este de 50 km/h.
Cât privește susținerea petentului că viteza cu care circula era mult mai mică decât cea consemnată în procesul verbal de contravenție, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi reținută, întrucât constatarea contravențiilor ce se referă la viteza de circulație a autoturismelor în trafic se realizează cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate si verificate metrologic care se află în dotarea poliției rutiere, urmând ca aceste aparate video – radar să îndeplinească cerințele prevăzute de Ordinul nr. 301/2005, modificat prin Ordinul nr.187/14.07.2009.
Normele de metrologie care reglementează erorile de măsurare a vitezei de către cinemometre sunt luate în calcul cu ocazia verificării și omologării metrologice, însă odată verificate, se consideră că aceste aparate indică o valoare reală, eliberându-se buletinele de verificare metrologică, care până la proba contrară se consideră ca fiind actul ce certifică faptul că aparatul indică o valoare convențional adevărată, întrucât este știut că niciun aparat de măsurare în orice domeniu nu poate prezenta o valoare adevărată absolută.
Printr-o motivare contrară s-ar considera că toate măsurătorile efectuate s-ar afla sub semnul îndoielii și în consecință, nu s-ar putea realiza o activitate de control, deși din interpretarea juridică a normelor invocate rezultă că acestea sunt considerate ca cerințe obligatorii și premergătoare, ce trebuie avute în vedere de specialiștii în materie cu ocazia verificării aparatelor și anterior eliberării buletinelor de verificare metrologică.
Din buletinul de verificare metrologică a rezultat că acesta a fost emis la data de 17.04.2013, iar cinemometrul de control rutier tip Autovision are ca rezultat al verificării mențiunea de admis, fiind o instalație etalon pentru verificarea pe teren a cinemometrelor în condițiile NML 021-05, valabilitatea verificării fiind pe o perioadă de un an de zile, astfel că la data întocmirii procesului verbal de contravenție, 01.01.2014, se afla în perioada de valabilitate a verificării, îndeplinind cerințele metrologice și tehnice prevăzute de punctul 3 din Norma de Metrologie Legală 021 – 05.
În consecință, încadrarea într-o anumită faptă încriminată de legea contravențională depinde de măsurarea exactă a vitezei autovehiculului condus de contravenient, iar pentru a se asigura o măsurare cât mai corectă, în toate cazurile, legiuitorul a prevăzut că viteza se determină cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
De asemenea, verificarea metrologică este modalitatea de control metrologic legal prin care se constată și se confirmă că mijlocul de măsurare îndeplinește cerințele prevăzute în reglementările de metrologie legală, această verificare realizându-se atât inițial, înainte de darea în folosință, cât și periodic, la intervale regulate de timp stabilite în lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța a apreciat că agentul constatator a făcut o corectă individualizare a acesteia, raportat la disp. art.21 alin.3 din OG 2/2001.
Față de considerentele expuse mai sus, reținând că starea de fapt consemnată în procesul-verbal este confirmată de cele constatate prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, având în vedere și dispozițiile art. 34 alin.1 O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție . nr._/01.01.2014, întocmit de Serviciul Rutier G. a fost încheiat în mod legal și temeinic, iar plângerea petentului a fost neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva sentinței civile nr. 1154 din 18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, în dosarul nr._, a declarat apel petentul S. O. F., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii de apel a susținut faptul că în fapt, a menționat că a promovat plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 01.01.2014 încheiat de Vladuț I. din cadrul I. G.-Serviciul Rutier, jud.G. prin care a fost sancționat cu suma de 720 lei amendă și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, a cărui anulare a solicitat-o și repunerea în situația anterioară.
Prima critică pe care o reiterează e faptul că în mod eronat a fost stabilit cuantumul amenzii în cuprinsul actului contestat cu motivarea că de la 1 ianuarie salariul minim brut a crescut de la 800 la 850 de lei, ceea ce înseamnă ca valoarea unui punct de amendă a fost de 85 de lei, față de 80 de lei, cât valora un punct-amendă în 2013. Codul Rutier stabilește, la articolul 98, că amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate. Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
A precizat că a fost sancționat pentru nerespectarea prevederilor art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. 195/2002 și art.121 alin. 1 din. H.G.nr. 1931/2006, solicitând pe aceasta cale anularea procesului-verbal constatator, fiind greșit cuantumul amenzii.
În concluzie, în mod eronat a fost stabilită amenda de 720, însemnând 9x80=720, corect fiind 9x85=765 lei, fiind greșit atât valoarea unui punct-amendă cât și cuantumul amenzii.
În altă ordine de idei în data de 01 ianuarie 2014, se afla la Rânca unde și-a petrecut Revelionul.
În jurul orei 10 și jumătate a fost sunat de părinții săi și i-a anunțat ca fiica sa A. Katia în vârsta de 5 ani nu se simte bine și că ar trebui dusă la un medic. A plecat imediat, după ce a stabilit cu dumnealor, că dacă lucrurile se înrăutățesc, să cheme salvarea.
În localitatea Scoarța a întâlnit o mașină de poliție în care era un singur polițist și a oprit la semnalul acestuia.
După formalitățile de a-i aduce la cunoștință că a fost înregistrat cu 103 km/h, i-a învederat situația în care se afla, și l-a rugat să manifeste oarecare înțelegere în a-l încadra într-o contravenție care privea depășirea vitezei cu mai puțin de 50 km/h în localitate, având în vedere că orice aparat de măsură poate prezenta erori admisibile și, pe tot drumul parcurs, s-a străduit să circule atent și sub 100 km/h.
Polițistul nu a prezentat niciun fel de clemență, insistând ca să precizeze că era singur în mașină.
Situația în care se afla nu i-a permis să stea la discuții cu agentul, a menționat doleanța acestuia în procesul verbal, pe care l-a semnat, fără să mai obiecteze în vreun fel și și-a continuat drumul.
A ajuns la locul unde se afla fiica sa pe care a luat-o pentru a o transporta la spital, cu toate ca tatăl său chemase salvarea .
Pe drum a întâlnit salvarea care i-a făcut semn să oprească, întrebâdu-l dacă transportă o fetiță la spital.
A răspuns afirmativ, după care un echipaj de specialiști au urcat fetița în salvare, i-au făcut un consult succint și au pornit spre stația de salvare, urmărindu-i îndeaproape.
Șoferul de pe salvare i-a precizat că s-a primit un telefon cu mențiunea că pacientul este în autoturismul Audi negru, de București.
În dovedirea celor relatate e și fișa emisă de Spitalul Județean de Urgență pe care a atașat-o în fotocopie la dosar.
A învederat că deși a solicitat să i se încuviințeze un probatoriu complet, în sensul vizualizării DVD-ul deținut de către reprezentanții Inspectoratului de Poliție Județean G., cât și a probei cu înscrisuri aceasta a refuzat acest aspect.
Așadar, hotărârea atacată este dată atât cu încălcarea art.6 C.P.C. privind dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil cât și art.6 C.E.D.O., cunoscut fiind faptul că limitarea dreptului la o instanță prin administrarea unui probatoriu incomplet poate afecta substanța dreptului la o instanță printr-o cenzură abuzivă atât a chestiunilor de fapt cât și a celor de drept.
De asemenea, a constatat că au fost încălcate și prevederile art.7 și 8 din C.P.C. referitor la legalitatea și egalitatea.
Practic prin atitudinea procesuală din cursul judecații de la instanța de fond nu s-au avut în vedere îndatoririle judecătorilor referitor la asigurarea respectării dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților în procesul penal. Așadar, a fost într-o poziție de inferioritate, producându-se astfel o discriminare în încuviințarea probatoriului în cauza dedusă judecății prin imposibilitatea administrării unor probe și în apărare, avându-se în vedere faptul că orice măsură a judecătorului în cadrul procesului trebuie să fie în deplină consonantă cu legea și să se întemeieze pe aceasta, în caz contrar hotărârile sale fiind susceptibile de a fi desființate în căile de atac.
Totodată, prin neadministrarea probatoriului solicitat s-a încălcat încă o dată principiul egalității armelor, consacrat și de art. 13 și 14 C.P.C. privind dreptul la apărare și contradictorialitatea, în care este consacrat dreptul părților de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului, luând cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte în scris și oral și să exercite căile legale de atac.
A menționat faptul că, deși a promovat o plângere contravențională, atitudinea instanței de judecată nu a fost diferită cu nimic de cea a agentului de poliție, care din dorința de a sancționat un conducător auto, nu a suplimentat probatoriul solicitat, încălcându-se astfel și art.22 din NCPC privind rolul aflării adevărului al judecătorului.
Din interpretarea art.34 alin. l O.G. nr.2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, sarcina probei revenind celui care contestă procesul-verbal în condițiile Codului civil „cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească" și articolelor din N.C.Proc.Civ „ părțile au îndatorirea să-și probeze pretențiile și apărările".
Petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art.6 din Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Or, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică "în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul -verbal".
În aceste condiții, instanța poate constata imposibilitatea aprecierii legalității și proporționalității sancțiunii contravenționale aplicate.
Față de cele menționate anterior, a solicitat suplimentarea probatoriului administrat în cauza fiind necesar să se încuviințeze proba cu încrisuri, urmând a fi vizualizat și suportul electronic (dvd-ul) de care nu a luat la cunoștință nici pana în prezent.
În considerarea celor expuse, a solicitat admiterea apelului promovat, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare in judecata și anularea procesului verbal contravențional, înlăturarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere și exonerarea de la plata vreunei amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere, în baza art.480 C.P.C.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile O.G.nr.2/2001, actualizată, Constituția României, art.6, paragraf 1 C.E.D.O., Normele de Metrologie Legală NML 021-05, C.Civ., art.466 și urm. N.C.P.C.
În condițiile art.245 și următoarele NCPC, coroborat cu dispozițiile art.197 NCPC, tribunalul se va pronunța mai întâi asupra excepției netimbrării căii de atac de față făcând inutilă în tot administrarea de probe și cercetarea în fond a cauzei.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin rezoluția privind fixarea primului termen de judecată din 06 Ianuarie 2015, s-a pus în vedere apelantului petent obligația de a achita diferența de taxă de timbru în cuantum de 10 lei, în condițiile art.19, 28, 53 și 55 din OUG nr.80/2013, obligație ce nu a fost complinită în condițiile art.470 alin.3 și art.471 alin.3 din NCPC coroborat cu dispozițiile art.XV alin.2 din Legea nr.2/2013, care în condițiile art.197 NCPC trebuia să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, care se atașează la cererea de apel, întrucât în caz contrar atrage anularea acesteia în condițiile legii.
Conform dispozițiilor art.33 alin.1 din OUG nr.80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat cu excepția celor prevăzute de lege, iar conform dispozițiilor art.19 din aceeași ordonanță calea de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra plângerii contravenționale se taxează cu 20 lei, pentru ca în art.53 din ordonanță să se dispună modificarea art.36 din OG nr.2/2001, în care se menționează că atât plângerea, cât și apelul, precum și pentru oricare alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Astfel, deși apelantul petent a fost încunoștințat prin citație că până la primul termen de judecată are obligația să achite diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei aferentă căii de atac de față, așa cum au fost stabilite de instanță, acesta nu a făcut dovada achitării acestei sume.
De altfel, citația a fost depusă la data de 09 Ianuarie 2015, în căsuța poștală de la adresa indicată de apelantul petent prin cererea de apel, respectiv București, ., ..
Față de aceste considerente și având în vedere poziția procesuală adoptată de apelantul petent, precum și dispozițiile art.33 alin.1 din OUG nr.80/2013 potrivit cărora: “ 1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. (2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art.200 alin.2 teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art.200 alin.2 teza I din codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art.201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru; coroborat cu dispozițiile art.197 NCPC, care menționează: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii”; tribunalul urmează să admită excepția netimbrării și să anuleze calea de atac de față ca fiind netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează apelul, formulat de apelantul petent S. O. F., CNP_, domiciliat în București, ., ., ., sector 3 împotriva sentinței civile nr. 1154 din 18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G. cu sediul în Tg-J., ., județul G., ca insuficient timbrat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, C. B. | Judecător, C. C. | |
Grefier, E. D. M. |
Red.B.C./Tehnored.C.R.
jf. P. N.M.
4 ex./ 11 Martie 2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 531/2015.... → |
|---|
