Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 862/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 862/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 4531/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE nr. 862/2015
Ședința publică de la 25 martie 2015
Completul compus din:
Președinte: I. S.
Judecător: C. B.
Grefier: R. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj împotriva sentinței civile nr.3808 din data de 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent A. G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat.
În conformitate cu dispozițiile art.95 alin.2 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea apelului de față a fost efectuată în sistem informatic prin programul ECRIS, astfel că a fost înregistrat la data de 12.09.2014 și repartizat completului C. A03 cu termen recomandat la 24.03.2015. Prin rezoluția privind modificarea datei recomandate prevăzută de sistemul Ecris, s-a dispus din oficiu modificarea datei recomandate de la data de 24.03.2015 la data de 12.01.2015 raportat la dispozițiile Hotărârii Plenului CSM nr. 714/2013 și 718/2014 coroborat cu Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 18/2014.
În raport de dispozițiile art. 470 NCPC, s-a dispus comunicarea cererii de apel către intimatul petent A. G., căruia i s-a pus în vedere să depună întâmpinare, raportat la dispozițiile art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013, în termen de 15 zile de la comunicarea cererii de apel. Intimatul petent a depus la dosar întâmpinare, fiind comunicată apelantului intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, prin rezoluția din data de 26.01.2015 și luând la cunoștință de aceasta la data de 03.02.2015, în consecință, prin rezoluția din data de 18.02.2015 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 25.03.2015, pentru când părțile au fost legal citate.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art. 482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Instanța constată că dispozițiile art.366-388 NCPC nu sunt compatibile cu raportul juridic administrativ contravențional dedus judecății, raportat și la decizia nr.266/2014 a Curții Constituționale, pronunțată în ședința publică din 7 mai 2014, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.2 alin.1 și 12 din legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.
În condițiile art.244 alin.1 și 2 NCPC coroborat cu art.34 alin.2 din OG nr.2/2001 se are în vedere faptul că dispozițiile art.242 și 411 NCPC nu se aplică în domeniul raportului administrativ contravențional de față, fostele art.2361 și 405 introduse prin legea nr.76/2012 la momentul publicării în MO nr.545 din 3 august 2012.
În condițiile art.237 și următoarele coroborat cu art.476 și următoarele NCPC constată că părțile nu înțeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față.
În condițiile art.244 alin.1 NCPC coroborat cu art.479 NCPC tribunalul declară încheiată cercetarea procesului.
Tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.3808 din 10.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tg.J., în dosarul
nr._, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul A. G., în contradictoriu cu intimatul IPJ Gorj cu sediul în Tg.J., jud. Gorj, fiind înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 340 lei aplicată petentului prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.03.2014 de către intimatul IPJ Gorj cu sancțiunea avertismentului și menținut restul dispozițiilor procesului verbal contestat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din materialul probator aflat la dispoziția instanței, s-a reținut că prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.03.2014 a fost dispusă sancționarea contravențională a petentului cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că în ziua respectivă a fost depistat în trafic, în calitate de conducător auto, că neavând la bordul autovehiculului trusă medicală, triunghiuri reflectorizante și stingător pentru incendii. Au fost încălcat astfel dispozițiile art.8 din OUG nr.195/2001 și în baza art.100 alin.1 pct.13 din același act normativ a fost aplicată amenda contravențională. Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care însă a refuzat să semneze procesul verbal.
Procedând la analizarea procesului verbal contestat de către petent în cauza de față, instanța de fond a constatat că el a fost încheiat cu respectarea tuturor normelor legale special edictate pentru încheierea sa validă, astfel încât nu există nici un motiv pentru care să fie nul. Mai mult decât atât, petentul însuși a afirmat în plângerea contravențională că avea asupra sa o trusă medicală și un stingător, mai vechi, e adevărat, dar care existau totuși; prin urmare, starea de fapt reținută a fost reală, chiar dacă avea un stingător pentru incendii și o trusă medicală, ambele expirate, petentul s-a făcut vinovat de cele reținute în sarcina sa, obligația sa de conducător auto fiind aceea de a se asigura că deține stingătorul pentru incendii și trusa medicală în termen de valabilitate, precum și triunghiurile reflectorizante.
Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că gradul de pericol social concret al faptei este relativ redus, petentul nu a mai fost anterior sancționat contravențional și a denotat că înțelege și că regretă fapta sa. Astfel, sunt îndeplinite condițiile impuse de art.7 din OG nr.2/2001 privind aplicarea sancțiunii avertismentului. Prin urmare, instanța a considerat că sancțiunea avertismentului ar fi suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii contravenționale, motiv pentru care a admis plângerea contravențională de față în parte, în sensul că a înlocuit amenda contravențională aplicată cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva sentinței civile nr.3808 din 10.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr_, a declarat apel apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii de apel a susținut faptul că, probele administrate în primă instanță au confirmat fără dubii comiterea faptei de către petent, respectiv conducerea autoturismului fără a avea în dotarea acestuia trusa medicală, stingătorul de incendiu și triunghiuri reflectorizante. În opinia sa, fapta nu are un grad redus de pericol social, având în vedere importanța acestor dotări pentru siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic. De asemenea, a considerat că trebuie avută în vedere și atitudinea duplicitară a petentului, reflectată în plângerea contravențională, acesta solicitând în principal anularea procesului-verbal și doar în subsidiar aplicarea unei sancțiuni mai blânde. În condițiile date, este greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petentul va putea fi determinat ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte. Față de considerentele expuse, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.
În condițiile art.482 coroborat cu art.205 și următoarele NCPC, intimatul petent a formulat întâmpinare prin care a apreciat că soluția pronunțată de prima instanță este temeinică. Probele administrate în instanță au confirmat că autoturismul pe care îl conducea era dotat cu trusă medicală, stingător de incendiu și triunghi reflectorizant omologate cum cere OUG nr.195/2002, doar că trusa medicală și stingătorul de incendiu aveau termenul de valabilitate depășit. Tocmai de aici rezultă gradul redus de pericol social fiindcă nu a provocat o situație în care să fie necesară folosirea acestor ustensile și de asemenea, este de știut faptul că pentru bunurile de folosință îndelungat, acestea nu devin nefuncționale odată cu depășirea termenului de valabilitate.
În această situație, consideră că prima instanță a apreciat just gradul de pericol social redus al faptei și că așa cum prevede și OUG 195/2002 nu a pus în pericol siguranța circulației, caz în care trebuia aplicat avertismentul și nu amenda contravențională în cuantum maxim. Mai mult, așa cum a precizat ți în contestația depusă și cum prima instanță a reținut în soluția pronunțată regretă fapta comisă, drept pentru care a achiziționat trusa medicală și stingător de incendiu noi. A arătat că nu a avut nici un moment atitudine duplicitară, cum greșit a apreciat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj. A solicitat anularea procesului verbal de contravenție fiindcă agentul constatator a consemnat numărul unui articol din OUG 195/2002, or este cunoscut și de către specialiști că în situația în care se comit erori în astfel de situații, respectiv se trec alte articole, obligația instanței este de a anula astfel de documente. A apreciat că dacă instanța nu ar fi înțeles intenția sa și dacă nu ar fi considerat-o normală, adică o modalitate de apărare, ar fi apreciat și ea o eventuală atitudine duplicitară. În concluzie, a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței dată de prima instanță.
Critica nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 10 martie 2013, ora 12:40 intimatul petent a fost oprit pe DJ 674A din localitatea Bucureasa, județul Gorj în timp ce conducea autoturismul marca Dacia, cu număr de înmatriculare_, fără a deține trusa medicală, triunghiuri reflectorizante și stingător pentru incendii, astfel că agentul constatator a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.8 din OUG nr.195/2002 și a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale, respectiv 4 puncte amendă în valoare de 345 lei, conform dispozițiilor art.100 alin.1 pct.13 din OUG nr.195/2002.
Conform dispozițiilor de art.100 alin.1 pct.13 din OUG nr.195/2002: „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 13. conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier care nu este dotat cu trusa medicală, triunghiuri reflectorizante și stingător pentru incendii, omologate.”. Din interpretarea teologică și succesivă a dispozițiilor amintite, rezultă faptul că intimatul petent în calitatea sa de conducător auto are obligația să fie dotat cu triunghiuri reflectorizante, precum și cu trusă medicală și stingător pentru incendii, în formă omologată.
Din considerentele hotărârii instanței de fond rezultă că atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei procesul verbal a fost corect întocmit, raportat la dispozițiile art.16 și următoarele din OG nr.2/2001, însă în urma probatoriului administrat în cauză instanța de fond, raportat la criteriile menționate anterior, a apreciat în mod corect faptul că amenda contravențională aplicată încalcă principiul proporționalității, reglementat de legiuitor în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmările produse și scopul sancționator al amenzii aplicate, în sensul că acest scop vizează în primul rând reeducarea și prevenirea săvârșirii de noi fapte, astfel că aplicarea sancțiunii contravenționale cu avertisment respectă principiul amintit anterior și realizează în totalitate scopul regimului sancționator.
Nu se poate reține faptul că instanța de fond ar fi favorizat intimatul reclamant pe motiv că acesta s-a bucurat deja de clemența agentului constatator care a aplicat minimul amenzii întrucât așa cum agentului constatator legiuitorul a permis acestuia să aplice cuantumul amenzii prin aprecierea gravității faptei și, implicit, a cuantificării sancțiunii, tot astfel legiuitorul a prevăzut în art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 ca instanța să poată aprecia în raport de împrejurările concrete de săvârșire a faptei contravenționale, aplicarea sancțiunii contravenționale care poate fi avertisment sau amendă contravențională, astfel că soluția pronunțată nu poate fi reținută ca fiind netemeinică sau nelegală.
Instanța de fond a motivat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului raportat la atitudinea intimatului, precum și la gradul scăzut de pericol social și în consecință a respectat dispozițiile art.7 din OG nr.2/2001, care menționează că: avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, că acesta se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă și că se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Este contrar spiritului legii și intenției legiuitorului să se susțină că numai agentul constatator poate aprecia asupra cuantumului unei amenzi contravenționale și că instanța de judecată, in calitate de cenzor al activității agentului constatator, nu ar avea această posibilitate. Articolul 34 alin.1 prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile, ci și la tot ceea ce presupune legalitate sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.
În urma probatoriului administrat, instanța de fond a reindividualizat sancțiunea aplicată în condițiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 având în vedere totodată prevederile art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001, în sensul aplicării sancțiunii contravenționale cu avertisment, reținându-se că în conformitate cu principiul proporționalității raportat la gradul redus de pericol social al faptei săvârșite și ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
De asemenea, au fost avute în vedere circumstanțele atenuante raportate la conduita intimatului petent, în sensul că acesta nu este cunoscut cu antecedente contravenționale, precum și raportat la aspectele și împrejurările în care s-a produs fapta, reținute de instanța de fond în considerentele hotărârii, că la dosarul cauzei nu sunt dovezi cu privire la cazierul contravențional al petentului care să conducă la concluzia unor încălcări repetate a normelor referitoare la circulația autovehiculelor pe drumurile publice.
În consecință instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii raportat la dispozițiile menționate anterior, având în vedere atât rolul sancțiunii juridice, cât și al scopului urmărit prin stabilirea și aplicarea caracterului punitiv al sancțiunii reindividualizate, apreciindu-se în mod corect că și prin sancțiunea contravențională cu avertisment se poate îndeplini scopul și rolul acesteia ce poate determina îndreptarea intimatei petente a acestei atitudini de neglijență în ceea ce privește obligația legală de a efectua în termen util inspecția tehnică periodică, conform dispozițiilor legale în vigoare.
Situația de fapt prezentată de agentul constatator nu a putut fi infirmată în timpul cercetării judecătorești, însă în raport de aspectele și împrejurările de fapt, instanța de fond a procedat la reindividualizarea sancțiunii în condițiile art.7 din OG nr.2/2001 apreciind că sancțiunea amenzii contravenționale nu corespunde gradului de pericol social al faptei, încălcându-se astfel principiul proporționalității în raport de circumstanțele reale ale contravenției prin prisma cărora se poate aprecia întinderea și intensitatea aduse obiectului juridic al contravenției.
În art.7 se menționează următoarele: „Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.”. Sancțiunea juridică are un dublu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat și preventiv determină abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale și un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancțiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecințele nerespectării dispoziției normei juridice. Sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșirea acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă și din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001.
Tribunalul reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art.6 din Convenție. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia). Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art.31-36 din O.G. nr.2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Conform dispozițiilor art. 470 NCPC: “Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt cât și în drept”, astfel că apelul este o cale de atac ordinară, cu caracter devolutiv și reformator, iar atunci când se solicită rejudecarea fondului, limitele rejudecării sunt stabilite de către apelant prin cererea și motivele de apel. Cu privire la judecarea apelului în sine, în fața instanței de apel nu se pot invoca alte “motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare“, cu excepția situației în care necesitatea administrării dovezilor decurge din dezbateri.
Instanța de fond a făcut o analiză atât în fapt cât și în drept raportată la jurisprudența comunitară, cu respectarea garanțiilor procesuale, precum și a tuturor principiilor generale ce guvernează procesul civil, astfel că în raport de dispozițiile art. 477 raportat la dispozițiile art. 479 alin.2 NCPC se constată că au fost respectate normele de ordine publică, iar cauza a fost examinată sub toate aspectele de fapt și de drept ale hotărârii atacate.
În raport de toate aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.470 și următoarele NCPC, tribunalul constată că nici unul dintre motivele invocate de apelantul intimat nu se încadrează în motivele prevăzute de articolele menționate anterior, deoarece în cazul în care s-ar reține contrariul s-ar încălca principiul general ce guvernează poziția părților în căile de atac, și anume, principiul non peiorationem in appellatione, cu excepția celor două derogări de la această regulă, și anume, cazurile în care apelantul însuși consimte expres la o înrăutățire a propriei situații sau în cazurile anume prevăzute de lege, urmând ca în condițiile art.480 alin.1 NCPC să respingă apelul de față ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj cu sediul în Tg.J., ., județul Gorj împotriva sentinței civile nr.3808 din data de 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent A. G. cu domiciliul în comuna Dănești, ., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 martie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, I. S. | Judecător, C. B. | |
Grefier, R. C. |
Red.B.C./Tehnored.C.R.
j.f. J. A.D.
4 ex./ 24 Aprilie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5864/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1259/2015.... → |
|---|
