Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 799/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 799/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 4635/318/2014
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE nr.799
Dosar nr._
Ședința publică din 18 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. T.
Judecător: I. S.
Grefier: A. C. C.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G., împotriva sentinței civile nr.5955 din 09 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent D. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent, personal, lipsind apelanta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen și motivat precum și faptul că, la data de 16 februarie 2015, intimatul petent a depus întâmpinare.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC, acordând cuvântul părților.
Intimatul petent, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 5955 din 09 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petentul D. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului G., a fost anulat procesul verbal de contravenție . nr._/24.03.2014 încheiat de I. G. - Poliția Telești și a fost exonerat petentul de plata amenzii în cuantum de 300 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal . nr._/24.03.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 300 lei, în sarcina sa reținându-se că, la data de 23.03.2014, în loc public, în satul Buduhala, a adresat injurii și amenințări cu acte de violență asupra numitului M. L..
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța de fond a constatat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art.6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art.31-36 din O.G. nr.2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
În drept, instanța de fond a arătat că, potrivit art.3 pct.24 din Legea nr.61/1991 „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 24) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice”.
Instanța de fond, analizând probele existente la dosar apreciază că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Astfel, martorul R. N. a declarat că numitul M. i-a adresat injurii petentului ca urmare a faptului că acesta i-a reproșat că a priponit calul său, însă petentul nu i-a adresat injurii lui M. și nu l-a amenințat.
Deși martorul asistent D. M. a declarat că petentul a amenințat pe fiul său, instanța de fond a considerat declarația subiectivă, având în vedere că aceasta este mama lui M. L. și că petentul și familia sa se află în conflicte mai vechi, așa cum a declarat însăși această martoră.
Întrucât fapta reținută în procesul verbal nu a fost percepută personal de agentul constatator și intimatul nu a dovedit săvârșirea faptei, depunând doar declarațiile rudelor persoanei vătămate, instanța de fond a constatat că procesul verbal nu este temeinic.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a apreciat că petentul nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, motiv pentru care a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal . nr._/24.03.2014 încheiat de I. G. - Poliția Telești, exonerând petentul de plata amenzii in cuantum de 300 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 5955 din 09 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._ a declarat apel intimata Inspectoratul de Poliție al județului G., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii de apel a arătat că, în fapt, contravenientul a fost sancționat pentru adresarea de cuvinte și expresii jignitoare, precum și amenințări cu acte de violență unei alte persoane.
În opinia sa, prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză. Astfel, faptele săvârșite de contravenient au fost constatate, în urma verificărilor efectuate, de către agentul de poliție care s-a prezentat la fața locului.
De asemenea, martorul asistent a confirmat în declarația dată în fața primei instanțe cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Pe de altă parte, este de părere că declarația martorului audiat la solicitarea petentului nu reflectă realitatea, acesta fiind, probabil, în relații de rudenie sau prietenie cu petentul.
În aceste condiții, a apreciat că prezumția de temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art.30 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientului, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art.30 alin.2 din același act normativ, instituția apelantă intimată este scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.
În baza dispozițiilor art.411 alin.1 pct.2 teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul dispozițiilor art.471 Noul cod de procedură civilă, intimatul petent a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de către Inspectoratul de Poliție al județului G., împotriva sentinței civile nr.5955/09.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
În motivarea întâmpinării, intimatul petent a arătat că, în fapt, apelanta I.P.J. G., a criticat sentința civilă în sensul că aceasta a interpretat eronat probele administrate și că nu a ținut cont de faptul că, acestea au fost constatate de către agentul de poliție.
În realitate, a arătat că procesul verbal a fost încheiat în lipsa sa, iar la rubrica martor asistent a fost semnat de D. M., mama lui M. L., acesta după părerea sa fiind într-o relație de prietenie cu agentul constatator.
În ceea ce privește declarația dată de martorul asistent, a arătat încă odată că aceasta este mama lui, M. L., și era normal să confirme cele menționate în procesul verbal, pentru a-l susține pe fiul său și nu pe acesta.
Referitor la martorul pe care l-a propus, a arătat că între aceștia nu există nici o relație de rudenie și nici de prietenie, fiind doar consăteni.
Cu toate cele arătate mai sus, a solicit respingerea apelului ca nefondat.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art.205-208, Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art.223 alin.3, Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând apelul de față, prin prisma celor invocate, Tribunalul constată și reține următoarele:
Prin sentința de fond, a fost admisă plângerea formulată de petentul D. I., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean G., a fost anulat procesul verbal de contravenție . nr._/24.03.2014 încheiat de Poliția Comunei Telești și a fost exonerat petentul de plata amenzii, în cuantum de 300 lei.
Prin procesul verbal . nr._/24.03.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 300 lei, în sarcina sa reținându-se că, la data de 23.03.2014, în loc public, în satul Buduhala, a adresat injurii și amenințări cu acte de violență asupra numitului M. L..
Deși în cererea de apel, apelanta intimată invocă faptul că instanța de fond ar fi interpretat eronat probele administrate, din probele dosarului rezultă că starea de fapt reținută de instanța de fond este cea corespunzătoare realității, și nu cea consemnată în procesul verbal.
Astfel, se constată că, în mod corect, a reținut instanța de fond că petentul nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, nedovedindu-se dincolo de orice îndoială vinovăția acestuia, cu atât mai mult cu cât evenimentul reținut de agentul constatator nu a fost perceput personal de acesta, ci sancțiunea a fost aplicată doar pe baza declarațiilor rudelor unei alte persoane, cu care petentul este în relații conflictuale mai vechi.
Așa fiind, sentința de fond este legală și temeinică, apelul declarat fiind nefondat, sub toate aspectele, neputând astfel fi reținută nici afirmația din cererea de apel, referitoare la depoziția martorului audiat nemijlocit, subiectivismul acestuia nefiind dovedit de către apelantă.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G., cu sediul în Târgu-J., ., județul G., împotriva sentinței civile nr.5955 din 09 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent D. I., având CNP_, cu domiciliul în Telești, ., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, S. I. T. | Judecător, I. S. | |
Grefier, A. C. C. |
Red. S.T./Tehnored. A.C.
Jud. fond: P. C.
4 ex.
| ← Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
