Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 768/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 768/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 819/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 768/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant Orașul T. reprezentat prin primarul localității în contradictoriu cu pârâtele Camera de C. Gorj și C. de C. a României, având ca obiect contestarea actelor de control ale Curții de C..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâte consilier juridic P. F. cu delegație nr._/21.05.2015 depusă la fila 40 din dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că s-au depus la dosar de către pârâta C. de C. a României - Camera de C. Gorj, prin serviciul registratură, înscrisurile solicitate.
În continuare, instanța pune în discuție cererea formulată de către reprezentanta reclamantei la termenul anterior, privind încuviințarea probei testimoniale, acordând cuvântul.
Reprezentantul instituțiilor pârâte solicită respingerea acesteia, susținând că în raport de obiectul cererii de chemare cererea este neîntemeiată.
Instanța, având în vedere că prin actele de control s-a reținut decontarea prețului nisipului în absența tichetelor de cântar, iar nu inexistența cantității de nisip, precum și având în vedere că martorii au fost propuși pentru a face dovada că a existat o cantitate de nisip și că aceasta a fost efectiv încorporată în lucrare, constată că proba testimonială propusă este neconcludentă și inutilă în cauza de față, motiv pentru care cererea de probă va fi respinsă.
În continuare, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, cercetarea judecătorească fiind terminată și cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul instituțiilor pârâte solicită respingerea contestație și menținerea măsurilor dispuse de către pârâtă ca temeinice și legale. Cu privire la măsura pct. II lit. a, în baza contractului de prestări servicii din anul 2013 entitatea controlată a încheiat un contract de prestări cu societatea Valforest S.R.L. T., obiectul contractului fiind de aprovizionare material antiderapant, la solicitarea beneficiarului. În urma controlului s-a constatat că societatea Valforest S.R.L. T. ar fi livrat o cantitate de 135 tone material antiderapant în baza unor bonuri de transport, fiind de altfel singurele documente de achiziționare a acestei cantități. S-a constatat că această cantitate a fost achitată, singurele documente justificative care au stat la baza acestei facturi plătită de către unitatea administrativă fiind doar bonurile de consum. A apreciat că potrivit HG 1373/2008 entitatea avea obligația de a prezenta bonurile de cântar, bonuri care e emiteau pe fiecare autovehicul care ieșea pe poarta carierei, respectiv aceste bonuri de cântar atestând cantitatea reală transportată de fiecare autovehicul. Mai mult, bonurile de cântar făceau dovada zilei în care a fost transportată cantitatea, autovehiculul care transporta această cantitate, data, ora, iar pe aceste bunuri de cântar trebuind să existe o ștampilă și o semnătură de primire a cantităților la beneficiar. Or, procesul verbal de recepție a cantității de 135 tone s-a făcut efectiv în baza acestor bonuri de transport prezentate de către entitate. Este evident că nu s-a făcut o recepție reală cantitativ a materialului antiderapant.
Referitor la a II-a măsură dispusă la pct. V din decizie a arătat faptul că entitatea a acordat începând cu anul 2010 sporuri salariale salariaților proprii, sporuri constând în sporul de dispozitiv și spor de confidențialitate, aceste sporuri fiind acordate în baza contractului colectiv de muncă, iar odată cu . legii cadru de salarizare 330/2009, a arătat că salariaților se mai pot acorda sporuri doar cele prevăzute prin lege și nu prin contracte colective de muncă sau alte modalități de acordare a acestor sporuri. Mai mult, sporul de dispozitiv este un spor care a fost acordat doar personalului din cadrul instituțiilor de apărare națională și în acest invocă decizia 37/2009 pronunțată de Î.C.C.J.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 09 februarie 2015 sub nr._, reclamantul Orașul T., reprezentat prin primarul localității a chemat în judecată Camera de C. Gorj și C. de C. a României, solicitând anularea încheierii nr. 8 din 19.01.2015 a Curții de C. a României prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei nr. 2066/2014 a Camerei de C. Gorj, precum și anularea constatărilor de la punctele 4 și 5 din respectiva decizie și a măsurilor dispuse la pct. II lit. a și b, ca fiind nelegale și neîntemeiate.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că în perioada 04.08._14 auditorii publici din cadrul Camerei de C. Gorj au efectuat auditul financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2013 ale Orașului T., iar în urma acestui control a fost emisă decizia nr. 2066/2014 a Camerei de C. Gorj, decizie care a fost contestată de către reclamantă la data de 14.10.2014, contestația fiind soluționată prin încheierea nr. 8/19.01.2015 a Curții de C. a României.
În procesul verbal de constatare înregistrat sub nr. 8912/10.09.2014, auditorul public extern a consemnat următoarele aspecte considerate ca fiind abateri de la legalitate:
„Cap. III, pct. 3.1, respectiv 3.1.1 lit. a - UATO T. a acceptat la plată și a decontat suma de 10.044 lei reprezentând contravaloarea cantității de 135 tone nisip, pentru care furnizorul .. T. nu a prezentat sau eliberat tichete de cântar, așa cum prevede H.G. nr. 1373/2008.
Cap. III pct. 3.1.2 lit. a - Angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata unor cheltuieli de personal. Efectuarea unor cheltuieli de personal neprevăzute de legislația în vigoare cu referire la faptul că în salariul de bază, pentru funcționarii publici și personalul contractual a fost inclus în mod nelegal sporul de dispozitiv și confidențialitate și după publicarea Legii nr. 330/2009”.
Față de aceste constatări conducerea Primăriei T., prin Nota de Conciliere nr. 8873/09.09.2014, și-a exprimat punctul de vedere, de care însă Camera de C. Gorj nu a ținut cont.
Arată reclamanta că, interpretând în mod greșit documentele studiate și legislația aplicabilă în domeniul achizițiilor publice, precum și în cel al salarizării, neținând cont de punctul de vedere al reclamantei, Camera de C. Gorj și-a însușit în totalitate procesul verbal de constatare și a emis Decizia nr. 2066/2014 prin care a reținut la pct. 4 „Efectuarea de plăți pentru achiziționarea de produse de balastieră (nisip) în anul 2013, fără documente justificative întocmite potrivit dispozițiilor legale” și, în consecință, la pct. II lit. a s-a dispus următoarea măsură: ,,Stabilirea întinderii prejudiciului estimat în timpul verificării, creat ca urmare a plății cantității de nisip facturate de .. T., fără ca materialul să fie livrat efectiv, așa cum rezultă din constatarea consemnată în procesul verbal de constatare și dispunerea măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea plăților nelegale (inclusiv a accesoriilor)”.
La pct. 5 s-a reținut ,,efectuarea de plăți nelegale pentru cheltuieli de personal în perioada martie 2011 - august 2014, reprezentând indemnizație de dispozitiv și spor de confidențialitate, estimate la suma de 316.819 lei”, iar ca măsură la pct. II lit. b a dispus următoarele: „Se vor lua măsuri pentru aplicarea întocmai a prevederilor art. 3 din Legea nr. 124/2014, respectiv pentru recalcularea salariului de bază și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare de care a beneficiat personalul prevăzut la art. 2 din lege aferente lunii în care intră în vigoare legea, prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate necuvenit de către C. de C. sau alte instituții cu atribuții de control”.
În motivarea contestației a arătat, referitor la presupusa nelegalitate reținută la pct. 4, respectiv „Efectuarea de plăți pentru achiziționare de produse de balastieră (nisip) în anul 2013, fără documente justificative întocmite potrivit dispozițiilor legale”, că Decizia nr. 2066/2014 este nelegală și netemeinică din următoarele motive:
În ceea ce privește contractul nr._/05.11.2013 a susținut că atribuirea acestuia s-a făcut cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, fiind vorba despre o achiziție publică directă, în conformitate cu prevederile art. 19 din actul normativ invocat.
Nu se poate reține că plata cantității de nisip s-a făcut fără documente legale deoarece respectiva cantitate de nisip a fost verificată la fața locului de către membrii comisiei de recepție în baza avizelor de însoțire, ocazie cu care a fost întocmit procesul-verbal de recepție nr._/13.12.2013.
Arată că întreaga cantitate de nisip a fost împrăștiată pe drumurile comunale pe timpul iernii de către persoanele beneficiare de ajutor social, care oricând pot confirma acest lucru, iar susținerea că s-ar fi achitat acest material fără să fi fost livrat efectiv o consideră ca tendențioasă și lipsită de fundament logic.
A învederat reclamanta că domeniul achizițiilor publice este strict reglementat de legislația în materie de la care nu se poate deroga și care nu trebuie confundată sau asimilată cu legislația privind regimul drumurilor, respectiv H.G. nr. 1373/2008 pe care auditorul public extern a susținut că ar fi încălcat-o reclamanta.
Astfel, fără a lua în considerare prevederile legale care reglementează strict materia achizițiilor publice (O.U.G. nr. 34/2006, O.A.P. nr. 155/2006, H.G. nr. 925/2006, O.A.P. nr. 313/2011) și invocând H.G. nr. 1373/2008 care are aplicabilitate în domeniul transportului pe drumurile publice și nicidecum în domeniul achizițiilor publice, îi este imputat reclamantei faptul că în calitate de beneficiari ar fi avut obligația de a nu permite . descărcare a vehiculelor fără tichet de cântar eliberat de furnizor.
Or, reclamanta a solicitat a se constata că în procedura achizițiilor publice Orașul T. nu poate avea decât calitate de autoritate contractantă și nicidecum de beneficiar conform H.G. nr. 1373/2008.
Reclamanta a invocat prevederile art. l lit. g din H.G. nr. 1373/2008, potrivit cu care beneficiarii sunt operatorii economici destinatari ai bunurilor divizibile livrate pe cale rutieră cu vehiculele prevăzute la litera a), precum și prevederile O.A.P. nr. 155/2006 - Ghidul pentru atribuirea contractelor de achiziție publică care prevede următoarele: ,,Cumpărarea directă se realizează pe bază de document justificativ care se consideră a fi baza legală pentru plată. Exemplu: factura fiscală.
1.2. Autorități contractante. În cadrul sistemului achizițiilor publice, autoritățile administrației publice și alte persoane juridice de drept privat ce desfășoară activități în domeniul utilităților sunt denumite autorități contractante și joacă rolul de cumpărător.
1.3. Operatori economici. Operatorii economici joacă, în cadrul sistemului achizițiilor publice, rolul: fie al vânzătorului; fie al prestatorului; fie al executantului;
Operatorii economici sunt interesați să intre în relații contractuale cu organismele statului pentru a-și atinge scopul pentru care s-au înființat, anume de a desfășura activități în condiții de eficiență economică, depunând în acest sens o singură ofertă, clară, completă și serioasă.
Prin operator economic se înțelege orice furnizor, prestator sau executant care oferă în mod licit pe piață produse, servicii și/sau execută lucrări”.
Totodată, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1 din O.A.P. nr. 313/2011 care prevăd că „Atunci când valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică sau egală cu echivalentul în lei al cuantumului în euro prevăzut la art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completuri prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește regulile privind achizițiile publice nu vor fi solicitate autorității contractante alte documente decât cele prevăzute de legislația în domeniul achizițiilor publice (documente justificative: factura și/sau contractul)”.
Față de dispozițiile legale invocate, reclamanta consideră că în procedura achizițiilor publice Orașul T. nu poate avea o altă calitate decât aceea de autoritate contractantă și nicidecum calitatea de beneficiar - operator economic conform H.G. nr. 1373/2008 invocată în mod eronat în acest caz și care excede domeniului achizițiilor publice strict reglementat de actele sus invocate.
În cazul achiziției directe, atunci când valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică sau egală cu echivalentul în lei al cuantumului în euro prevăzut la art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, cumpărarea directă se realizează pe bază de document justificativ care se consideră a fi baza legală pentru plată (factura fiscală) și nu vor fi solicitate autorității contractante alte documente decât cele prevăzute de legislația în domeniul achizițiilor publice (documente justificative: factura și/sau contractul).
Pentru aceste motive reclamanta consideră că admiterea la plată a cantității de nisip a fost legal făcută în baza procesului verbal de recepție și documentelor justificative (factura și contractul), în conformitate cu prevederile legale în materia achizițiilor publice.
A susținut reclamanta că la soluționarea contestației comisia de a luat în considerare nici unul dintre aceste motiv, menținând în mod eronat dispozitivul Deciziei nr. 2066/30.09.2014.
Referitor la presupusa nelegalitate reținută la pct. 5, respectiv „efectuarea de plăți nelegale pentru cheltuieli de personal în perioada martie 2011-august 2014, reprezentând indemnizație de dispozitiv și spor de confidențialitate, estimate la suma de 316.819 lei”, reclamanta a considerat că Decizia nr. 2066/2014 este nelegală și netemeinică din următoarele motive:
Începând cu luna ianuarie 2010, stabilirea drepturilor salariale pentru angajații Primăriei T. s-a făcut respectând prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, procedând la încadrarea salariaților în concordanță cu noul cadru legislativ, procedând legal, la păstrarea salariului avut la data de 31 decembrie 2009.
În acest sens, Primarul orașului T. a emis dispoziția nr. 55/02.02.2010 privind reîncadrarea personalului din cadrul aparatului de specialitate și stabilirea drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2010, în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 30 alin. 1 și 5 din Legea nr. 330/2009 potrivit cu care „(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
h) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.
De asemenea, reclamanta a invocat prevederile art. 7 și art. 3 din Legea nr. 330/2009, respectiv „Art. 7. - (1) Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010-2015 prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale. (2) Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări. Art. 3 - Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: c) luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
Totodată, reclamanta a solicitat să fie avute în vedere următoarele prevederi ale O.U.G nr. 1/2010, respectiv „Art. 5 – (1) începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329 2009, care se calculează după cum urmează: a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
A mai invocat faptul că prin notele la Anexele din Legea cadru nr. 330/2009 se prevăd următoarele:
Referitor la personalul contractual, în nota de la Anexa I/3, Administrația Publică Locală, Consilii, primării și servicii publice din subordinea acestora, se prevede: 1. Salariile de bază stabilite pentru funcțiile prevăzute în prezenta anexă se utilizează și pentru salarizarea funcțiilor de la cabinetul primarului comunei, orașului și municipiului, utilizându-se salariul de bază al gradului/treptei IA al funcției corespunzătoare nivelului studiilor; 2. În coeficientul prevăzut în coloana „Baza” sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv”.
Analizând prevederile din nota la Anexa 1/3 raportat la prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din O.U.G nr. 1/2010 consideră că rezultă fără echivoc că în salariul de bază sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv, motiv pentru care a considerat că stabilirea drepturilor salariale pentru angajații Primăriei T. s-a făcut cu respectarea Legii nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010.
Referitor la funcționarii publici, în nota de la Anexa III/3 „I.C. Salarii de bază pentru funcții publice locale, stabilite și avizate potrivit legii în cadrul aparatului de specialitate al primarilor municipiilor, orașelor și comunelor și al instituțiilor înființate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea consiliilor locale” se prevede că în coeficientul prevăzut în coloana „Baza” sunt cuprinse salariul de merit, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv, iar în coeficientul prevăzut pentru gradul I, respectiv treapta de salarizare a funcțiilor de conducere este cuprins și sporul de vechime în muncă.
De asemenea, reclamanta a invocat faptul că potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010,”(1) În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanța de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Arată că pentru anul 2011 stabilirea salariilor s-a făcut în baza Legii nr. 285 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care prin art. 1 alin. 5 prevede că „(5)În salariul de bază, indemnizația lunara de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu edificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte masuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu….”.
A arătat faptul că Legea nr. 330/2009 a fost supusă controlului constituționalității în integralitatea sa prin Decizia nr. 1415/2009 a Curții Constituționale.
Pe de altă parte, sumele respective au fost cuprinse în bugetele locale al anilor 2011-2014 și aprobate de Consiliul Local al orașului T., astfel încât nu se poate reține că aceste cheltuieli nu au avut o bază legală, cu atât mai mult cu cât hotărârile Consiliului Local T. prin care au fost adoptate bugetele anilor 2011-2014 nu au fost constatate ca fiind nelegale urmare a controlului de legalitate exercitat de către Instituția Prefectului Gorj.
Prin urmare, consideră că angajarea cheltuielilor bugetare reprezentând drepturile salariale pentru funcționarii publici și personalul contractual al Primăriei T. s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 273/2006.
Mai mult, arată că la art. 2 alin. 1din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice se prevede că „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie le restituie drept consecință a constatării de către C. de C. sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”, iar la art. VII din O.U.G. nr. 65/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative se prevede că „alineatul (2) al articolului 3 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 24 septembrie 2014 se abrogă”, situație în care măsura stabilită la lit. b din Decizia nr. 2099/2014 nu mai are temei juridic.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 227 și urm. din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor ce rezultă din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/2010.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar contractul de prestări servicii nr._/05.11.2013 (filele 9-11), factura nr. 1092/13.12.2013 (fila 12) și procesul verbal de recepție nr._/13.12.2013 (fila 13).
II. Pârâta C. de C. a României, pentru Camera de C. a județului Gorj a formulat întâmpinare la data de 12.03.2015 (filele 18-27), solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative emise de Camera de C. Gorj, cu motivarea, în esență, că urmare a procedurii de achiziție publică, reclamanta a încheiat cu Valforest S.R.L. contractul de prestări servicii nr._ din 05.11.2013 prin care, în scopul executării serviciilor de deszăpezire a drumurilor publice, achizitorul s-a obligat să plătească societății prestatoare prețul de 60 lei/tonă fără TVA pentru material antiderapant aprovizionat, iar prestatorul s-a obligat să execute acest serviciu de aprovizionare cu material antiderapant ori de câte ori situația meteorologică o impune, la solicitarea achizitorului.
De asemenea, a arătat că în baza acestor prevederi contractuale prestatorul a livrat către reclamantă material antiderapant (nisip) în cantitate de 135 tone conform bonurilor de transport nr. 1 și 3/26.11.2013 și nr. 4/05.12.2013, înscrisuri pe care pârâta le-a considerat întocmite incomplet, fiind și nesemnate de beneficiar, dar în baza cărora reclamanta a întocmit procesul-verbal de recepție nr._/13.12.2013 în care s-a înscris ca fiind recepționată cantitatea de 135 tone material antiderapant, depusă în 7 localități.
Pârâta susține că în mod nelegal procesul-verbal de recepție s-a întocmit în baza bonurilor de transport, dar fără a fi efectuată o recepție cantitativă a produsului, în condițiile în care bonurile de transport nu erau însoțite de tichete de cântar care să confirme cantitatea livrată și nici de avize de însoțire a mărfii.
În acest sens, pârâta invocă dispozițiile H.G. nr. 1373/28.10.2008 privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România, potrivit cu care furnizorul produsului de balastieră avea obligația de a întocmi tichete de cântar la locul livrării mărfii din care să rezulte cantitatea livrată.
Astfel, arată pârâta că la art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 1373/28.10.2008 sunt prevăzute
obligațiile furnizorilor ale căror bunuri sunt distribuite folosind rețeaua de drumuri
publice din România, respectiv că furnizorul trebuie:
„- să aibă în dotare, în punctele de încărcare a vehiculelor, instalații de cântărire a bunurilor divizibile și sau a vehiculelor rutiere;
-să emită tichet de cântar pentru fiecare vehicul utilizat pentru distribuția rutieră a bunurilor divizibile;
- să țină evidența tic/tetelor de cântar eliberate, precum și corespondența acestora cu evidențele contabile privind bunurile divizibile furnizate pentru o perioadă de minimum 5 ani de la eliberare;
- să suspende furnizarea, pe cale rutieră, a bunurilor divizibile, în perioada în care nu sunt asigurate condițiile pentru cântărirea bunurilor divizibile si sau a vehiculelor”.
De asemenea, invocă faptul că la art. 3 din actul normativ menționat se face precizarea că tichetele de cântar eliberate de instalațiile de cântărire vor fi semnate și stampilate de furnizor și vor conține toate elementele de personalizare prevăzute în anexa nr. 2, respectiv:
a) denumirea și datele de identificare ale furnizorului;
b) numărul tichetului;
c) data și ora efectuării cântăririi, data și ora tipăririi tichetului de cântar;
d) amplasamentul punctului de încărcare;
e) codul instalației și tipul cântăririi;
f) numărul de înmatriculare sau înregistrare al vehiculului cântărit/încărcat;
g)masa totală înregistrată prin cântărirea vehiculului sau masa totală a
bunurilor divizibile încărcate, în cazul instalațiilor de cântărire montate pe utilajul de
încărcat;
i) tipul și natura bunurilor divizibile transportate.
Potrivit prevederilor art. 5 din H.G. nr. 1373/2008, utilizatorul are obligația să nu transporte pe rețeaua de drumuri publice din România bunuri divizibile fără tichet de cântar eliberat de furnizor, iar potrivii art. 5A1 beneficiarii ce recepționează bunuri divizibile au obligația să nu permită . descărcare a vehiculelor fără tichet de cântar eliberat de furnizor și să țină evidența tichetelor de cântar eliberate de furnizor, pentru bunurile divizibile recepționate, precum și corespondența acestora cu evidențele contabile privind bunurile divizibile recepționate pentru o perioadă de minimum 5 ani de la eliberare.
Or, arată pârâta că reclamanta nu a putut să prezinte și alte documente (tichete de cântar) în afara celor anexate la documentele contabile.
Din verificarea documentelor prezentate de reclamantă a rezultat că Valforest S.R.L. T. a întocmit factura nr. 1092/13.12.2013 pentru cantitatea de 135 tone material antiderapant (nisip) cu transport inclus, în valoare de 10.044 lei cu TVA, sumă ce a fost achitată cu OP nr. 735/17.12.2013.
Pentru fundamentarea constatărilor rezultate în urma acțiunilor de verificare, pârâta a solicitat Administrației Județene a Finanțelor Publice Gorj să efectueze verificări de specialitate la Valforest S.R.L. T., iar urmare a acestor verificări A.J.F.P. Gorj a întocmit procesul verbal nr. Gj_ din data de 05.09.2014 în care s-a consemnat că Valforest S.R.L. a achiziționat cantitatea totală de 150 tone nisip la datele de 26.11.2013 și 20.01.2014 de la Sort Beton S.R.L., pentru care societatea vânzătoare a emis facturi și avize de însoțire a mărfii, iar cumpărătoarea a întocmit note de recepție și ulterior bonuri de consum.
Totodată, pentru transportul cantității de 90 tone nisip la achizitor, Valforest S.R.L. a întocmit Foaia de parcurs f.nr./26.11.2013, dar nu a putut prezenta tichetele de cântar eliberate de instalațiile de cântărire semnate și stampilate de furnizor care să conțină toate elementele de personalizare prevăzute în anexa nr. 2 la H.G. nr. 1373/2008.
Din mișcările înscrise în foaia de parcurs întocmită în data de
26.11.2013 privind locul plecării și sosirii mijlocului auto_, coroborate cu mențiunile înscrise în bonurile de transport din aceeași dată, pârâta a constatat că materialul (nisip) a
fost transportat de la Stația de sortare Apa N. aparținând Sort Beton S.R.L. Baia de
A. direct la punctele unde trebuia utilizat de către U.A.T.O. T., respectiv
Vâlcele, Topești, T. și Pocruia.
Pentru cantitățile înscrise în avizele de însoțire a mărfii și în bonurile de transport din data de 26.11.2013 în care nu există semnătura pentru confirmarea de primire a materialului, furnizorul nu a putut prezenta tichetele de cântar ce trebuiau emise obligatoriu conform dispozițiilor legale.
În ceea ce privește cantitățile de nisip înscrise în bonurile de transport întocmite în data de 05.12.2013 de către Valforest S.R.L. și plătite de U.A.T.O. T. în baza facturii nr. 0333/20.01.2014, pârâta a constatat că acestea nu puteau fi cele achiziționate de la Sort Beton S.R.L. în a doua tranșă, deoarece de acolo achiziția s-a făcut la data de 20.01.2014, adică ulterior datei de 05.12.2013. de asemenea, pârâta a constatat că nici pentru această cantitate de nisip (45 tone) nu au fost emise tichete de cântar care să conțină toate elementele de personalizare prevăzute în anexa nr. 2 la H.G. nr. 1373/2008. În raport de aceste aspecte constatate, pârâta consideră că Valforest S.R.L. nu poate dovedi achiziționarea și transportul de nisip la data de 05.12.2013 și nici cantitatea de 45 de tone în lipsa tichetelor de cântar.
Susținut de aceste aspecte de fapt, auditorii publici consideră că entitatea verificată a achitat furnizorului Valforest S.R.L. suma de 10.044 lei cu TVA (135 tone x 60 lei/tona x 24%) fără a deține documente justificative legale care să ateste furnizarea produsului contractat.
În ceea ce privește sporul de dispozitiv cu valoarea de 25% din salariul de bază și sporul de confidențialitate cu valoarea de 10 % din salariu, pârâta a arătat, în esență, că acestea au fost incluse în cuantumul brut al salariului de bază și au fost plătite funcționarilor publici și personalului contractual în perioada 2010-2011.
Pârâta a explicat că aceste sporuri au fost incluse în salariul de bază cu ocazia reîncadrării începând cu data de 01.01.2010, în baza faptului că până la data de 31.12.2009 salariații instituției au beneficiat de aceste sporuri în temeiul contractului colectiv de muncă înregistrat la Primăria T. sub nr. 4006/30.04.2008.
Arată, de asemenea, că în continuare, actele normative prin care s-a reglementat nivelul salarizării bugetarilor au prevăzut raportarea la nivelul salariilor din luna decembrie 2011 ș.a.m.d., astfel încât entitatea verificată a continuat plata sporului de dispozitiv în procent de 25% și sporului de confidențialitate de 10%, inclusiv în perioada ianuarie-august 2014.
Pârâta susține că entitatea controlată, în calitatea acesteia de autoritate publică, a acordat sporuri de natură salariată în afara cadrului legal deoarece este atributul legiuitorului să stabilească atât categoria de drepturi salariale, partea fixă și partea variabilă a salariului dar și cuantumul acestuia, impunând după caz, condiții, limite și restricții în acordarea acestora.
S-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 157 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), sistemul de salarizare pentru personalul din cadrul instituțiilor și autorităților publice se stabilește prin lege, iar aceste aspecte au fost tranșate și de C. Constituțională prin Deciziile nr. 818 - 820/2008 și nr. 838/2009.
În acest sens, pârâta a arătat că legiuitorul a adoptat legile privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și că intră în categoria personalului din sectorul bugetar căruia îi sunt aplicabile aceste legi atât personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă, personalul care ocupă funcții de demnitate publică și asimilat acestuia, cât și personalul care beneficiază de statute speciale, inclusiv funcționarii publici.
În ceea ce privește caracterul nelegal al includerii în salariul de bază a celor două sporuri, pârâta a arătat că:
- sporul de dispozitiv a fost un drept salarial care, până la data intrării în
vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, respectiv data de 01.01.2010, era reglementat de art. 13 din Legea nr. 138/1999 numai pentru personalul militar și civil din
cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de
Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază,
Serviciului de Telecomunicații speciale și Ministerului Justiției, iar prin Decizia nr. 37/2009, definitivă și general obligatorie, pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite publicată în Monitorul Oficial al României
Partea 1, nr. 217/2010 s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul
General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la
interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 13, raportat la art. 47 din Legea
nr. 138/1999 și s-a stabilit că „indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului
contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și
Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și
personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea
consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept și înainte de
transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne”, în considerentele acestei decizii fiind consemnat în mod expres că „dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate”. Ca urmare a celor expuse pârâta consideră că acordarea în continuare a indemnizației de dispozitiv pentru perioada 2010-2014 a fost nelegală, sporul de dispozitiv fiind un drept salarial care până la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 era reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, deci nu și pentru personalul din consilii județene, primării și servicii publice din subordinea acestora, prevederile Legii nr. 138/1999 neputând fi aplicabile personalului contractual și funcționarilor publici ai U.A.T.O. T..
- sporul de confidențialitate a fost prevăzut de O.G. nr. 10/2008, care reglementa drepturile salariale și alte drepturi ale personalului contractual din sectorul bugetar, iar la art. 13 alin. 1 se prevedea că ,,se acordă un spor de confidențialitate în cuantum de până la 15% din salariul de bază personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului, personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor, precum și personalului preluat de către autorități și instituții publice de la Ministerul Integrării Europene, care în cursul anului 2007 și-a încetat activitatea”. De asemenea, sporul de confidențialitate a fost un drept salarial prevăzut de O.G. nr. 6/2007 care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la . legii privind sistemul unitar de salarizare public, iar personalul care putea beneficia de acest spor era stabilit prin art. 15 alin. 1 din acest act normativ, respectiv „Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului N. pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei si Comerțului, Consiliului Legislativ”. A arătat pârâta că pentru acordarea sporului de confidențialitate legiuitorul a avut în vedere numai anumite categorii de personal și a limitat strict sfera acestora la personalul deținător de informații clasificate, conform prevederilor Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și Hotărârii Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, cu modificările ulterioare. Or, reclamantul nu face parte din categoria personalului militar și a funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cel al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru care se prevede plata sporului de confidențialitate.
III. Reclamanta a depus la dosar note de ședință (filele 41-44) prin care a reiterat motivele din cererea de chemare în judecată referitoare la includerea în salariul de bază a sporurilor de dispozitiv și confidențialitate și, de asemenea, a depus un set de înscrisuri, în fotocopie, respectiv nota de conciliere nr. 8873/30.09.2014 încheiată între auditorul public extern și reprezentanții legali ai reclamantei (filele 45-56), extras din Legea-cadru nr. 330/2009 (filele 57-63), extras din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice (filele 64-65), extras din O.U.G. nr. 65/2014 (fila 66), dispoziția nr. 55/02.02.2010 privind reîncadrarea personalului din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Orașului T. și Consiliului Local T., precum și stabilirea drepturilor salariale, începând cu data de 01.01.2010 (filele 67-73), hotărârea Consiliului Local T. nr. 10/11.02.2011 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli al orașului T. pentru anul 2011 (filele 74-77), hotărârea Consiliului Local T. nr. 5/03.02.2012 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli al orașului T. pentru anul 2012 (filele 78-83), hotărârea Consiliului Local T. nr. 27/04.04.2013 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli al orașului T. pentru anul 2013 (filele 84-89), hotărârea Consiliului Local T. nr. 4/04.02.2014 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli al orașului T. pentru anul 2014 (filele 90-94).
IV. Pentru cercetarea procesului, instanța a dispus administrarea probei cu înscrisuri, respectiv depunerea raportului de control și a întregii documentații care a stat la baza întocmirii actelor constatatoare ale auditorului extern.
Astfel, au fost depuse următoarele înscrisuri: încheierea nr. 8/19.01.2015 a Curții de C. a României prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 2066/30.09.2014 (filele 98-104); decizia nr. 2066/30.09.2014 a Camerei de C. Gorj de stabilire a întinderii prejudiciului și dispunere de măsuri (filele 106-113); procesul verbal de constatare nr. 8912/10.09.2014 încheiat de Camera de C. Gorj cu ocazia efectuării auditului (filele 114-149); nota de relații nr. 8781/05.09.2014 solicitată șefului serviciului contabilitate din cadrul entității verificate (filele 150-156); nota de relații nr. 8781/05.09.2014 solicitată primarului entității verificate (filele 157-167); notă de relații nr. 8781/05.09.2014 solicitată secretarului entității verificate (filele 168-172); fișa postului nr. 3 (filele 173-175); răspuns la întrebarea adresată de dl. auditor public extern prin nota de relații înregistrată la Primăria orașului T. sub nr. 8781/05.09.2014 (filele 176-179); referat nr._/16.10.2013 (fila 180); anunț nr._/16.10.2013 (filele 181-182); procesul verbal nr._/01.11.2013 de analiză a ofertelor depuse în vederea atribuirii contractului de achiziție publică având ca obiect ,,servicii de deszăpezire” (fila 183); adresa nr. 167/30.10.2013 către Primăria oraș T. (fila 184); contract de prestări servicii nr._/05.11.2013 (filele 185-187); bonuri de transport (filele 188-190); proces-verbal de recepție nr._/13.12.2013 (fila 191); factură nr. 1092/13.12.2013 (fila 192); ordonanțare de plată nr. 735 (fila 193); proces verbal din 05.09.2014 încheiat de A.J.F.P. Gorj (filele 194-195); notă explicativă luată administratorului Valforest S.R.L. cu ocazia inspecției fiscale (fila 196); facturi, avize de însoțire a mărfii și foi de parcurs pentru autovehicule transport marfă (filele 197-211); adresa nr. 1916/09.09.2014 de înaintare a procesului verbal GJ nr._/05.09.2014 (fila 212); notă de relații nr. 8781/05.09.2014 luată viceprimarului entității verificate (fila 213); răspuns la nota de relații înregistrată cu nr. 8781/05.09.2014 (fila 214); situația privind sporurile salariale acordate fără temei legal, în perioada 01.03._11, personalului din cadrul UATO T. (filele 215-220); situația privind sporurile salariale acordate fără temei legal, în perioada 01.01._12, personalului din cadrul UATO T. (filele 221-227); situația privind sporurile salariale acordate fără temei legal, în perioada 01.01._13, personalului din cadrul UATO T. (filele 228-234); situația privind sporurile salariale acordate fără temei legal, în perioada 01.01._14, personalului din cadrul UATO T. (filele 235-239); centralizator privind sporurile salariale acordate fără temei legal în perioada 01.03._14 personalului din cadrul U.A.T.O. T. (fila 240).
xxx
Analizând contestația formulată de către reclamantă raportat la obiectul cererii, temeiul legal operant, cererile și apărările formulate de către pârâte, înscrisurile depuse în susținerea cererilor, tribunalul constată și reține următoarele:
În perioada 04.08.2014 – 10.09.2014 reclamanta unitatea administrativ teritorială a orașului T. a fost suspusă auditului din partea Curții de C., controlul fiind finalizat prin emiterea deciziei nr. 2066/2014 a Camerei de C. Gorj.
Prin decizia mai sus-menționată Camera de C. Gorj a constatat, între altele, că reclamanta a efectuat în mod nejustificat plata sumei de 10.044 lei către Valforest S.R.L. și că a efectuat plata nelegală a sumei totale de 316.819 lei reprezentând indemnizație de dispozitiv și spor de confidențialitate în perioada martie 2011-august 2014.
Constatările Camerei de C. Gorj sunt întemeiate, apărările reclamantei fiind nefondate, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
În ceea ce privește plata nejustificată a sumei de 10.044 lei către Valforest S.R.L., auditorii Curții de C. au constatat, pe de o parte, că entitatea reclamantă nu a verificat realitatea cantității de material antiderapant primită de la Valforest S.R.L. nesolicitând acestui furnizor tichetele de cântar, iar pe de altă parte că entitatea reclamantă nu a sesizat incompatibilitățile și inadvertențele care rezultă din înscrisurile primite de la furnizor în legătură cu cantitatea de material antiderapant, acceptând să efectueze recepția scriptică a cantității de nisip pretins a fi fost furnizată deși există motive reale din care rezultă neregularitatea livrării bunurilor.
În concret, auditorii externi au constatat că din bonurile de transport nr. 1 și 3 din 26.11.2013 ce au fundamentat recepția și plata către furnizor ar rezulta că în ziua de 26.11.2013 furnizorul ar fi transportat și predat reclamantei – achizitoare cantitatea totală de 45 tone de nisip (3 transporturi a câte 15 tone), în timp ce din foaia de parcurs întocmită la aceeași dată pentru autovehiculul care a făcut transporturile rezultă că acesta a transportat doar 30 tone (efectuând doar 2 transporturi).
Mai mult, din bonul de transport nr. 4 din 05.12.2013 și foaia de parcurs de la aceeași dată, care de asemenea au fundamentat efectuarea recepției cantitative și au justificat plata, rezultă că furnizorul ar fi livrat reclamantei-achizitoare cantitatea de 45 tone nisip.
Or, inspecția fiscală efectuată de către A.J.F.P. Gorj la solicitarea Curții de C. la furnizorul Valforest S.R.L. a pus în evidență faptul că această societate comercială nu a înregistrat nici o achiziție de material antiderapant (nisip) după data de 26.11.2013 și până la data de 05.12.2013, astfel încât nu ar fi putut livra o marfă pe care nu o deținea.
În acest context de fapt, reclamanta a invocat în apărare, în esență, doar că dispozițiile H.G. nr. 1373/2008 care prevăd obligația beneficiarilor de a nu permite . descărcare a vehiculelor fără tichet de cântar eliberat de furnizor nu are aplicabilitate în domeniul achizițiilor publice, precum și că efectuarea plăților către furnizor s-a făcut cu respectarea legislației financiar-contabile, în mod corect fiind efectuată recepția cantitativă numai în funcție de avizele de însoțire completate de furnizor.
Apărarea promovată de către reclamantă nu este concludentă cu privire la verificarea legalității și temeiniciei actului de control contestat în cauză deoarece, astfel cum rezultă din prevederile pct. 40 lit. a din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea nr. 155 din 29 mai 2014 a Curții de C. publicată în Monitorul Oficial nr. 547 din 24 iulie 2014, prin verificările sale la entitățile și persoanele prevăzute la pct. 39, C. de C. urmărește, conform prevederilor legale, exactitatea și realitatea datelor reflectate în situațiile financiare.
Așadar, în atribuțiile Curții de C. intră nu numai verificarea conformității întocmirii documentelor și înregistrării acestora cu legislația financiar-contabilă, ci și realitatea datelor înscrise în aceste documente.
Efectuarea unor asemenea verificări se subscrie principiului consacrat prin art. 2 lit. b și c din Legea nr. 94/1992 în sensul că auditul financiar desfășurat de C. de C. presupune nu numai verificarea împrejurării dacă situațiile financiare sunt complete și conforme cu legile și reglementările în vigoare, ci și dacă sunt reale.
Tot astfel, prin dispozițiile pct. 40 lit. d3.5 din Regulamentul indicat anterior s-a prevăzut că în cazul contractelor de achiziții publice auditorii publici externi urmăresc și administrarea contractului de achiziție publică, respectiv (i) obținerea tuturor documentelor justificative pentru efectuarea plăților, (vi) respectarea clauzelor contractuale stabilite prin contractul de achiziție publică referitoare la cantitatea și calitatea bunurilor livrate/lucrărilor executate/ serviciilor prestate sau la termenele stabilite, (vii) identificarea situațiilor de acceptare la plată a unor bunuri nelivrate, lucrări nefinalizate sau a unor servicii neprestate, cu excepția avansurilor prevăzute în contractele de achiziție publică și în limita prevederilor legale, (ix) existența documentelor care atestă recepția bunurilor livrate/lucrărilor executate sau confirmarea prestării serviciilor prevăzute în contractul de achiziție publică și evidențierea intrării acestora în patrimoniu.
În consecință, în mod corect auditorii Curții de C., procedând la observarea înscrisurilor prezentate de entitatea verificată și a celor întocmite de A.J.F.P. Gorj (în baza pct. 14 din Regulament, potrivit cu care pentru rezolvarea unor sesizări, în temeiul prevederilor art. 42 alin. (1) lit. d) din lege, C. de C. poate dispune altor entități abilitate prin lege să efectueze verificarea aspectelor semnalate) a concluzionat că, în concret, a fost recepționată o cantitate de material antiderapant mai mare decât cea care rezultă din analiza coroborată a documentelor de proveniență că ar fi fost predată de către furnizor, imputând, de asemenea, în mod întemeiat entității controlate că nu a dispus măsuri de verificare concretă a cantității primite, deși pentru efectuarea unor asemenea verificări exista cadru normativ, respectiv dispozițiile H.G. nr. 1373/2008.
Pe de altă parte, instanța constată că reclamanta nu invocă existența unor mijloace de probă din care să rezulte certitudinea cantității de material furnizate și nici nu contestă concluziile auditorilor referitoare la incompatibilitățile identificate prin intermediul inspecției fiscale, astfel încât acceptă concluziile auditorilor în sensul că recepția bunurilor achiziționate s-a făcut numai în baza înscrisurilor unilateral întocmite de către furnizor și a căror realitate este combătută de către celelalte probe administrate în cauză.
În ceea ce privește plata nelegală a sumei totale de 316.819 lei reprezentând indemnizație de dispozitiv și spor de confidențialitate către personalul contractual și funcționarii publici în perioada martie 2011-august 2014, tribunalul are în vedere că potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, în anul 2014 cuantumul brut al salariilor de bază s-a menținut la același nivel cu cel acordat personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013.
Tot astfel, conform art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012, în anul 2013 s-au menținut în plată, la nivelul lunii decembrie 2012, drepturile prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012, respectiv majorarea cuantumului brut al salariilor de bază și al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente de salarizare care fac parte din salariul brut cu 8% începând cu data de 01.06.2012 și cu 7,4% începând cu data de 01.12.2012 față de nivelul acordat în 2012.
Așadar, în anul 2013 legea a prevăzut un nivel al salariului de bază similar cu cel din luna decembrie 2012, care la rândul său a avut nivelul salariului din luna mai 2012, majorat în două etape.
În ceea ce privește salarizarea personalului bugetar în intervalul ianuarie-mai 2012, au fost incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2011, potrivit cu care în anul 2012 cuantumul brut al salariilor de bază se menține la același nivel cu cel ce s-a acordat pentru luna decembrie 2011.
În consecință, salariul de bază la nivelul lunii mai a anului 2012 a fost cel plătit în luna decembrie 2011.
Tot astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011 cuantumul brut al salariilor de bază astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%, iar potrivit art. 1 alin. 5 din același act normativ, în salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 trebuiau cuprinse sporurile și indemnizațiile care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 făceau parte din salariul de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu acordate potrivit O.U.G. nr. 1/2010.
Așadar, pentru stabilirea salariului de bază plătibil în anii 2011-2014 dispozițiile succesive ale actelor normative de reglementare a salariilor personalului din sectorul bugetar conduc la salariul aferent lunii octombrie 2010 și la sporurile și indemnizațiile care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 puteau să facă parte din salariul de bază.
În consecință, instanța trebuie să verifice dacă după . Legii-cadru nr. 330/2009 indemnizația de dispozitiv și sporul de confidențialitate puteau fi plătite în continuare, în raport de dispozițiile legale în vigoare cu privire la salarizarea personalului bugetar.
Or, astfel cum rezultă din dispozitivul și considerentele Deciziei nr. 37 din 14.12.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 care reglementau dreptul la indemnizația de dispozitiv trebuie interpretate în sensul că această indemnizație lunară în cuantum de 25% din salariul de bază trebuia acordată numai funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășura activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășura activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial înainte de a fi transferat sau detașat din cadrul fostului Minister de Interne, situații în care nu se regăsea reclamantul.
Așadar, cum funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Primăriei T. nu făceau parte din categoriile enunțate în paragraful anterior, plata acestei indemnizații s-a făcut în mod nelegal, în același mod nelegal fiind inclusă în salariul de bază în vederea stabilirii drepturilor salariale aferente reîncadrării după . Legii-cadru nr. 330/2009.
Instanța nu poate reține ca pertinentă apărarea reclamantei în sensul că includerea în salariul de bază a acestei indemnizații s-a făcut în aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 1/2010, deoarece aceleași prevederi legale invocate conțin mențiunea expresă că aceste sporuri se introduc în salariu numai în măsura în care angajatul își desfășoară activitatea în condiții care să determine plata sporului.
Așadar, dispozițiile de reglementare a drepturilor salariale obligau angajatorul să verifice legalitatea acordării și menținerii sporurilor și indemnizațiilor anterior operațiunii de introducere în salariul de bază, ceea ce entitatea verificată a omis să facă.
Tot astfel, analizând legalitatea includerii în salariul de bază a sporului de confidențialitate instanța are în vedere că temeiul acordării acestuia l-au constituit dispozițiile O.G. nr. 6/2007 și O.G. nr. 10/2008, care însă erau acte normative de reglementare temporară de modului de plată a personalului bugetar a căror aplicare a încetat succesiv, prin apariția altor acte normative de reglementare a aceluiași domeniu și, cu atât mai mult, la . Legii-cadru nr. 330/2009.
Cum, prin Legea-cadru nr. 330/2009 nu s-a prevăzut plata unui spor de confidențialitate, continuarea acordării acestui spor prin includerea acestuia în salariul de bază s-a făcut cu eludarea Legii-cadru nr. 330/2009.
Pe cale de consecință, perpetuarea plății acestui spor și în anii următori, cu consecința stabilirii salariului în plată cu includerea acestui spor în salariul de bază a fost nelegală.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, constatând că actele de control întocmite de auditorii din cadrul Curții de C. contestate în prezenta cauză au fost temeinic și legal emis în privința reclamantei, contestația acesteia va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamantul Orașul T., reprezentat prin Instituția Primarului T. cu sediul în oraș T., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtele Camera de C. Gorj cu sediul în Tg-J., .. 9A, județul Gorj și C. de C. a României cu sediul în București, .. 22-24, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 22 Iunie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
C. C.
Grefier,
C. R.
Red. C.C./Tehnored. C.R.
5 ex./14 iulie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 799/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1468/2015.... → |
|---|
