Pretentii. Sentința nr. 82/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 82/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 8238/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 82/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea acțiunii promovată de reclamanta P. M. H. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta P. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic T. M. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare.
Tribunalul, din oficiu, verificându-și competența în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic T. M. pentru reclamantă având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumelor restante datorate societății reclamante reprezentând contravaloarea prestărilor de salubrizare, a penalităților de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, tribunalul constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.10.2014 sub nr._, reclamanta P. M. H. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta P. P. solicitând să fie obligată la plata sumei de 171,12 lei cu titlu de debit cert, lichid si exigibil, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare efectuate de către reclamantă în perioada 01.10.2011 – 31.03.2013, la plata sumei de 125,28 lei reprezentând penalități de întârziere, în procent de 0,1% pe zi, raportate la debitul pe care aceasta îl are față de reclamantă, calculate conform anexei și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 23,71 lei constând în taxa de timbru.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între P. M. H. S.R.L. și pârâtă s-a încheiat prin voința comună a părților, sub forma unui înscris sub semnătură privată, un contract de prestări servicii înregistrat sub nr._/07.11.2007 având ca obiect, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale de la adresa de precolectare indicată de pârâtă, conform declarației anexă la contract.
Având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile de validitate ale unei convenții și că, potrivit art. 969 C.civ. anterior ,,contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, reclamanta consideră că respectivul contract încheiat de societatea reclamantă cu pârâta produce efecte valabile, generând drepturi și obligații în beneficiul, respectiv sarcina părților.
Ca urmare a executării obligațiilor ce îi reveneau, în temeiul contractului amintit, societatea reclamantă a început efectuarea prestațiilor, care s-au derulat în mod neîntrerupt pe perioada 01.10.2011 – 31.03.2013, iar pentru plata lor, lunar s-a emis câte o factură, astfel încât pentru întregul interval de timp menționat s-a întocmit un număr de 6 facturi (_/05.03.2012,_/25.05.2012,_/03.09.2012,_/26.11.2013,_/26.02.2013,_/02.05.2013) în valoare totală de 171,12 lei.
Conform Art.14: (2) din Contract „ Factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de cinci zile de la primire. Contestația se depune la registratura departamentului comercial al operatorului, acesta fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți.
(3) Utilizatorul este obligat ca în cazul în care nu a primit factura în termen de trei zile de la data maximă de emitere stabilită la alin. 1, să se prezinte în a patra zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se consideră de drept acceptată la plată”.
Pârâta prin necontestarea debitului datorat în termenul contractual, înseamnă că a acceptat la plată facturile fiscale și, în consecință și-a însușit debitul în sumă totală de 171,12 lei.
Art.46 C.. un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura independent de orice semnătura, dovedește față de emitent încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează.
Pentru a avea forță probantă față de persoana care nu a redactat-o, în speță față de pârâta, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată de către acesta.
Conform art.46 C.. către debitor probează obligațiunile comerciale, factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit, prin fapte concludente.
Potrivit art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În aplicarea acestui principiu, art.1073 cod civil dă dreptul creditorului să pretindă debitorului îndeplinirea exactă a obligației sale, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunări.
În ceea ce îl privește, însă, pârâta nu a înțeles să-și execute de bună voie obligația de plată, nici până prezent, debitul devenind cert, lichid și exigibil, pentru toate facturile emise în perioada 01.10.2011 – 31.03.2013, a căror valoare, de ansamblu, este de 171,12 lei, acesta fiind și motivul pentru care s-a promovat cererea de față.
Certitudinea efectuării prestațiilor a dovedit-o printr-o . texte din contract, dintre care au fost exemplificate cu prevederile art.8, lit. a), f), g), n), o), p) din contractul de prestare al serviciului de salubrizare al localitățile.
Din ansamblul acestor dispoziții contractuale rezultă că, în concepția legiuitorului, de la data când societatea reclamantă s-a obligat să efectueze prestații în favoarea beneficiarului său, ele nu se pot executa decât continuu fără nici un fel de întrerupere, indiferent de conduita beneficiarilor săi, deoarece în caz contrar el riscă să suporte sancțiunile pe care sunt împuternicite să i le aplice Primăria Municipiului Târgu-J., Agenția de Mediu și Poliția Sanitară și că, numai în mod excepțional, în anumite împrejurări deosebite și imprevizibile, s-ar putea întâmpla ca vreuna să rămână neexecutată. Dar, ori de câte ori s-ar invoca existența vreunui asemenea caz, sarcina probei nu revine prestatorului, el nefiind obligat să se justifice, ci incumbă beneficiarului prestației, ținut să se conformeze prevederilor art.1169 din Codul Civil; în caz contrar, refuzul său de plată nu poate fi interpretat decât ca neîntemeiat, efectuat cu rea-credință, fără nici o acoperire legală.
Deci, atât din punct de vedere legal, cât și contractual, în toate situațiile când beneficiarii prestațiilor de salubrizare intenționează să refuze plata unora dintre facturi, pe motiv de neexecutare sau de executare necorespunzătoare, a obligațiilor asumate de societatea reclamantă, lor le revine îndatorirea de a întocmi și a prezenta din proprie inițiativă, mai înainte de declanșarea oricărui litigiu, acte de constatare, care să fie opozabile, care nu pot fi contrazise și în baza cărora se impune asumarea întregii responsabilități în fața autorităților competente.
Cu atât mai mult, în cazul concret, atâta timp cât din partea pârâtei nu s-au semnalat nici un fel de reclamații întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, certitudinea realizării sarcinilor ce le-au revenit, este indiscutabilă.
În același sens, certitudinea efectuării în ritm continuu a prestațiilor la care s-au angajat este garantată și prin existența unor interese majore, care nu sunt și nu pot fi lăsate la libera apreciere a părților contractante, ci se raportează la nivelul întregii comunități și de aceea, prin implicarea autorităților centrale și a celor locale, s-au luat măsuri, pe cale normativă, de natură să asigure igiena colectivă, apărarea colectivității împotriva factorilor nocivi, starea de sănătate a întregii populații și a mediului înconjurător.
Iar, din aceste puncte de vedere, încercările pârâtei de a se sustrage de la plata sumelor datorate sunt inoportune, dând dovadă de lipsă de responsabilitate contractuală și de abuz de drept.
În același timp, a solicitat să se observe că părțile au inserat în contract, la art.19, o clauză penală, stabilind că, în caz de neexecutare a obligației la termenul stabilit, pârâta datorează daune interese moratorii sub forma penalităților de întârziere de 0,1 %/ zi de întârziere, raportate la nivelul debitului.
Conform art.1069 Cod civil clauza penală este o compensare a daunelor interese ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Este vorba deci despre o evaluare anticipată a prejudiciului, prin convenția părților, încercat de către creditor în cazul neexecutării la timp a obligației. Clauza penală fiind un contract, este obligatorie între părți.
Art.1088 Cod civil stabilește faptul că la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, în afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate, nefiind debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, în afară de cazurile în care dobânda curge de drept. Din nou, acest articol face trimitere la dispozițiile codului comercial, derogatorii în acest sens, care stabilesc prin art.43 faptul că debitorul datorează dobânzi de drept de la data scadenței, chiar fără a fi pus în întârziere.
S-a considerat că, în cauza dedusă judecății, sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art.969, 970 și 1.073 Cod civil.
Art.969 C.civ. prevede obligativitatea respectării convențiilor legal făcute între părțile contractante. În caz contrar, este antrenată răspunderea civilă contractuală a părții care și-a nesocotit obligațiile.
După cum se observă, în cauza dedusă judecății s-a făcut dovada existenței contractului încheiat între părți, precum și faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată.
În virtutea contractului și-a asumat o obligație de a face pe care a respectat-o, prestând servicii de salubrizare pârâtei conform obiectului contractului, iar pârâta nu a respectat obligația de plată a sumei de bani aferente serviciului de care a beneficiat.
Având în vedere îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții ale răspunderii civile contractuale, respectiv existența unui contract, existența unei fapte ilicite (pârâta nerespectându-și obligația de plată a serviciilor de care a beneficiat, pe care și-a asumat-o prin contract), a unui prejudiciu întrucât s-au prestat servicii pentru care nu a fost încasat prețul pe care pârâta s-a obligat să-1 achite prin semnarea contractului), a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a elementului subiectiv (prin semnarea contractului, pârâta i-a însușit obligația de plată a serviciilor, aceasta nesocotindu-și obligațiile în cunoștință de cauză), considerând că în cauza dedusă judecății este antrenată răspunderea civilă contractuală a pârâtei.
De asemenea, creanța solicitată de către societate îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 C. pr. civ.
Astfel, în primul rând, reclamanta este titulara unei creanțe certe a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea pârâtei de a plăti o sumă de bani, cu mențiunea că obligația patrimonială este una comercială.
În al doilea rând, creanța este certă, lichidă și exigibilă. Creanța este certă, întrucât existența ei rezultă din facturile emise, având o existență neîndoielnică. De asemenea, creanța este lichidă având în vedere faptul că este determinată în ceea ce privește cuantumul ei prin înscrisuri însușite de pârâtă și opozabile acesteia. În fine, creanța este exigibilă întrucât toate facturile au ajuns la scadență. Conform art.14, alin (1) din contractul de prestare „ Utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii facturii”.
A solicitat ca în lumina dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, să fie obligat pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În drept reclamanta și-a întemeiat prezenta cerere de chemare în judecată pe dispozițiile consacrate de art. 969, 970 și 1073 Cod civil, art. 43 Cod comercial, art.3 din O.G. nr.9/2000, de Legea nr. 356/2002 si Legea nr. 2/2002, Legea 422/2002, Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
În dovedirea cererii au fost anexate în xerocopie, următoarele acte: contractul nr._/07.11.2007; facturile fiscale (_/05.03.12,_/25.05.12,_/03.09.12,_/26.11.13,_/26.02.13,_/02.05.13) și calculul penalităților de întârziere.
În temeiul art. 411 alin.1, pct.2 C. pr. civ., a solicitat judecarea în lipsă.
Deși, prin rezoluția din data de 31.10.2014 i s-a comunicat pârâtei P. P. o copie de pe cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la primirea copiei de pe cererea de chemare în judecată sub sancțiunea prevăzută de art. 208 Cod procedură civilă conform căruia nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții în afara celor de ordine publică, pârâta nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
D. urmare, prin rezoluția din data de 04.12.2014, văzând și prevederile art. 201 Cod procedură civilă s-a fixat termen de judecată la data de 23.01.2015, fiind citate părțile.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.
Luând în examinare prezenta acțiune așa cum a fost formulată, raportat la înscrisurile dosarului, tribunalul constată și reține următoarele;
Reclamanta a solicitat prin prezenta acțiune obligarea pârâtei la plata debitului în sumă de 171,12 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare efectuate în perioada 01.10._13, cu penalități de întârziere aferente în sumă de 125,28 lei, cu cheltuieli de judecată în sumă de 23,71 lei reprezentând taxă de timbru.
Debitul solicitat a fost recunoscut de pârâtă prin semnarea facturilor, astfel că instanța reține că acesta datorează reclamantei în totalitate suma de 171,12 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate și neachitate, capătul de cerere principal fiind admisibil.
Cu referire la capătul de cerere privind plata de penalități, reclamanta a susținut că potrivit dispozițiilor din contractul părților, la acest debit pârâta datorează suma de 125,28 lei penalități de întârziere ce nu au fost contestate de către pârât, calculată conform tabelului anexat, având în vedere că în conformitate cu art. 969 Cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Reține instanța că pârâta datorează aceste penalități în temeiul dispozițiilor contractuale invocate de reclamantă, care se coroborează cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, în care, la art. 42 al. 9 se stipulează că factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
De asemenea, alin. 10 al art. 42 prevede expres că neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:
a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;
c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
În considerarea celor expuse, se apreciază că și cererea accesorie de acordare a penalităților este admisibilă, pârâta datorând penalități de întârziere în cuantum de 105,57 lei, pentru debitul datorat și neachitat.
Față de considerentele ce preced, acțiunea dedusă judecății va fi admisă și se va institui în sarcina pârâtei obligația de plată în favoarea reclamantei a sumei de 171,12 lei reprezentând debit neachitat la data soluționării cauzei, în expresia contravalorii prestațiilor efectuate în perioada 01.10.2011 – 31.03.2013 și a penalităților de întârziere în cuantum de 125,28 lei, precum, și în baza dispozițiilor art. 453 alin 1 Cod de procedură civilă, va fi obligată pârâta și la plata sumei de 23,71 cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată și dovedită de aceasta prin chitanța atașată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea P. M. H. S.R.L. având C. RO_ și sediul procesual ales la punctul de lucru în municipiul Tg-J., ..1, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta P. P. având CNP_ și domiciliul în municipiul Tg-J., ., județul Gorj.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a debitului restant în sumă de 171,12 lei, a penalităților în cuantum de 125,28 lei și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 23,71 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. C. | ||
Grefier, M. R. |
Red. C.C./Tehn. M.R.
4 ex./02.02.2015
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 60/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 303/2015.... → |
|---|
