Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1524/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1524/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 10339/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1524/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător C. B.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean G. împotriva sentinței civile nr. 7098 din data de 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat.
În condițiile art. 131 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 482 C.pr.civ. tribunalul a stabilit că este competent general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În condițiile art. 244 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 479 C.pr.civ. tribunalul declară încheiată cercetarea procesului și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 C.pr.civ.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 7098 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petentul D. G. în contradictoriu cu intimata I. G., fiind anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție criticat a fost sancționat petentul cu amendă în cuantum de 170 lei în baza art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 pentru că la data de 30.06.2014, ora 20:50, pe . fi precizată localitatea) a condus autoturismul marca Ford Fiesta nr._, fără a purta centura de siguranță în timpul deplasării, fiind singurul autoturism. În procesul-verbal petentul a făcut mențiunea că nu este de acord cu cele înscrise în procesul-verbal, refuzând să semneze de luarea la cunoștință, motiv pentru care s-a procedat la comunicarea prin poștă a actului de sancționare. În procesul-verbal nu s-au făcut mențiuni cu privire la un martor asistent sau la imposibilitatea menționării unui martor asistent.
Actele comunicate de intimată au confirmat aceeași situație din procesul-verbal de contravenție.
Instanța de fond a considerat că cele reținute în procesul verbal cu privire la situația de fapt și la elementele de formă conduc la concluzia că agentul constatator a indicat formal locul săvârșirii faptei, deoarece menționarea unei străzi fără a arăta localitatea în care se află acea stradă nu echivalează cu menționarea locului săvârșirii faptei, iar cu privire la împrejurarea că autoturismul se afla în mers înainte de oprire s-a constatat că nu constituie o precisă descriere a faptei, nefiind indicate sensul deplasării și locul opririi, necesare pentru a se aprecia corect asupra faptei descrise în procesul-verbal. S-a constatat că sunt reale și susținerile în ce privește lipsa mențiunilor cu privire la martorul asistent și s-a apreciat că era necesar pentru a se verifica asupra temeiniciei procesului-verbal de contravenție.
Având în vedere natura acțiunii cu care instanța a fost învestită, instanța de fond a luat în considerare practica Curții Europene care a stabilit, cu valoare de principiu, că dacă este permis statelor să scoată de sub imperiul legii penale anumite fapte pe care să le catalogheze ca fiind contravenții, este inadmisibil ca persoanele care săvârșesc faptele respective să se găsească într-o situație mai puțin favorabilă decât persoanele care săvârșesc infracțiuni prin simplul fapt că regimul juridic național aplicabil este diferit decât cel din materie penală (A. c. României, G. c. României, Öztürk c. Germaniei, Campbell și Fell c. Marii Britanii, DEmicoli c. Malta). Pe cale de consecință, în concordanță cu exigențele CEDO, în cauză petentului îi sunt recunoscute garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, prevăzute de par. 2 și 3 al art. 6 din CEDO.
Între garanțiile instituite de art. 6 din CEDO se numără și prezumția de nevinovăție a celui bănuit de săvârșirea faptei. Această prezumție, fiind relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cadrul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
În cauza de față agentul constatator nu a făcut dovada că petentul este vinovat de săvârșirea contravenției descrisă în procesul-verbal, instanța fiind în situația de a aprecia cu privire la veridicitatea celor înscrise în procesul verbal. Deoarece raționamentul expus mai sus impunea agentului constatator să aducă dovezi care să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, instanța constatând că nu s-a răsturnat prezumția de nevinovăție a petentului în cursul judecății plângerii, a admis această plângere și a dispus anularea procesului-verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie cu motivarea, în esență, că în fapt, petentul a fost sancționat pentru nefolosirea centurii de siguranță în timpul mersului.
În opinia sa, prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză.
Astfel, fapta săvârșită de contravenient a fost constatată, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului.
Pe de altă parte, în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte contrariul celor consemnate în procesul-verbal de contravenție contestat.
În aceste condiții, a apreciat că simplele susțineri ale petentului cum că nu ar fi vinovat de cele reținute în sarcina sa, nedovedite în vreun med, nu sunt în măsură a înlătura prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
Față de considerentele expuse, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.
Intimatul petent a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea soluției instanței de fond pentru considerentele că susținerea apelantei că s-ar fi interpretat eronat probele este nefondată, cât timp singurele probe administrate de apelantă în cauză au fost înscrisurile constând în procesul-verbal de contravenție și cazierul auto, care însă nu fac dovada cu privire la comiterea contravenției dedusă judecății.
A susținut intimatul că nu este suficientă doar constatarea faptei de către lucrătorul de poliție, că reclamantul a negat comiterea faptei, nu a fost desemnat un martor asistent și nici nu s-a scris în procesul verbal din ce motive nu a folosit martor asistent, prevedere obligatorie.
Tribunalul, analizând apelul declarat în raport de motivul invocat, privit prin prisma dispozițiilor legale incidente, precum și în raport de probele administrate în cauză, constată că apelul este nefondat, critica fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din procesul verbal de contravenție, reclamantul a fost sancționat pentru faptul că a condus autoturismul fără a purta centura de siguranță, fapta fiind constatată personal de către lucrătorul de poliție, dar negată de către reclamant chiar de la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție.
În această situație, în care persoana sancționată a negat constant că ar fi comis fapta despre care agentul constatator pretinde că a observat-o personal, coroborat cu modalitatea concretă în care s-a comis fapta, respectiv prin deplasarea în trafic, pe o stradă din localitate, fără ca reclamantul să fie însoțit de vreo persoană – situație care l-a pus în imposibilitatea obiectivă de a identifica o persoană care să fi observat modul în care se deplasa -, revine agentului constatator obligația de a convinge prin probe că fapta s-a comis, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal neputând fi opusă reclamantului aflat în imposibilitate de a identifica probe concludente.
Cum, apelantul nu a propus nici o probă din care să rezulte comiterea faptei de către reclamant, în mod corect instanța de fond a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de contravenție.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 C.pr.civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean G. cu sediul în municipiul Tg-J., ., județul G. împotriva sentinței civile nr. 7098 din data de 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. G. cu domiciliul în Tg-J., Cartier Romanești, nr. 32, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, C. C. | Judecător, C. B. | |
Grefier, R. C. |
Red. C.C./Tehnored.C.R.
j.f. D. P.
4 ex./30 iunie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1526/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1527/2015.... → |
|---|
